1,405 matches
-
centrat pe „analiza frankfurtiană a culturii”, propusă de el, prezintă un interes aparte. De altfel, personalitățile asociate Școlii de la Frankfurt - Theodor Adorno, Walter Benjamin, Jürgen Habermas, Max Horkheimer, Herbert Marcuse - și-au pus fiecare amprenta asupra gândirii curriculare postmoderniste. O ciudățenie a anilor ’80-’90 poate fi considerată interpretarea politică a fenomenului descoperit de Philip Jackson (1968)35: hidden curriculum. Însuși descoperitorul a dat tonul. În 1990, l-a reanalizat și l-a rebotezat, în termenii materialismului dialectic marxist, „substructură curriculară
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și pentru care nu există alte adevăruri decât cele pe care ea le recunoaște ca atare. O critică similară i-a adus Doll jr. și lui Newton. Acesta este acuzat că ar fi privit realitatea ca „simplă, ordonată și observabilă”. „Ciudățenia” (pecualiarity) metafizicii newtoniene ar consta tocmai în acceptarea fără nici un fel de suspiciune a existenței unei „ordini naturale” (natural order) în Univers. Viziunii newtoniene Doll i-o opune pe cea prigogineană: Noi considerăm că ordinea haotică sau complexă, nedeterminarea, orientarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu mai este tânărul călător de altădată. A devenit un sedentar, pentru că gândește. Imobilitatea este condiția sine qua non a contemplației. Nu poți gândi dacă hălăduiești prin lume. Nomadul, migratorul, turistul nu cugetă; ei văd lumea, adică „vizionează” lucrurile și ciudățeniile ei, așa cum apar ele ochiului, minunându-se necontenit, fără să înțeleagă ceva. Această cunoaștere superficială este proprie tinereții și necesită aventură. Când era tânăr, „azvârlit fiind în lume” (Geworfenheit, cum ar spune Heidegger), Ulise s-a lăsat pradă văzului, trăind
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
FOIA. În Marea Britanie, informațiile restricționate, în practică, sunt făcute publice, dar marcajul aplicat, restricționate, face ca jurnaliștii și alte categorii interesate de scurgeri de informații să fie sancționate dacă le fac publice, ca efect al legii secretului oficial. Este o ciudățenie care se adaugă alteia: documentele neclasificate din SUA care traversează oceanul în Marea Britanie devin automat restricționate, iar dacă se transmit înapoi în SUA devin confidențiale - motiv serios pentru realizatorii sistemelor militare clasificate americane să acuze politica din Marea Britanie că ar
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
intenția de a ajunge înapoi la (B), numai că (A), folosindu-și propria cheie privată, va face ca receptorul să fie el, reușind astfel să decripteze mesajul care îi era adresat lui (B). Pentru a se evita o astfel de ciudățenie, se recurge la procesul certificării, prin care persoanele sunt legate de cheile lor publice. Documentul oferit de o autoritate de certificare acționează ca orice alt act emis de un notar și se efectuează după aceleași reguli, adică pe baza verificării
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
și Excel; • lucrul în Excel conduce la apariția unor foi de calcul-surpriză pentru utilizator. Modalitatea destul de simplă de depistare a acestor viruși se află printre obiectivele de îndeplinit ale macro-urilor din aplicații. Dacă există fișiere infectate, se vor ivi ciudățenii în lista de macro-uri. De exemplu, în Word 2003 se va proceda astfel: 1. se selectează Tools > Macro > Macros, pentru a activa caseta de dialog Macros; 2. selectarea macro-urilor de șters din lista MacroName; 3. se apasă pe
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
ansamblu, de povestirile romanticilor germani și anticipează nuvela Sărmanul Dionis a lui Mihai Eminescu. Imaginația prozatorului se dovedește nu numai aprinsă și bogată, dar și bine stăpânită. Istorie și exotism se confundă într-o lume romantică, uneori delirantă, abundentă în ciudățenii și surprize. Personajele par desprinse din legendă și basm, numele sunt sonore și neobișnuite, izvorâte dintr-o imaginație onomasiologică aparte. Eroii cad adesea în transă, acțiunea desfășurându-se astfel sub semnul ambiguității, accentuată și de un onirism care precedă tehnica
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
între musicoșii sistimii vechi”, cum avea să iscălească, să fi predat un timp la Seminarul de la Socola. Înainte de a-și da sfârșitul, în septembrie 1847, și-a compus singur epitaful. Nici în poezie P. nu-și dezminte firea plină de ciudățenii. În 1820 „potrivise” în românește și în grecește o carte - un prohod al Domnului și al Sfintei Fecioare - cu un titlu contrariant: Urmări pe mormintiri. Giamnân limbi, ceea ce vrea să însemne că e vorba de un text bilingv. Confuză e
PRALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288998_a_290327]
-
Pentru a realiza ceea ce redactorii numesc „bazar internațional”, textele în limba română sunt amestecate cu cele în franceză, germană, italiană, uneori în cadrul aceleiași poezii, trecându-se cu ușurință de la o limbă la alta, după îndemnul lui Ilarie Voronca din Gramatică: „Ciudățenia și ilogismul sau antigramaticalul unui idiotism tradus din o limbă în alta înseamnă cu drept o împrospătare de expresie”, tot ce este vechi fiind socotit „academizat”, uzat, perimat. Astfel de texte provin și de la colaboratorii străini: Theo van Doesburg (Vers
PUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
limbile greacă și latină, franceză și germană -, publicistul intervine în dezbaterile filologice ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare și a celei cronicărești. În proza satirică, R. șarjează o serie de ciudățenii sau fapte compromițătoare, ridicole, din viața boierului sau a burghezului arivist. Apetența pentru portretul moral este evidentă, scriitorul izbutind câteva tipuri caracteristice. Schițele de moravuri, aceste „caractere” ale lui R., apar în „Propășirea” (1844). „Cânticelele comice”, „scenele naționale” pe care
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
unii sculptați, alții pictați. În mijlocul acestora este așezat marele idol, care parcă ține globul pământesc în mână, ca un stăpânitor al lumii și se numește Fe sau Fo”). O poftă teribilă de a vedea (mai cu seamă atunci când ochiul înregistra „ciudățenii”) și de a cunoaște o altă lume transpare din toate aceste însemnări. Dar această „lume a străinilor”, în rosturile și în resorturile ei intime, i se descoperă cu greu. Este o alteritate de o factură aparte, care nu se dezvăluie
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
se va încheia în 1585, la mai puțin de doi ani - tunuri (căci voia să se lupte cu turcii, cum va face fratele său Mihai), împodobește Curtea cu grădini în care erau animale sălbatice, păsări exotice în colivii și alte ciudățenii capabile să stârnească o „meraviglia” barocă, se înconjoară de apuseni, poartă cu aceștia discuții savante despre latinitatea limbii române („La loro lingua - va scrie Sivori - è cosi quella della Moldavia, regno confinante. È parte mischia di latino, parte italiano, parte
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
Deși reflectă, ca întreaga proză narativă a timpului, lupta de clasă, povestirile conțin pitoresc nefuncțional, iar unii dintre „eroi” se disting nu prin fermitate revoluționară, prin intransigență în reprimarea dușmanului sau, dimpotrivă, prin hidoșenia morală proprie „exploatatorilor”, ci prin felurite ciudățenii. Nimeni nu nega autenticitatea picturii de mediu, dar - se spunea - clasa muncitoare nu are nevoie de orice autenticitate. Adevărul este că de la început prozatorul narează întâmplări neobișnuite, stranii, multe comice până la absurd, fapte comise de inși într-o ureche, dezvăluie
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
a câmpului sociologic, datorită libertății de exprimare pentru fiecare sociolog. Marele câștig postdecembrist rămâne pluralismul teoretic și metodologic În sociologie, existent și Înainte de 1989, Însă de cele mai multe ori În formă latentă, ocultă sau duplicitară. Însă este de semnalat și o ciudățenie după 1989, și anume dispariția din programele unor facultăți de sociologie a unor discipline: sociologia artei, sociologia muncii, sociologia educației, sociologia vârstelor și a generațiilor. Întrucât marxismul a fost deformat de ideologia marxistă, devenită ideologie oficială a unui partid-stat, el
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
psihologice, personajele se comportă banal și după clișeele melodramei. Înfățișarea lor este însă plastică și expresivă, contribuind la realizarea atmosferei de epocă. Pitorescul se întregește cu aventura și cu preferința pentru reliefarea originilor obscure (Popa Roșu, Radu Negru) sau pentru ciudățenia comportamentului (Moș Kivu). Lipsite de dramatism, povestirile câștigă prin finețea umorului și prin pitorescul idilic (Săptămâna Patimilor). Corect, dar fără strălucire, L. a tradus și a publicat în „Convorbiri literare” versuri de Lessing, Em. Geibel, Chamisso, Heine, Lamartine. SCRIERI: Popa
LAHOVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287738_a_289067]
-
Studies Association celei mai bune disertații (dintre compatrioții noștri, Aurelian Crăiuțu, actualmente profesor la Indiana University, a primit aceeași distincție, pentru teza sa de la Princeton despre doctrinarii francezi; semnalez amănuntul din admirație pentru amicul Crăiuțu, dar și pentru a înregistra ciudățenia comună a celor doi premianți, apropiați de liberalismul clasic și atât de departe de modele academice din domeniul lor, cum ar fi rational choice theory, încă și mai puțin amuzantă decât corectitudinea politică, deși cu siguranță mai puțin instrumentabilă ideologic
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ca aceea a unui țipar, încît nici măcar diavolul nu i-ar putea surprinde precis expresia. S-ar putea presupune însă că scheletul unei balene eșuate ar îndreptăți anumite deducții corecte în ce privește adevărata ei formă. Nimic mai inexact! Căci una dintre ciudățeniile acestui leviatan este că scheletul lui dă o foarte vagă idee despre forma sa generală. Dacă scheletul lui Jeremy Bentham, atîrnat în chip de candelabru în biblioteca unuia dintre moștenitorii săi, ne dă o idee corectă, despre un bătrîn utilitarist
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Și, înghițind repede încă o bucată de balenă, încît dumicatul părea o prelungire a întrebării, adăugă: Ă Unde te-ai născut, bucătare? Ă în spatele bocaportului unui feribot, în drum spre Roanoke. Ă Născut pe un feribot! Ia te uită, ce ciudățenie! Dar aș vrea să știu, bucătare, în ce țară te-ai născut? Ă Păi, n-am zis că în Roanoke? strigă bucătarul. Ă Nu, n-ai zis, dar uite unde vreau s-ajung eu. Trebuie să te întorci la tine-acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răspunde așa cum a Învățat În episodul răscoalei din Desculț. Și va răspunde greșit. Pentru că În realitate chiaburimea satelor, În multe locuri, a participat la răscoale și În unele locuri a fost chiar În conducerea răscoalelor. Nu este vorba de o ciudățenie istorică, ci de un adevăr istoric pe care marxism-leninismul Îl lămurește deplin. (Ă). Neținând seama de aceste adevăruri, tov. Zaharia Stancu a realizat o viziune schematică a răscoalelor din 1907 și neconformă, Întru totul, adevărului istoric. Redarea deficientă a realității
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
problemele generale legate de dezvoltarea literaturii noastre, recenzenții - Între care se numără și semnatarul acestui articol - au fost Împinși să facă serioase concesii naturalismului din nuvelă. Fără un puternic spirit partinic, critica s-a lăsat astfel sedusă de particularitățile și «ciudățeniile» unui personaj care promitea să fie interesant”. * Apoi are loc - tot din inițiativa revistei Flacăra - Întâlnirea lui Marin Preda cu cititorii de la F.R.B., cerută În scrisoarea mai sus citată. Relatarea 29, deși sugerează că nuvela a fost „criticată cu putere
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mod de comunicare. Foarte departe de perfecțiune, prin felul lor de a fi sunt uneori neîndemânatici și pot chiar să aibă unele ticuri în comportament, gesturi sau atitudini pe care nu le regăsim la nimeni altcineva. Dar, lucru straniu, tocmai ciudățeniile modului lor de comunicare îi fac seducători. Politicienii știu foarte bine acest lucru. Ei știu că întotdeauna le crește popularitatea atunci când sunt caricaturizați sau atunci când micile lor stângăcii sunt evidențiate în alt fel. Prin imitații și caricaturizări, partea cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
in Emotional Expression: A Meta-Analysis of Research”, British Journal of Psychology, nr. 30, 1991, pp. 113-124. Pierre Buser, celebru profesor de neuroștiințe și membru al Academiei de Științe din Paris, descrie acest fenomen într-o lucrare științifică. El observă: „O ciudățenie este faptul că, în general, subiectul normal, chiar în vedere liberă, este mai impresionat de exprimarea emoțiilor în partea stângă a unei fețe pe care o examinează (cu emisfera dreaptă) decât în partea dreaptă.” (Cerveau de soi, cerveau de l
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
capitole, episoade sau secvențe cu pasaje care, fără să aducă vreo noutate în mersul anchetei, creează senzație de plin, de robustețe, de impenetrabilitate a textului. Presărate din abundență, ele sunt mai mult decât niște punți între diverse părți ale narațiunii. Ciudățenia este că, deși acut descriptiv-meditative, sunt plasate adeseori la sfârșitul, nu la începutul capitolelor: deși par să închidă ferestre spre întâmplările deja narate, ele deschid ori sugerează noi piste de urmat. Iată doar câteva exemple: Ocupam o cameră și jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ajungând în poziția de profesor plin la Northeastern University. Ideea de a se situa pe picior de egalitate - inclusiv din punct de vedere financiar! - cu idolul său nu putea să-l fi lăsat indiferent. Chiar dacă ar fi rămas o simplă ciudățenie, demersul merita dus la capăt. Parker devenea, în felul acesta, urmașul oficial al lui Chandler. Și asta într-un moment când destinul vechiului maestru părea să reintre într-o perioadă fastă. Ecranizările în serie, republicarea la o editură de mare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
adus un spor de consistență și nici n-a asigurat distribuirea la parametrii așteptați a conglomeratului inefabil ce exista din plin la Chandler. Aceste slăbiciuni ale romanului l-au determinat pe Martin Amis să califice scrierea lui Parker drept „o ciudățenie nostalgică” (a nostalgic curiosity) și să expedieze demersul în rândul încercărilor literare eșuate. Mai mult, recenzentul lui The New York Review of Books (el însuși un romancier de succes și fiul unuia dintre marii scriitori ai veacului trecut, Kingsley Amis) extinde
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]