797 matches
-
duceam acolo nu uitam niciodată să aducem cu noi o pungă de hârtie maro plină cu pâine veche pe care o aruncam în apă sau, uneori, cutezam s-o legăn prin gardul de sârmă până când gâștele se apropiau și o ciuguleau dintre degetele mele întinse. — Asta trebuie să fie ferma care se vede din drum, a spus tata când am dat de ea prima oară. Cea pe lângă care trec cu mașina în drum spre serviciu. — Oare au și o prăvălie? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta? zise Kay. Toți sînt slabi, nu crezi? SÎnt În pas cu moda, nimic mai mult. De fapt, văzînd chifla unsuroasă și pudrată cu zaharină i se făcea greață, dar de dragul lui Mickey, luă chestia aia și Începu s-o ciugulească. Coca Îi dădea o senzație oribilă pe limbă și În gît, dar Mickey o supraveghe pînă cînd termină de mîncat. — E bine acuma, doamnă? — Nu te-ai descurcat rău, zise Mickey, Îngustînd un ochi, arătînd din nou ca Șmercherul. Data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le șterse. Desigur, pînă o să termine, Julia o să se-ntoarcă și se vor putea așeza să mănînce Împreună? Deja i se făcuse o foame teribilă. CÎnd termină de spălat vasele, Își scoase farfuria, o puse pe cuptor și Începu să ciugulească cartoful cu o furculiță. Nu dorea decît să mănînce o bucățică-două, să-și mai potolească foamea, dar sfîrși prin a mînca toată farfuria, În picioare, lăsînd aburul să iasă pe fereastra bucătăriei, și auzind cum bărbatul și femeia Încep din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
luaseră Radio Times și Îl deschiseseră la poza Juliei și-și ziseseră nepăsători și admirativ: „Ce femeie frumoasă!“; și-i imagină ca pe o multitudine de degete josnice, frecînd imaginea de pe o monedă, sau ca pe niște păsări certărețe, care ciuguleau din Julia, luînd-o fărîmă cu fărîmă... Se bucurase În secret cînd numărul acela se Învechise și fusese Înlocuit cu altul. Acum, Însă, se uita la revistă - la poza Juliei, la numele Ursulei Waring - și toată vechea ei neliniște reveni, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de noapte. Chiuveta se Înfunda mereu; Duncan se uită la ea imprudent, și văzu cum dă pe-afară cu un amestec de urină și fecale cafenii, groase, care-ți făceau greață. — Dumnezeule! spuse el, și-și Întoarse scaunul. Începu să ciugulească mîncarea. Dar și asta Îi făcu rău. Oaia era grasă, cartofii, cenușii, iar varza nespălată, fiartă prea mult și cu fărîme de pămînt lipite de ea. Bărbatul care stătea vizavi Îl văzu cum se luptă și zîmbi. — Apetisant, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înghiți. Fața i se Înroșise. — Dacă mi-e rușine! repetă el. Îl privi pe Duncan. Ce vrei să-ți spun, băiete? Duncan dădu din umeri. Și el era rușinat, dar se simțea mai bine pentru că declanșase această scenă. Începu să ciugulească din nou furnirul. Nu mai veni, zise el Încet, dar clar, dacă te simți așa. Asta Îl irită din nou pe tatăl lui. — Să nu vin? Ce tot vorbești, să nu vin? Ești fiul meu, nu-i așa? — Și? Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un bulgăre Om de zăpadă fără nasturi la haină - noapte fără lună Noapte senină - doar omul de zăpadă fără căciulă Dacia veche sub un troian cât casa - liniștea nopții Noapte geroasă - cântecul greierului în dosul sobei Miezul iernii - un cocoșar ciugulește ultimul măr Flori de gheață-n geam - ghionoaia lovește ramura de măr Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
frăguță Nici un greier în noaptea fără lună - numai bătrâna Cântec de greier - între doi nori cenușii numai o stea Sorb ceai de tei ascultând greierii - clar de lună Apus de soare - o libelulă ridând fața lacului Umbra salcâmului - un sticlete ciugulind scaietele mov Țipă un cocor - peste plaur se lasă liniște serii Zbor pe înserate - în zig-zag rândunica la vânătoare Soarele peste câmp - o coțofană ciugulind biscuiți Mijloc de august - mocănița pufăie urcând printre munți Drum șerpuit - peste pantele abrupte coboară
VACAN?A MARE by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83876_a_85201]
-
clar de lună Apus de soare - o libelulă ridând fața lacului Umbra salcâmului - un sticlete ciugulind scaietele mov Țipă un cocor - peste plaur se lasă liniște serii Zbor pe înserate - în zig-zag rândunica la vânătoare Soarele peste câmp - o coțofană ciugulind biscuiți Mijloc de august - mocănița pufăie urcând printre munți Drum șerpuit - peste pantele abrupte coboară seara
VACAN?A MARE by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83876_a_85201]
-
coapse. Rochiile lui Lara și a lui Jolene erau și ele frumoase, dar nu tot atât de spectaculoase. E o lege nescrisă ca muzele să aibă toaleta cea mai frumoasă, iar prietenele să arate mai puțin atrăgătoare, ca niște domnișoare de companie. Ciuguleau toate din specialitatea casei - cupe minuscule de înghețată făcută în laboratorul propriu. (În urmă cu șase săptămâni, toate fetele din New York credeau că înghețata le-ar putea ucide. Acum, că-i la modă dieta Shore Club, dintr-odată, a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
anului 1933 numai o manevră politică de moment. Oricum, din întreg pachetul ideologiei naeionesciene numai antisemitismul manifest și prolegionarismul fățiș (pentru că Legiunea era antisemită) erau pentru Sebastian cu adevărat o problemă; cu aceste excepții, el s-a înfruptat pe îndelete, ciugulind - delicat, ca Albă ca Zăpada din farfuriile tuturor piticilor - din toate ideile ultrareacționare (dar pentru el ultrarevoluționare) ale lui Nae. Statutul grandios pe care îl avusese Sebastian la Cuvîntul - comentator politic, autor de prima pagină, bun de arătat regelui - trebuie
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
nimerea, în moalele capului... M-a trimis tata să împrumut de la ei o teslă sau niște holțșuruburi. I-am găsit la masă și m-a surprins seninătatea de pe chipurile lor, mulțumirea împăcată, ași fi putut zice chiar mai mult. El ciugulea niște struguri, ea stătea alături și era veselă, căci uriașul îi povestea ceva cu glasul lui bâlbâit, în care bucuria de a trăi era atât de îmbulzită în gândurile lui înecate de băutură, încît numai dacă erai foarte atent înțelegeai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lor e să trăiască tot ce există ca viețuitoare pe pământ în modul cel mai pașnic cu putință. Stai la masă și mănânci brânză, ca să-ți dau un exemplu. Vine o cioară, se apropie, se așează pe marginea străchinii și ciugulește și ea din brânză. Cetățeanul nu zice nimic! Pe urmă vine o păsărică, i se așează pe mână și ciugulește și ea chiar din dumicatul pe care vrei tu să-l duci la gură. Eu găsesc asta foarte minunat!" Găsești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
masă și mănânci brânză, ca să-ți dau un exemplu. Vine o cioară, se apropie, se așează pe marginea străchinii și ciugulește și ea din brânză. Cetățeanul nu zice nimic! Pe urmă vine o păsărică, i se așează pe mână și ciugulește și ea chiar din dumicatul pe care vrei tu să-l duci la gură. Eu găsesc asta foarte minunat!" Găsești tu, dar eu nu găsesc", zise grasul. Noi sîntem niște sălbatici față de concepția lor, niște besmetici, strigă mai departe Vintilă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ăsta, pesemne, nu progresase deloc. Erau îmbrăcați bine, costume de comandă, stofă englezească, pantofi de 289 lei, craveți de mătase la gulere bine apretate. Erau la țuici și nu se așezaseră încă pe scaune. Mai așteptau pe cineva? Grasul Calistrat ciugulea din farfurii cîte-o măslină, cîte-o felie de salam de Sibiu și arăta atât de mulțumit de sine încît nici nu observă venirea mea și a lui Vintilă, ca și când ar fi uitat că el mă invitase la masă. Și mai ales
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
revenii la atac... "Cioară, îi șoptii, cioară dragă, ai niște sâni minunați, ei, de ce te uiți așa urât la mine, da, arăți ca o cioară, nu fiindcă ești brunetă, că ai fi țigancă, ci fiindcă mie îmi plac ciorile, cum ciugulesc ele un bob de porumb nedigerat dintr-o baligă, sau păduchii din coama unui cal pe care se așează. Vezi cât de modeste sînt? Și mai au și darul premoniției. Când cârâie ele într-un anumit fel, spun ceva, dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
60-55-49-47. Caseta cu aerobic a lui Cindy Crawford și-un abonament pe-un cincinal la „Cosmo“ (așa se zice, între inițiați) o convinseseră că, dacă ai voință și respecți rețeta din pagina 8, și oasele se pot subția. Drept urmare, dimineața ciugulea dintr-un bol de cereale, la prânz mânca iaurt (doar când ieșeam la restaurant, trecea pe salate de crudități), seara nu mânca deloc. Nu vă puteți imagina ce se întâmpla în stomacul ei. Pe la opt și-un sfert, am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un raport detaliat despre operele lui Bidileanu. M-am hotărât să-l citesc mai încolo. Ne lucrasem suficient oamenii. Mihnea pe Paul, eu pe Bidileanu, ca doi vulturi cibernetici. Ne hrăneam cu rămășițele minții lor, le desfăceam slăbiciunile sufletești și ciuguleam din toxinele destăinuirilor, în căutare de indicii. Undeva trebuia să existe o ieșire. I-am zis-o lui Mihnea. „Nu-ți face speranțe.“, mi-a tăiat-o. „Adevăratele indicii nu apar unde s-a petrecut delictul.“ așază““““““““““““““““ Din viețile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
l-am întărâtat. „Preferi să-i înjuri pe la spate, așteptând să-ți întindă un deget: o bursă, o avansare, niște bănuți în plus la salariu... Firimituri se găsesc pentru toată lumea; la un moment dat, îți vine și ție rândul la ciugulit.“ „Poate îmi vine, da’ n-o s-o recunosc niciodată-n fața ta! Mai întreabă-mă o dată.“ „Dar nu te-am întrebat nimic...“ „Cu-atât mai bine.“ Ăsta era Mihnea, cel mai bun prieten al meu. Îl iubeam atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
preocuparea de bază, dezvoltarea lor fiind determinată În mod hotărâtor de oportunitățile de a-și procura hrana. Va rog să priviți cu atenție viața păsărilor, cu câtă cerbicie Își apără teritoriul de unde-și asigură hrana și cu câtă teamă Își ciugulește firimitura pentru a n-o pierde sau a nu fi atacată, aspecte valabile dealtfel pentru toate speciile. Omul nu face excepție de la această cutumă, așa cum nu a făcut excepție În toată existența lui. De aici marile și micile migrații În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amândouă”) și o retorică naivă, nu lipsită de un anume farmec vetust, de confesiuni înscrise într-un album adolescentin: „Până când va târî sufletul mantaua mâhnirilor sfâșiate? /.../ Păsările tristeții mă ciugulesc ca pe o bucată de pâne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tânguitor-juvenile, regizate în decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice - „notele de pian în singurătate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Pregătiri de plecare: ... și totuși fluviile Vor muri ca niște orătănii Din pădurile mari miresmele Vor porni o dată cu arborii spre fierăstraie, Noaptea va încerca ferestrele Va pune lacăte de ploaie Vor fi vânturi mai mari decât țările, Păsări își vor ciuguli hohotele. ......................................... Dar numai glasul va rămâne Ca o sare a mării ucise. În general însă, Patmos e poemul elevației și miracolului existențial, al purității și seninătății contemplative, de apropiat mai degrabă de lumea eterată și flotantă a unor Paul Eluard
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
depreciere, despre o involuție care, În urma unei relații de impunere Între două personaje, Împinge umanul spre sub-uman, spre animalic, vegetal ori mineral), sunt proiectate pe un timp limitat. Un cioban păștea oile În basmul Ioan Voinicu. Vine o pasăre și ciugulește, iar el prinde dragoste de pasărea care, parcă, Îl Îndemna s-o prindă. Când s-a mai dus cu oile, În locul păsării a venit o zână, care-i spune a venit momentul să nemperechem amândoi. Fata recunoaște că ea era
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Iată însă că o zări bradul și îi zise: - Unde te duci, păsărică amărâtă? - Nici eu nu știu unde. Arborii nu vor să mă primească, iar eu nu pot să zbor mai departe, pentru că am aripa frântă. Toți au uitat cum le ciuguleam omizile astăvară. - Vino la mine! Te voi adăposti între ramurile mele. Și îi făcu culcuș din cetină verde. Întro noapte, un vânt năprasnic de iarnă începu să sufle peste pădure. Smulgea cu dușmănie ultimele frunze de pe crengile arborilor. - Pot să
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
o involuție care, în urma unei relații de impunere între două personaje, împinge "umanul" spre "sub-uman", spre "animalic", "vegetal" ori "mineral"), sunt proiectate pe un timp limitat." Un cioban păștea oile în basmul Ioan Voinicu [Oprișan, III]. Vine o pasăre și ciugulește, iar el prinde dragoste de pasărea care, parcă, îl îndemna s-o prindă. Când s-a mai dus cu oile, în locul păsării a venit o zână, care-i spune "a venit momentul să ne-mperechem amândoi". Fata recunoaște că ea era
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]