711 matches
-
cartografia întregul teritoriu al poeziei ieșene de astăzi înseamnă, în fond, a opera o sistematizare axiologică care să aibă măcar pretenția obiectivității. Adică a face abstracție de parti pris-urile determinate de prieteniile extraliterare sau de apartenența obligatorie, orice s-ar clama sus și tare, într-o literatură ca a noastră, în care dacă nu ai susținere nu te poți afirma de unul singur, oricât talent ai avea la un grup(uscul), sectă sau gașcă (para)literară. Chiar și cel mai umil
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
autorii avuți în vedere, cât de la raportul de subordonare sau de coordonare dintre ei, raport nu foarte străin de influențele și/sau interferențele presupuse de un alt raport, esențial, acela dintre centru/i și margini. Oricât de mult ar fi clamate, neutralitatea, indiferența totală, mefiența sau disprețul absolut față de módele și modelele promovate "la centru" sunt frumoase utopii. Cu sau fără voie, fiecare centru de influență poetică își exercită și încurajează această influență în varii moduri (de la cenacluri și alte manifestări
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să reinterpreteze această formă de real, după o lecție camilpetresciană bine asimilată; astfel, înseși dezastrele istorice, politice, sociale ajung să fie înțelese ca mijloace de definire a... feminității și iubirii: "fără urmă de resemnare/ traversai întâmplarea// în timp ce dezastrele lumii/ îți clamau identitatea", recunoaște el într-un text din Despărțirea de silabe, intitulat în timp ce încercam să-ți memorez numele o frunză ți-a acoperit șoldurile. Când abandonează tematica social-politică și tonalitatea cinic-pamfletară, Adi Cristi își relevă cealaltă latură dominantă, cea sentimentală. Începând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tradiție asumată și în definitiv revitalizată, un anume fel de detașare față de propria subiectivitate, ocolită, abia tatonată sau pe de-a-ntregul camuflată. Eul poetic revine însă întotdeauna în forță în alte cicluri de poeme ale solitudinii mândre, dornic să-și clameze de fiecare dată diferența înnobilatoare (a se vedea, bunăoară, seria de autoportrete din Agenția de eufemisme: autoportret cu blestem, autoportret în oglinzile somnului, autoportret cu prăpastie, autoportret cu iluzie etc.). Statuat din nou, în fond, drept demiurgic, în maniera poeziei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ai trupului -binecunoscuta echivalență, în definitiv, sôma-sêma: "Sunt deținutul/ plămânului ficatului inimii creierului./ Ei îmi sunt dictatorii:/ patru androgini desăvârșiți,/ plutonul de execuție./ Până acum am reușit să-i îmblânzesc/ cu câte o femeie, cu câte o portocală/ Toată noaptea clamează:/ noi suntem robii tăi./ DAR trebuie să ni te supui/ trebuie să asculți cântecul ghilotinei/ trebuie să cânți printre naufragiați" (Deținut 001954). Nici retorica autoironiei altădată salvatoare, nici manevra eschivei (tradusă, adesea, într-o recuzită descinzând din imaginarul unei antichități
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care au spart ferestrele de la Președinția Consiliului, au molestat pe ostașii de gardă, au distrus bunuri de preț, fără să poată articula, totuși, în fața reporterilor, a lumii, nimic coerent, nimic care să-i absolve. Între voința neînfricată a celor care clamau la 22 Decembrie contra violenței și cei care se pretează acum la violență, cine știe sub ce îndemnuri ascunse, e o prăpastie. Cei care au supraviețuit după primul act al Revoluției doresc acum să fie numai studioși, în amfiteatre și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a împins la radicalizare pe tineri și că ceea ce i-ar fi mulțumit poate cu ani în urmă, în cadrul unei disidențe reformiste, nu-i mai putea satisface acum, după evenimentele din Decembrie. La scurt timp după fuga dictatorilor, se și clama în capitală, cu glas înalt, contra comunismului. Nici nu se putea altfel, dată fiind direcția în care se mișca de la un timp lumea, o lume avidă să încheie tragica paranteză totalitară și să reintre în normalitate. Ceaușescu fusese numai un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ca unii să regrete deja, după ce au constatat că primul pas al "ordinii de drept" a fost să dezbine și mai mult societatea (ca și cum pulverizarea produsă de vechiul regim nu era suficientă), opunând-i pe mineri studențimii și făcând să clameze pe străzi: Noi muncim, nu gândim!" Gândul (și cine era să-l întruchipeze mai deplin, mai simbolic, decât studenții?) devenea primejdios pentru un regim care conta mai mult pe vechile reflexe totalitare decât pe promisa uvertură liberalizantă. Să fi înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
structuri ale puterii prăbușite, altele se cereau puse la lucru, sub presiunea evenimentelor, nu toate previzibile. Pentru unii deținători ai puterii acestea s-au vădit chiar surprinzătoare. Nu se așteptau ca strada să manifeste atâta inițiativă, nici lozinca "Jos comunismul!", clamată curând după eliminarea cuplului dictatorial, să fie luată în serios de atâta lume. Radicalizarea bruscă a străzii era un semn pe care noii potentați n-ar fi dorit să-l vadă. El nu putea fi al Revoluției. Factorii "destabilizării" vor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se desprinde, fără dificultate, din istoria Unirii noastre nu poate fi decât reconfortant. "24 ore", I, 8 (24 ianuarie 1990), p.1 DINCOLO DE TĂCERE S-a spus adesea despre români că în cearta lor cu istoria nu și-au clamat supărările cu destulă vehemență și n-au recurs decât arareori la revolta intempestivă, dură, implacabilă. Comparativ cu unii vecini, îndeosebi cu cei de religie catolică, noi am fi arătat un prea mare scepticism în conduita socială, dacă nu chiar o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
electorală, iar opoziția de atunci l-a luat în râs, criticând programul și vorbind de manipulare nerușinată. Pentru asta s-a cerut chiar demisia ministrului Educației. Aceeași opoziție, ajunsă la putere, se sprijină pe cifrele oferite de program pentru a clama că "suntem pe drumul cel bun", ba chiar că "suntem pe cale să reinstaurăm autoritatea" (interviu cu Xavier Darcos, ministru delegat al învățământului școlar, în Aujourd'hui en France* de joi, 9 octombrie 2003). Signa a devenit mai mult un instrument
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Așa se face că multe idei și principii care în Europa Occidentală sunt expuse și promovate mai calm și mai pragmatic, ajungând de la utopie - prin negocieri laborioase și nu fără momente de criză între partenerii sociali - la politica socială, sunt clamate în Statele Unite cu câteva octave mai sus. Sunt convins că dacă unele drepturi de bază - să zicem, pentru a nu lua decât un exemplu strigător la cer și a nu intra în dispute politico-ideologice, salariul egal la muncă egală, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Cu alte cuvinte, CIA constată faptul că direcția politică sovietică este zdruncinată, încolțită. Vulnerabilă, la Malta, ea va fi atacată mai ales asupra unei chestiuni: respectul drepturilor omului, cu o atenție deosebită asupra dreptului de emigrare a evreilor din URSS. Clamând un discurs occidental de tipul "Drepturile Omului", președintele Bush refuză implicit poziția lui Gorbaciov, umanist socialist împărtășind valori universale. Bush îi amintește lui Gorbaciov că locul său e în lagărul socialist, care nu mai este denunțat în mod explicit ca
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
schimbări radicale, instantanee și spectaculoase, dar din principiu neîncrezător față de statul cu care se înfruntaseră atâta vreme refuză să creadă că mai e ceva de negociat cu partidele aflate acum în opoziție, sau chiar cu partenerii de coaliție, și își clamează dezamăgirea cu tot atâta vehemență cu câtă se opusese FSN până atunci. În clipa chiar în care a constatat că exercițiul puterii nu era o asceză morală, că eroii săi erau cât se poate de umani, de fapt, și că
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
parteneri tind să facă căsătoriile mai puțin stabile și produc rate mai ridicate de divorț. Iubirea romantică și alegerea partenerului. Noi folosim cuvântul iubire referitor la multe tipuri de sentimente și emoții diferite. Mulți oameni folosesc cuvântul cu mare libertate, clamând că "iubesc" lucruri ca înghețata, înotul sau un anumit film. Alții rezervă cuvântul să descrie simțămintele ce le au pentru oamenii importanți din viața lor, astfel ca soția, fratele sau mama. Iubirea romantică este un tip unic al iubirii. Ea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
văzut omenirea (Patrașcanu, 1937, p. 7). La Grande sonate pathétique a trecutului românesc este cântată, în partitura istoriografică, nu doar în gama specifică manualelor de istorie de către naționaliștii cu o propensiune cognitiv-emotivă în acest sens, ci și de către cei ce clamau înlocuirea lirismului tragic cu sobrietatea analitică. Astfel, spre exemplu, cedează în fața acestei ispite patetice Ion Ursu - legatarul lui Dimitrie Onciul la catedra de Istorie a Românilor de la Universitatea din București. După ce își încheie lecția inaugurativă cu declarația de intenție de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cufund ca Într-o mare de visări dulci și senine Iară noi? noi, epigonii? Noi În noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! (Eminescu, Epigonii) Poziția lor este diametral opusă În raport cu cea a iluminiștilor: aceștia din urmă clamează perfecțiunea rațiunii, a logos-ului, pe când cei dintâi situează conștiința mitică Într-o relație primordială cu “păcatul originar al gândirii” <ref id=”157”>Ibid., p. 210 referință </ref>. Schleiermacher a fost conștient atât de rolul cât și de pericolul jucat
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de autorități lui Geo Bogza), semnat Gh. Dinu, un manifest al atitudinii personale de negare a contemporaneității, cu toate falimentele ei; textul exaltă „optimismul permanent [ce] rezidă în natură” și „adevăratul avangardism”, acela care nu face nici o concesie „trecutului prezent”, clamând schimbarea metafizicii „de altădată în materialismul științific de azi [...], în condițiile de viață ultimă, în nevoile firești și în drepturile imperative ale omului”. Astfel, nu întâmplător primul volum al lui R., tipărit la Paris prin grija lui Ilarie Voronca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
una cuprinde informații pentru parlamentele naționale și alta reglementează cooperarea interparlamentară 337. Chiar dacă Uniunea a resimțit șocul referendumului irlandez din 12 iunie 2008, voința politică a statelor a învins teama și reticența euroscepticilor 338. Nici deficitul de democrație, atât de clamat de cei care refuză să vadă viitorul comun al popoarelor Europei, nu a putut stopa adoptarea tratatului și intrarea lui în vigoare la 1 decembrie 2009. Evoluția relațiilor dintre Parlamentul European și parlamentele naționale După o perioadă ceva mai lungă
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de noțiuni / 193 PREFAȚĂ În general, o lucrare despre comunicarea interumană își găsește cu ușurință terenul social potrivit pentru a-și afla rațiunea apariției sale. Afirmația este cu atât mai valabilă pentru societatea românească de azi, în care oamenii politici clamează nevoia de consens, sindicaliștii cer transparența negocierilor, societate civilă se coagulează cu destulă greutate din cauza precarității comunicării în comunitate iar, în spațiul spiritual, dialogul autentic se înfiripă, uneori, cu destulă greutate. De fapt, de la acest succint crochiu al societății românești
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
fi început să se dărîme această parte din Soarele Consolator. Dar numai ca o dreaptă încercare a închinătorilor Feței înșelătoare. Cei vrednici de harul inalienabil al poeziei vor învia în și mai înalte lumi". Avem și astăzi destui literați care clamează moartea poeziei, cu totul spre paguba lor. Neîncrezător în statutul liric al diverselor curente ce bîntuiau epoca, futurism, dadaism etc., se delimitează: "Poezia e contrariul stării permanente de revoluție, cum o definea mai deunăzi unul dintre acești esteți. E o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
alții contemporani acestora ar deschide căi spre cunoașterea unor posibile mijloace de îmblînzire a prezentei stări de lucruri. Constanța alternării în istorie a situațiilor în care dezordinea amenință stabilitatea și continuitatea are un vizibil caracter iterativ. Dispariția ideologiilor, sfîrșitul istoriei clamat de Fukuyama pentru sfîrșitul secolului trecut nu-i un fenomen nou, caracteristic doar postmodernității. Un exemplu, dintre altele, propus de Virgil Nemianu este al epocii din deceniile care flanchează Revoluția franceză de la 1789, cînd are loc dispariția aproape bruscă a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
reali sau închipuiți a fost și este scopul final al acestei monstruozități a secolului XX, mai ticăloasă chiar decât geamănul ei monozigot (nazismul) prin faptul că "a vrut să facă binele cu forța", nedându-se înapoi de la nicio oroare, dar clamând cu tupeu că valorile și principiile în numele cărora ucide sunt ... minunate și că micile greșeli sunt doar inevitabile erori de parcurs, de rezolvat prin autocritică sau, la rigoare, răsplata meritată a dușmanilor de clasă. Văd că acest strigoi roșu renaște
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și respingător care ne agresează aproape oriunde? Mitocanul nu este, așa cum s-ar putea crede, locuitorul comunei Mitoc (așezare locuită încă din paleoliticul superior, azi în județul Botoșani), în ciuda unui celebru discurs al unui politruc de prin anii '80 care clamase responsabil, la deschiderea unei ședințe de analiză a muncii la CAP-ul din localitate, "stimate tovarș secretar, iubiți mitocani", spre hazul întregii adunări și spre eterna dinamitare a atmosferei scorțos-tovărășești a ședinței. Nu, mitocanul vine de la țăranii care locuiau în afara
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
numai de bine. De abia aștept șuvoiul de incriminări la adresa "iepei blonde cu breton", "țiitoarei din Pleșcoi" sau "țoapei cu Vuitton" din partea celor care până mai ieri i se gudurau în față, ciugulindu-i discret din fonduri și care vor clama, eroic, desigur, că "Zeus" era bun și drept, neînfricat și îndrăzneț, până să fie, nevinovat, prins în plasa acestei femei ariviste, lipsită de scrupule, care i-a întunecat judecata făcându-l să fie, pe final de mandat, de nerecunoscut și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]