58,690 matches
-
putere defensivă: capacitate de a nu lăsa să ți se impună voința altora) (Aron, 1984). Fiecare dispune de forțe (militară, economică, morală) a căror utilizare, în împrejurări și în vederea unor obiective definite, determină puterea. Care sunt elementele forței? Toate numeroasele clasificări acceptă datele geografice (suprafața teritoriului, natura frontierelor), materiale (materii prime, resurse naturale), economice (dezvoltare tehnologică, capacitate industrială, dezvoltare comercială) și umane (volumul populației, omogenitate etnică, grad de integrare socială, capacitate de adaptare). Factorii puterii nu sunt aceiași de la un secol
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
țări ca Franța nu sunt reproductibile în mod automat în alte țări, inclusiv în cele din Uniunea Europeană, și că preferințele politice în favoarea familiilor sunt foarte variabile de la o țară la alta din cauza istoriei sociale și a tradițiilor fiecăreia. Pe lângă aceasta, clasificările pertinente au astăzi o durată de viață mai curând scurtă, evoluția modurilor de viață și a relațiilor în cadrul cuplurilor inducând o evoluție rapidă a profilurilor de familie, lucru ce nu poate fi ignorat de politicile familiale. Înainte de a întocmi contururile
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de instituții aparținând colectivităților locale, ceea ce înseamnă disparități enorme nu numai de la o țară la alta, dar mai ales de la un oraș la altul. În mod global, oricare ar fi țara, oferta de locuri este inferioară cererii, ceea ce nu interzice clasificarea statelor în funcție de efortul îndeplinit în materie. În țările nordice, copilul este în centrul politicii familiale și politicile încearcă înainte de toate să promoveze egalitatea între bărbați și femei. Locurile în structurile colective sunt considerate drepturi iar procentele copiilor de vârste mici
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
sau îmbunătățirea colectării de date sunt elemente ce pot face să crească numărul maladiilor declarate fără ca acest lucru să fie reflectarea unei mai mari morbidități reale. Compararea anchetelor din 1970, 1980 și 1991 conchide la o creștere a morbidității. Conform Clasificării internaționale a handicapului (CIH), incapacitatea corespunde "unei reduceri parțiale sau totale a capacității de a îndeplini o activitate într-un mod sau în limitele considerate ca normale pentru o ființă umană". Dependența este definită în raport cu nevoia de ajutor pentru efectuarea
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
simbolistică și cu ritualurile lor complicate. Îi las cititorului să descopere alte aspecte ale vieții cotidiene și ale culturii japoneze, printre care (într-o ordine aleatorie): somnul, baia, corpul, desenul, scrierea, fast-food-urile, anotimpurile, luna, blogurile, televizorul, pasiunea pentru scheme și clasificări, ritualul mesei, closetul, imaginarul etc. Nu am cum măcar menționa toate ideile și toate interpretările pe care le propun Roxana și Cătălin Ghiță. Cartea lor este o excelentă "introducere" în universul nipon, dar e, în egală măsură, și un document
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aș putea spune, că în lipsa lor nu se mai simt în largul lor, iar felul în care se raportează la o situație le apare ca defectuos. Intelectul japonez pare a avea o predilecție nemaiîntâlnită pentru mânuirea de scheme și de clasificări. Mai mult decât atât: cu o acribie desăvârșită, realitatea este descompusă în cele mai mici particule cărora li se atașează etichete, după care sunt plasate, ordonat, în sertărașele taxonomice. Înainte de a mi se obiecta că nu este nimic ciudat aici
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fost un accident" sunt aruncate sub aceeași umbrelă, în limbile indo-europene, printr-un gest princiar de netezire a micilor diferențe și de preferare a granițelor fluide, ambigue dintre fenomene. Este interesant de urmărit și în funcție de ce criterii sunt operate aceste clasificări. Spiritul japonez este atent la nuanțe am spus nuanțe care pentru noi sunt lipsite de importanță: da, dar ce nuanțe? De unde atâtea nuanțe, se întreabă, exasperat, aspirantul la a învăța limba lui Basho, azvârlind, pentru a nu știu câta oară
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
forme de adopție, părinții biologici, respectiv părinții adoptatori dețin informații generale unii despre ceilalți, existând de cele mai multe ori posibilitatea comunicării mediate de un alt specialist: avocat, asistent social etc. În acest caz confidențialitatea se păstrează într-o anumită măsură. Această clasificare adopții deschise adopții mediate/semi-deschise, poate însă supra-simplifica tabloul complex al adopțiilor deschise 23. Forma preferată de comunicare între membrii triadei, frecvența comunicării, persoanele implicate, evoluția în timp a relațiilor sunt factori care pot defini o infinitate de forme de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
și a administrațiilor private. O administrație este definită ca un organism ce produce bunuri și servicii publice, noncomerciale, pe care le furnizează gratuit sau la un preț inferior costurilor de producție. Încercînd să delimităm cîmpul intervenției publice, două criterii de clasificare sunt de luat în considerare: O primă linie de demarcație corespunde unei logici economice, distingînd activitățile comerciale de cele noncomerciale, acestea din urmă nefiind gratuite. Ele înregistrează un cost monetar, dar utilizatorul nu îl suportă în mod direct, sau cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
poate fi considerată publică; 4. Sectorul privat noncomercial corespunde administrațiilor private. Pot fi identificate aici diverse asociații fără scop lucrativ care angajează personal salariat și care, prin veniturile pe care le distribuie, participă de fapt la producție. Avem acum o clasificare a activităților publice și a celor private, dar care este una destul de grosieră, în măsura în care subzistă o serie de întrebări, cum ar fi: Care sunt indicatorii de utilizat ce ne pot permite să măsurăm partea relativă a fiecăreia dintre cele patru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de viață și economia în ansamblul său vor fi afectate negativ; stabilizarea, în anumite condiții, a economiei; creșterea gradului de ocupare a mîinii de lucru; reducerea inegalităților; creșterea eficienței în furnizarea bunurilor și serviciilor, în anumite condiții. 3.2.2. Clasificarea cheltuielilor publice Cheltuielile publice reprezintă o redistribuire a resurselor societății între membrii acesteia, care se realizează prin intermediul sectorului public. Pentru a înțelege mai bine rolul și modul concret în care se materializează cheltuielile publice este utilă clasificarea lor. Aceasta se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
3.2.2. Clasificarea cheltuielilor publice Cheltuielile publice reprezintă o redistribuire a resurselor societății între membrii acesteia, care se realizează prin intermediul sectorului public. Pentru a înțelege mai bine rolul și modul concret în care se materializează cheltuielile publice este utilă clasificarea lor. Aceasta se poate face după mai multe criterii. O primă clasificare, organică, are în vedere criteriul administrativ, după care cheltuielile se grupează în func-ție de instituțiile la care se referă (ministere, regiuni, localități, instituții). Clasificarea funcțională grupează cheltuielile după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
resurselor societății între membrii acesteia, care se realizează prin intermediul sectorului public. Pentru a înțelege mai bine rolul și modul concret în care se materializează cheltuielile publice este utilă clasificarea lor. Aceasta se poate face după mai multe criterii. O primă clasificare, organică, are în vedere criteriul administrativ, după care cheltuielile se grupează în func-ție de instituțiile la care se referă (ministere, regiuni, localități, instituții). Clasificarea funcțională grupează cheltuielile după profilul activităților (legislativ, executiv, juridic, poliție, armată, educație, sănătate etc.). Clasificarea economică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cheltuielile publice este utilă clasificarea lor. Aceasta se poate face după mai multe criterii. O primă clasificare, organică, are în vedere criteriul administrativ, după care cheltuielile se grupează în func-ție de instituțiile la care se referă (ministere, regiuni, localități, instituții). Clasificarea funcțională grupează cheltuielile după profilul activităților (legislativ, executiv, juridic, poliție, armată, educație, sănătate etc.). Clasificarea economică distinge cheltuielile de funcționare, de cele de transfer, sau de capital. După rolul lor în viața economică, cheltuielile publice se împart în cheltuieli reale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
primă clasificare, organică, are în vedere criteriul administrativ, după care cheltuielile se grupează în func-ție de instituțiile la care se referă (ministere, regiuni, localități, instituții). Clasificarea funcțională grupează cheltuielile după profilul activităților (legislativ, executiv, juridic, poliție, armată, educație, sănătate etc.). Clasificarea economică distinge cheltuielile de funcționare, de cele de transfer, sau de capital. După rolul lor în viața economică, cheltuielile publice se împart în cheltuieli reale, care reprezintă consum definitiv de venit național (militare, administrative etc.), cheltuieli econo-mice, care contribuie la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este structura impozitelor (directe, indirecte, proporționale, progresive, pe avere, pe venit)? 3) Cum sunt utilizate resursele prelevate? În funcție de răspunsul la aceste trei probleme vom avea un sistem fiscal mai mult sau mai puțin modern, mai mult sau mai puțin eficient. Clasificarea sistemelor fiscale Se vorbește despre sisteme fiscale cu un impozit unic, sau cu impozite multiple; sisteme cu preponderența impozitelor directe, sau a celor indirecte; sisteme cu predominanța impozitelor generale, sau a celor elementare (particulare). Se mai utilizează clasificarea în sisteme
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
puțin eficient. Clasificarea sistemelor fiscale Se vorbește despre sisteme fiscale cu un impozit unic, sau cu impozite multiple; sisteme cu preponderența impozitelor directe, sau a celor indirecte; sisteme cu predominanța impozitelor generale, sau a celor elementare (particulare). Se mai utilizează clasificarea în sisteme fiscale grele (ce se caracterizează prin sarcini fiscale mari) și sisteme fiscale ușoare ( bazate pe o presiune fiscală ușoară). Actorii sistemului fiscal sunt trei: 1) cei investiți cu putere legislativă, de creare a dreptului fiscal; 2) cei însărcinați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ușoare ( bazate pe o presiune fiscală ușoară). Actorii sistemului fiscal sunt trei: 1) cei investiți cu putere legislativă, de creare a dreptului fiscal; 2) cei însărcinați cu urmărirea și încasarea impozitelor (administrațiile fiscale) și 3) contribuabilii. 3.3.3.1 Clasificarea impozitelor Avem, mai întîi, o clasificare administrativă, după unitatea administrativ-teritorială beneficiară, respectiv Statul sau colectivitățile locale (județene și comunale). Există apoi o clasificare economică. Ea distinge impozitele în funcție de: 1) Resursele economice în: a) impozit pe venit și pe profit; b
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ușoară). Actorii sistemului fiscal sunt trei: 1) cei investiți cu putere legislativă, de creare a dreptului fiscal; 2) cei însărcinați cu urmărirea și încasarea impozitelor (administrațiile fiscale) și 3) contribuabilii. 3.3.3.1 Clasificarea impozitelor Avem, mai întîi, o clasificare administrativă, după unitatea administrativ-teritorială beneficiară, respectiv Statul sau colectivitățile locale (județene și comunale). Există apoi o clasificare economică. Ea distinge impozitele în funcție de: 1) Resursele economice în: a) impozit pe venit și pe profit; b) impozit pe consum (TVA, accize); c
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
2) cei însărcinați cu urmărirea și încasarea impozitelor (administrațiile fiscale) și 3) contribuabilii. 3.3.3.1 Clasificarea impozitelor Avem, mai întîi, o clasificare administrativă, după unitatea administrativ-teritorială beneficiară, respectiv Statul sau colectivitățile locale (județene și comunale). Există apoi o clasificare economică. Ea distinge impozitele în funcție de: 1) Resursele economice în: a) impozit pe venit și pe profit; b) impozit pe consum (TVA, accize); c) impozitul pe avere (patrimoniu); 2) Actorii economici, în: a) impozite ce grevează menajele; b) impozite ce grevează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
menajele; b) impozite ce grevează firmele; c) impozite ce grevează produsele (TVA, accize) 3) Obiectul impozitului, în: a) impozite ce afectează economiile; b) impozite ce afectează asigurările; c) impozite ce afectează bunurile imobiliare; d) impozite ce afectează veniturile; Mai sunt clasificări tehnice, în: impozite directe și indirecte; reale și personale; proporționale și progresive; impozite specifice și impozite ad valorem; analitice și sintetice; de repartiție și de calitate. 3.3.3.2. Elementele constitutive ale impozitului a) Un prim element îl reprezintă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mers în acest sens. Răspunsul la această chestiune variază în funcție de logica ce inspiră diversele tipuri de abordări în termeni de reglare. Într-adevăr, după cum filiația marxistă este mai mult sau mai puțin puternică, diferă și rolul atribuit Statului. Preluînd o clasificare propusă de Bruno Théret (în "Revue d'Economie appliquée", tom XLIII, nr.2, 1990), putem repera trei ansambluri reglaționiste: Pe linia marxismului ortodox, care își fondează raționamentul pe valoarea muncă și pe mecanismul exploatării, sursă a plusvalorii, Statul se prezintă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
110 2.4.1. Delimitări conceptuale 110 2.4.2. Regionalismul 117 CAPITOLUL 3 FINANȚAREA SECTORULUI PUBLIC 121 3.1. Conceptul de finanțe publice 121 3.2. Cheltuielile publice 122 3.2.1. Concept și evoluții 122 3.2.2. Clasificarea cheltuielilor publice 127 3.3. Veniturile sectorului public 129 3.3.1. Instituția impozitului 129 3.3.2. Presiunea fiscală 132 3.3.3. Sistemul fiscal 136 3.3.3.1 Clasificarea impozitelor 138 3.3.3.2. Elementele constitutive
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
1. Concept și evoluții 122 3.2.2. Clasificarea cheltuielilor publice 127 3.3. Veniturile sectorului public 129 3.3.1. Instituția impozitului 129 3.3.2. Presiunea fiscală 132 3.3.3. Sistemul fiscal 136 3.3.3.1 Clasificarea impozitelor 138 3.3.3.2. Elementele constitutive ale impozitului 139 3.3.3.3. Incidența impozitelor 140 3.4. Datoria publică 140 3.5. Pasagerul clandestin și finanțarea publică 145 3.5.1. Paradigma pasagerului clandestin 145 3.5
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și al municipiului București, numărul maxim pentru noi formulare tipizate; modificarea numărului de formulare din anexele nr. 5 și 6 va fi raportată anual Consiliului de Miniștri. ... " id="id litA59" a) perfecționarea sistemului de evidenta a indicatorilor economici, a sistemului de clasificare și codificare și a principalelor corelații din economia naționala; ... " id="id litA60" b) raționalizarea și reducerea, în continuare, a formularisticii, extinderea numărului de formulare adaptate la cerințele prelucrării automate a datelor, în scopul realizării unui sistem informațional și informatic unitar, operativ
DECRET nr. 10 din 16 ianuarie 1986. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106693_a_108022]