1,017 matches
-
-n el, -lau găurit, sită-i făcut, șase gloanțe are-n piele... Înfricoșătoare povești mai știa Oprică! Găina moartă era plină de raci. Trăgeau sfoara și-i scoteau unul câte unul. Aveau crustele reci și cenușii și gheare ascuțite. Îi ciupeau de mâini. Petre îi arunca în sacul lui cu gioale. Duceau și-acasă, la părinți. Îi fierbeau femeile în ceaune și se numea că avuseseră carne la masă. Băgau în ei, nu se cunoștea. Dar până seara mai era timp
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-l învețe cum se blătuiește o moară fără bătaie de cap. Paraschiv, tăune, nu știa să umble cu lama. Așa nu mai mergea, că și meseria de hot cere mereu alte deprinderi. 179 Nicu-Piele era vesel în ziua aia. Ciupise niște gologani de cu dimineață sau, cum spunea el, făcuse piața într-un tramvai. La Gara de Nord s-a oprit cu ăl bătrân, unde era înghesuială mai mare și loc prielnic de ușurat gorobetii. Peroanele, ticsite de pasageri care așteptau plecarea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
n-am spor dacă nu semeni cu Mafoame, ăl de dă găuri în tren! - Ce mai, ne-ntitirizarăm! În odăile Didinei se adunaseră vreo trei croitorese care potriveau o rochie roșie, lucioasă, din material scump. Titi Aripă a început să le ciupească pe la spate de cum a dat cu ochii de ele. Paraschiv rămăsese la ușă, uitat de Dumnezeu, cu privirile pe umerii frumoși ai țigăncii. O fetișcană îi pieptăna părul lung și-i așeza cocul. I-a înfipt câteva arcuri de os
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scurgeau bale groase și adormeau. Blănurile duhneau a gunoaie și, când soarele cobora spre apus, se urneau. Întâi se ridica cel brumăriu, al lui Ilie, deschizând un ochi.Hămăia scurt. Al lui Gogu horcăia încă. Avea urechile clăpăuge și-l ciupeau muștele. Arunca zadarnic din coadă. Se mai canonea pe o parte și se scula cu dosul la biserică. Ceata se strângea și câinii se vânzoleau a joacă. Cățelele o luau înainte și dulăii după ele, tîrîndu-și limbile prin praf. O
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mizați, domnilor! Cu o cărămidă nu faci casă, Nici c-o floare primăvară, Dacă ți-e frică de baltă, Pește nu mănfnci, Ia frumos la-ntoarcere, Cum a luat și dom' plotonier-major... Sandu știa șmecheria, o fumase și i-a ciupit banii ginitorului de două ori. Când a înțeles fraierul, era prea târziu. Șutul i-a spus: - Mai învață, puișorule! Râdeau toți primprejur, și-au plecat mulțumiți. Se iviseră și niște sergenți pe la margine. La bariera Dudeștiului, s-au despărțit. Stă-pînul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la Tulcea? - Da, dom* șef! Nu-i așa, Paraschive? - Așa e. Presarul rămase cu un coltuc de pâine în mână și își curăță briceagul de miezul lui pufos și alb. Îl vîrî apoi în buzunarul pantalonilor. Luă un chibrit, O ciupi cu dinții la un cap, îl ascuți și se scobi în măsele. Mestecă resturile gânditor. Se mai uită pe geam, sugîndu-și limba, să mai adune sucurile rămase, și întrebă leneș: - Când ați plecat? Nu-i mai privi. Se apropie de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
streașină caselor scunde luceau pânzele albe și alunecoase ale păianjenilor. Vântul spulbera frunzele corcodușilor și le arunca pe maidan. Copiii băteau turca, scuipând în palmă. Lemnul ascuțit se înfingea în noroiul drumului. La rampă se strângeau lopețile, și gunoierii, băuți, ciupeau muierile, înghioldindu-le spre camioanele deșertate. Făcuseră focuri alături, și fumul atârna destrămat peste crestele gropii. Aglica pierise. Mai rămăsese o creastă de ciulini uscați și buburoși. - Uite câinii, Paraschive! spuse ăl bătrân. Dulăii urcau în goană poteca. Erau ogărîți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dumitru: - Să-mi faci geamparalele, auzi tu, să joc, că nu mai pot... Mînă-mică, beat mort, căzuse pe masă. Nicu-Piele se ținea bine, deși începuse să plângă. Neacșu se căznea cu acordeonul. Își aduseră aminte de Oacă. - Unde-o fi Ciupitu, săracu! sughiță lunganul copleșit. El pe patul spitalului, și noi în petrecere... Starostele i-a dat una peste gură: 301 - Să nu-mi bocești aici când mi-e bine mie, că în seara asta scap eu de toți dușmanii mei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bune, era al dracului de stilată pentru o vânzătoare. și fața aceea de englezoaică din Orientul apropiat, genele alea neverosimile. până la urmă am cerut o chitară bulgărească și am început s-o acordez. ea se uita ca o mâță cum ciupesc strunele. Nimic metafizic în toată această „relatare” (ca de altfel în întregul poem), o pondere însemnată deținând în schimb preocuparea pentru înregistrarea realului cotidian (numeroasele detalii referitoare la aspectul și prețul unor produse stau mărturie în acest sens: „casetele verzui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
unor sate, le simțeam ochii ca pe tot atâtea săgeți. Mă întorceam surâzând și-mi desfăceam brațele ca semn că mă predau: doar atunci ieșeau din ascunzișuri și mă înconjurau. Cât soare ascunde ochii acelor copii! Trupșoarele lor însă sunt ciupite și cocârjate de slabe ce sunt și de boli. Unii doar bombănesc ceva, sunt deja pradă unor ținuturi sterpe tot mai resimțite în vegetație și peisaj. Uneori nu e nici o diferență între un copil și un pietroi:ambele stau acolo
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
doar atunci câns s-au simțit în siguranță pe ulițele satului, au început să strige, să cheme ajutor. Oamenii dădură fuga la locul respectiv cu seceri și cosoare, dar nu putură să mai facă nimic ca să-l salveze pe băiatul ciupit de mușcături, sfâșiat și hărtănit de acele târâtoare. XIII Zilele treceau încet în spațiul îngust al celulei. Prin ferestruică venea o lumină spălăcită și zarva vătuită a uliței; judecând după cenușiul ce acoperea tot mai mult petele de azur, trebuia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
șiret speranțele separate ale fiecăruia. Hagienuș era numai fricos și mizantrop, altfel inimă excelentă, și dacă copiii l-ar fi dat afară din casă, nu era omul care să apeleze la justiție contra lor. Dimpotrivă, încă de pe acum se lăsa ciupit de bani de către toți, însă cu așa dificultate și tapaj, încît toată chestiunea era o voluptate specială a lui Hagienuș, un fel al lui candid de a șantaja speranțele. Astfel, când era cu fata deoparte și aceasta făcea ceva pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se ducă în locul dorit, în acea seară, la opt. Necunoscutul rugă pe Suflețel să revină la șapte jumătate și să-l conducă afară din instituție în modul cel mai discret cu putință. Când Suflețel se prezentă, necunoscutul, ras proaspăt, părând ciupit de vărsat, ședea în haina lui de piele pe marginea patului. Fără a se ridica, spuse calm, cu o nuanță blajină, lui Suflețel: - Nu v-am spus cine sunt. Mă numesc Gavrilcea! Lui Suflețel părul i se ridică vâlvoi în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
E gulaș unguresc, zice domnul preot, unul pipărat, și îi aruncă lui Mariedl o furculiță și o chiflă. GRETE: Da, și acum Lydi e poate și mai neputincioasă pentru că încă nu știe ce fericită o să fie în curind. Freddy o ciupește tot mai des pe Grete, iar lui i s-a întărit ceva sub pantaloni, între timp i-a povestit lui Grete că are o fermă și o grămadă de argați, ba chiar un abator propriu. Și acolo ar fi loc
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
frumos, și ce credeți că face derbedeul cu degetul ăsta arătător? Abia că apucase să danseze la lumină cu Grete că îi și înfige degetul arătător în fund. Asta e o bucurie pentru Grete, dar, în realitate, trebuie să-l ciupească și să-l dea afară. Freddy înțelege imediat, căci, firește, nu vrea nici el să ia de nevastă o curvă. Deci, Grete trage afară degetul din fund și Freddy se uită fericit la degetul lui și îi dă un pupic
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu degetul Un nou punct de vedere respiră Imagine solidă Punct solid Cristal de zahăr (îl sărută pe compozitor în treacăt) COMPOZITORUL: Războiul crește ... sub acoperământul de sunete al cărnii un război frumos și proaspăt care gospodărește cu adevărat efectul ciupește cu adevărat de coapsă mâinile unite se întind cu adevărat înapoi acum avem cu adevărat dreptul să ne înfulecăm părul pestriț PIANISTA (îl ia pe compozitor de mână și face de acum încolo cercurile împreună cu el): Cântecul e cântec Muzica
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Doamne, a mai trecut o zi!"350), poate fi "aproape fericită". Bilanțul acestei zile înregistrează mai multe "noroace": Astăzi a avut o zi cu multe noroace : nu l-a trimis la carceră, echipa a scăpat de Soțgorodok, la prânz a ciupit o porție de cașa în plus, șeful de echipă a adus-o bine din condei cu normele, de zidit a zidit cu spor, pânza de ferăstrău nu i-au găsit-o la percheziție, a dobândit câte ceva de la Cezar, și-a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
-i și cu pensionaru'? Luna trece, pensia merge și singura lui grijă este ca să-și mai facă de treabă pe lumea aceasta de tină și noroi cum bine le zice nenea poetu, iar din când în când să se mai ciupească, pentru a simți cu siguranță dacă mai trăiește sau nu cumva a dat așa fără de știre colțu'. Ieri, chiar dacă era Paștele, adică mai pe creștinește învierea Domnului nostru Isus Hristos, fiindcă Paștele curat, este o sărbătoare jidovească sau evreiască, depinde de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
întârziat la tura de noapte, trebuia să ajung de aseară. Ieși în noaptea neagră de afară și femeii i se păru după scăpărarea de o clipă a ușii deschise că el se cufundă undeva într-un abis. Frigul ce-l ciupi din prima clipă de pomeții obrajilor îl readuse la realitate. Simți deodată răsuflarea femeii alături de el. Fără să se gândească se întoarse spre ea și ți puse mâinile pe umeri iar ea se lăsă mai jos. Era mai înaltă ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
reporterul special. Acestuia i se ițește strategic doar capul dintr-un șanț. Se observă cât de acolo, că a trecut prin grele momente, deoarece este strașnic tăvălit prin noroaie de i se vede doar albul ochilor, ciufulit de parcă l-au ciupit găinile și apoi pus în priză, are hainele rupte și gâfâie mai ceva decât o locomotivă. Numai privindu-l o clipă, îți este clar că are o știre ce va zgudui lumea, dacă nu va zdruncina cumva chiar Universul din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se înșeală. Nu se știe cum și pe unde, o invazie de musculițe au pătruns în vagon și nu mai puteau fi scoase afară sub nici o formă. Ele au devenit mai impertinente ca de obicei, se plimbau peste tot și ciupeau fără jenă până la sânge orice găseau descoperit. Erau chiar mai agresive decât cele din Bărăgan, cu care după un timp se obișnuise. După o înțepătură în ceafă de care, poate, nici nu s-ar fi sinchisit, a urmat o alta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nevăzut, se contura plutind în spațiu ca un ou de dinozaur într-un ocean cosmic. O fi chiar Pământul cel adevărat? Imposibil! Nu e decât un vis ciudat. Îi era rușine de spaima trasă adineauri. Nu trebuia decât să se ciupească sau să se înțepe cu un ac. Și totuși peisajul la care privea îl fascina, îi tăiase respirația. O întreagă planetă chiar în fața lui și atât de aproape? Semăna cu Pământul a cărui locuitor era!... Dacă ar arunca cu o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pentru cultură și artă al județului Botoșani, a apărut o broșură de 24 de pagini, plus încă 16 pagini cu diferite fotografii cunoscute. Textul aparține lui Victor Crăciun, care a pus și titlul acelei broșuri: Mihai Eminescu și locurile natale. Ciupind de ici și de colo, de prin cărțile altora și repetînd opinii și greșeli deja cunoscute, autorul a umplut repede cele 24 de pagini de tipar, fără nici o cît de mică contribuție personală, așa că nu putem vedea în această broșură
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și că a fost scrisă, dintr-un condei, mai curînd dintr-o răsuflare, a doua zi după înmormîntarea mamei sale, în august 1876, la Ipotești"193. O cît de mică analiză ne lămurește că, pentru această elegie, poetul trebuia să ciupească alte strune, pe care nu se cîntă imediat după înmormîntare! Poetul se înamorase de Veronica Micle, care era căsătorită și avea și doua fetițe. Fiind cu vreo treizeci de ani mai tînără decît soțul ei, ea căuta relații și era
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Stanomir) 15 Cadru constituțional și „putere populară” 16 Alegerile din noiembrie 1946: Între voință națională și falsificare 18 și un epilog: anul 1947 21 Securitatea și moștenirea sa (Marius Oprea) 23 Represiune, sistem și regim penitenciar În România. 19451964 (Ioan Ciupea, Stăncuța Todea) 38 Anexa I 65 Anexa II 75 Rezistența anticomunistă armată din România Între istorie și memorie (Doru Radosav) 82 Context istoric 82 Forme și tipologii de rezistență anticomunistă 83 Etape În rezistența anticomunistă 86 Motivații, forme și manifestări
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]