1,048 matches
-
că negrul nu e bun și apasă butonul roșu. La fel ca în sala de baie, se deschise o ușă glisantă, lumina se aprinse și rămase uluit de ceea ce vedea. Întâi a crezut că visează. Se frecă la ochi, își ciupi obrajii, apoi încet-încet se potoli. Era ca și cum ar fi intrat în atelierul lui din București, de lângă Universitate. În stânga, era măsuța lui de lucru cu sculele răspândite ici și colo, cu scăunelul... mai în dreapta vitrina cu suporturile pentru bijuterii... Totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era, fără îndoială, minunatul ospăț pe care-l așteptau de secole. Pentru eternele muște, o inimaginabilă orgie. Bruno Serafian își scoase ochelarii care nu-i mai erau de trebuință, se frecă la ochi de mai multe ori și apoi își ciupi cu putere rădăcina nasului. Scoase o înjurătură. Detesta deșertul. La orice oră și în orice anotimp. Din nou se întrebă pentru ce-și alesese acel mod absurd de a-și câștiga existența și pentru ce rămăsese atâta vreme pe continentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tare, tare, știi, așa cum nu prea poate cineva // suferi; așa mă sfârâie la inimă și mi-i dor, Bebeluș, să te mângâi, să te dezmierd, să nu-ți dau pace să scrii, să nu te las să dormi, să te ciupesc, să te pișc, să te pup pe gură, pe ochi, pe mâni. Ție nici nu-ți pasă; mi-ai promis bilet de drum de fier și... pace, nici nu mai pomenești măcar. Nu mă lăsa așa de mult departe de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
portmoneu în care ședeau ticsite câteva monede de argint. - Numai cinci lei, zise Costache, ochind portmoneul.Felix îi întinse o piesă groasă și mare. - Da pâinea, sări Marina, care n-ai plătit-o de două săptămîni! Moș Costache își mai ciupi puțin fruntea și repetă umil: - M-m-mai dă-mi cinci lei. N-am acum la îndemînă, suntcam strâmtorat. Felix îi întinse și a doua piesă. Între timp pianul tăcuse, dar emoția nu-i îngăduise tânărului să audă trosniturile scării apropiate. Când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de față, dar pe Stănică îl suferea. Acesta îl lua de braț, îi lăuda zgomotos lucrările și-i smulgea câțiva lei, când avea. Pe Aglae o biruia cu maniera distinsă de a-i săruta mâna și cu apelativul "mamă". Stănică ciupea câte ceva de la cine-i ieșea în cale, chiar de la Marina. Acesteia însă îi cerea o cotă mai mică: - "Tanti" Marina! dă-mi doi lei. - N-am, fugi de-aici, n-am decât o băncuță.Îl prinse într-o zi chiar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu unele cusururi. Și eu am suferit multe și sunt, din cauza asta, cum mă vezi, plină de capricii, dar pe papa îl iubeam. Mă iubea în felul lui, cum te iubea și pe tine. Papa a furat averea mamei și ciupește din a ta, și ne iubește cum știe el. Tanti Aglae nu mi-a luat nimic, dar mă urăște. Și tu ai nevoie de un ocrotitor. Stănică e șiret, se vâră în toate, și aici e nevoie, pentru tine, numai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vaste și se întindeau pe zone mari de timp. Felix își căpătase în sfârșit majoratul (atunci văzuse că Aglae făcea parte din tutelă), și acum își putea ridica singur veniturile capitalizate la o bancă și realizate de un avocat care ciupea cam mult ca onorariu, fiind cel puțin onest în linii generale și de o solicitudine încercată. Fusese trist, ca de-o izgonire, dar bătrânul se grăbise să-i arate convingerea că va sta mai departe G. Călinescu la el, "tot
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
facial ca să activați circulația sângelui. - Cum, domnule Weissmann? întrebă avidă Aurica. - Uite așa, stimată domnișoară! Weissmann netezi de zece ori gâtul Aurichii cu partea laterală a arătătoarelor, apoi îi frecă de câteva ori bărbia cu G. Călinescu dosul palmei, îi ciupi de câteva ori gușa, îi masă obrajii de la nas spre gura, de la nas spre tâmple, sub ureche, și apoi îi frecă cu degetele porțiunea dintre sprâncene. - Apoi, iubită domnișoară, procedați la gresarea obrazuluicu cremă. Eu v-aș recomanda însă un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
umerii ei, zguduind-o. Taci, taci, taci, cred că i-am strigat, simțind o nevoie adâncă să o lovesc, tremurând chiar de această nevoie. Nedându-mi voie să fac așa ceva (gândesc că e înjositor să bați o femeie), doar am ciupit-o, uimit singur de violența dorinței de a o lovi : sigur că dacă aș fi început, cu greu m-aș mai fi putut opri. Am și văzut-o în fața ochilor, terrassée, implorând cu privirea, iar slăbiciunea ei înverșunându-mă mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alături, vrea să mai vadă foliile și să ia mostre. A!, exclamă, realizînd că n-a făcut prezentările: Tovarășa, o arată pe delegata mai în vîrstă, este directoarea combinatului de confecții, iar domnișoara, se întoarce spre cealaltă, ce-și tot ciupește obrazul, este ingineră la serviciul de creație. Mihai Vlădeanu, tehnologul instalației, înclină Mihai capul într-un gest scurt, ușor teatral, să mai destindă atmosfera. Și nu numai, precizează delegata mai în vîrstă. Dar cînd observă privirile nedumerite întoarse spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mare a institutului, în urma unei clipe lungi de priviri senine, să le ajungă pentru toată viața. Drumul pînă în centru, Mihai îl face pe jos. Un timp stă pe o bancă în fața Operei; are mereu impresia că trebuie să se ciupească de obraz, să se convingă că s-a trezit de-a binelea. Nu mai reține nimic din cele întîmplate; totul s-a petrecut ca-n visele din care îl rupe realitatea dimineții, cînd trebuie să coboare la coadă, la alimentara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
atacurile [sale], de aceea rațiunea, al cărei avânt propriu nu se simte perturbat defel, ci numai împiedicat, nu-și simte închis spațiul pentru o mai departe lățire și nici poate fi readusă cu totul de la încercările ei, deși a fost ciupită ici și colo. Căci contra atacurilor cineva se-narmează spre apărare și-și pune și mai mult capul de-a reuși cu pretențiile sale. Un compt general însă a averei sale întregi și convingerea rezultată din el a siguranței unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spaniolă! Numai brațul lui Juan Lucas o putea salva, dar Juan Lucas tocmai descoperise că preotul-văcar era jucător de golf și Încă un jucător bun, dacă te luai după ce povestea el. Lastarria prinsese cuvîntul golf, „tradu-mi și mie“, o ciupi pe nevastă-sa și, Susana Îi spuse că Îl invitau pe părinte la club, fiindcă era un jucător foarte bun. „Spune-i că o să vin și eu, spune-i, spune-i...“ Julius se sătură să mai aștepte și Își vîrÎ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
momentul să plece. —Pa, spuse Lisa, făcând cu mâna omului de la ușă. —Mulțumim, zâmbi Ashling. Hainele au fost minunate și sunt sigură că cititorii revistei Colleen le vor îndrăgi... Fraza lui Ashling se opri brusc, deoarece simți că cineva o ciupește de braț foarte, foarte tare. Lisa. —Vă mulțumim că ați venit. Omul-insectă puse un pachet învelit în plastic în mâinile Lisei. —Și acceptați, vă rog, acest mic gest. —O, mulțumesc, spuse Lisa vag, îndepărtându-se. Apoi un alt pachet a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mulțumesc, spuse Lisa vag, îndepărtându-se. Apoi un alt pachet a ajuns și în mâinile nerăbdătoare ale lui Ashling. Cu fața luminată, și-a înfipt unghia în plastic pentru a-l rupe. Apoi a tresărit din nou, deoarece cineva o ciupea iar de braț. A, da, păi, mersi, încercă ea, nereușind să fie indiferentă. — Nu te atinge de el, îi spuse Lisa printre dinți în timp ce traversau holul pentru a lua jacheta lui Ashling. Nici măcar nu te uita la el. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-au pus pahare în mână și un val de relaxare i-a înconjurat. Tineri și bătrâni, înveșmântați în haine tradiționale brodate, dansau un fel de polka rapidă și agitată. O femeie în vârstă cu basma și accent puternic o ciupi pe Lisa de obraz cu afecțiune, îi zâmbi lui Oliver și spuse: —Îndrăgostit. Atât de îndrăgostit. —Vrea să spună că tu ești sau că eu sunt? întrebă Lisa nerăbdătoare, realizând mai apoi că este un pic prea evidentă. —Tu, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să aducă bani, așa că Ashling a început să ia cu ea o poșetuță roz cu maro, în forma unui cap de câine. Pe măsură ce vara avansa, Monica dezvolta un nou obicei alarmant. Stând fără vlagă pe o bancă, începea să își ciupească și să tragă de o julitură de pe mână și nu era satisfăcută până când aceasta nu începea să sângereze. Abia atunci, Ashling a început să poarte plasturi după ea. Ceva trebuia să se întâmple. Cu siguranță, cineva trebuia să observe. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
râse ea cu lacrimi în ochi. Dar măcar ne avem unul pe celălalt. —Așa este. Cât de repede te pot băga în pat? șopti el, strecurând o mână sub tricoul ei și apucându-i sânul mai îndepărtat de copii. A ciupit-o de sfârc și gura ei s-a umezit de dorință. —Mamiii! Craig s-a ridicat în picioare urlând și a încercat să îl dea jos pe Marcus de pe mama lui. Alerga sălbatic cu noul lui camion roșu și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Și toate îndoielile ei s-au spulberat. Bineînțeles, întrebarea este, spuse Jack, în întuneric, mă vei mai respecta mâine dimineață? Nu îți face griji, spuse Ashling somnoroasă, oricum nu te respectam. El o ciupi. Bineînțeles că te voi respecta dimineață, reluă ea. S-ar putea să râd puțin de tine după-amiază, adăugă ea, dar pot garanta respect nelimitat pentru dimineață. 65tc "65" În prima zi de luni a lunii aprilie, cu o săptămână înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Amuțește, natură stupidă, Învață că omul Îl Întrece infinit pe om“. Atenție, tată, te depășește acum un camion. „Ce va face omul În această stare? Se va Îndoi el de tot? Se va Îndoi el dacă veghează, sau dacă Îl ciupește cineva, sau dacă Îl arde? Se va Îndoi că se Îndoiește?“. Se va Îndoi cumva că acel camion și-a pus semnalizatorul În funcție? Și-a pus semnalizatorul, ți-o spun eu! Continuă să citești. Ce stil! O limbă metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unii spre alții. Unul dintre ei, pîntecos și fără nici un fir de păr vizibil pe tot trupul, părea căpetenia bandiților. Înfățișarea și atitudinea lui, În lumina acelui terariu de priveliști cumplite, mă făcu să mă gîndesc la un Nero fericit, ciupindu-și harpa În timp ce Roma se mistuia la picioarele lui. Cu o atitudine maiestuosă, Împăratul Nero Îmi zîmbi, jucăuș. I-am Întors gestul, plin de speranță. Personajul În cauză Îmi făcu semn să mă apropii, ca și cînd ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
capul sus, sfidător, În timp ce Îi mîngîiam gîtul cu vîrfurile degetelor. Îmi amintesc cum mi-a luat mîinile și le-a așezat pe sîni și cum Îi tremurau privirea și buzele cînd i-am luat sfîrcurile Între degete și le-am ciupit năuc, cum a alunecat pe podea În timp ce Îi căutam pîntecele cu buzele și coapsele ei albe mă primeau. — Ai mai făcut asta vreodată, Daniel? În vise. — Serios. — Nu. Dar tu? — Nu. Nici măcar cu Clara Barceló? Am rîs, probabil de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și purta lenjerie extraordinară. Nu te mai săturai privindu-i mâinile puhave, albe. Pe degetul arătător de la mâna dreaptă avea un inel scump cu briliant.) În timpul povestirii lui, Nastasia Filippovna își studia cu atenție danteluța de la volănașul mânecii și o ciupea cu două degete de la mâna stângă, astfel încât nu izbuti să-i arunce nici o privire povestitorului. Ceea ce îmi ușurează mult sarcina, începu Afanasi Ivanovici, e obligația de a nu relata nimic altceva decât fapta cea mai urâtă din viața mea. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
piardă, mai bine se trezesc cu noaptea-n cap și sar peste masa de prânz... Se bate cu palma peste frunte, încruntat. — S-a întâmplat ceva? întreabă mirat germanul. — Nu mai știu dacă i-am amintit cumva lui Ganymedes... Își ciupește de câteva ori, perplex, buza de jos. — Ce? Instructorul ridică din umeri a lehamite. — Acum, tot nu-i mai pot ajunge din urmă. Și, oricum, au luat-o în altă direcție. Trebuia să-i atragă atenția să folosească numai nisip
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sticle și mesaje obscene pe pereți. Dar cutiile erau ruginite, iar sticlele argintate de vreme. — Vagabonzi, zise Reggie. Vagabonzi sau dezertori. Și cupluri de Îndrăgostiți. Se Întoarseră la pîrÎu. Pariez că asta-i o veritabilă Alee a Îndrăgostiților. Viv Îl ciupi. Și tocmai tu ești cel care o găsești Întotdeauna. El Încă o ținea de mînă. Îi ridică degetele pînă la buze, aparent sfios, prefăcîndu-se pătruns de modestie. — Ce să mai zic? Unii au acest dar, asta-i tot. Acum vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]