1,639 matches
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU CLEPSIDREI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU CLEPSIDREI S-au ascuns, pe furiș, unul după altul, melcii în cochilii, doar șerpii de casă mai veghează la marginea tărậmului - pe sub tufărișuri, în amurg, si aricii caută sfậrșitul drumului, iar eu, reporterul clipei, măi consemnez încă o zi despre toamnă
ELOGIU CLEPSIDREI de ION MARZAC în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356258_a_357587]
-
iar pe frigul din oase voi pune, pậnă-n zori, ipotecă - dar gậndu-mi urca, ori poate coboară,-n buestru, spre iarnă, și parcă mă duce spre culoarea bogată din tricolor, la noaptea cậnd dragă Antares va va spune ultimu-mi dor, la clepsidra în care nisipu’ a uitat, etern, să se cearnă. Referință Bibliografica: ELOGIU CLEPSIDREI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 301, Anul I, 28 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ELOGIU CLEPSIDREI de ION MARZAC în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356258_a_357587]
-
ori poate coboară,-n buestru, spre iarnă, și parcă mă duce spre culoarea bogată din tricolor, la noaptea cậnd dragă Antares va va spune ultimu-mi dor, la clepsidra în care nisipu’ a uitat, etern, să se cearnă. Referință Bibliografica: ELOGIU CLEPSIDREI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 301, Anul I, 28 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ELOGIU CLEPSIDREI de ION MARZAC în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356258_a_357587]
-
azurul nemărginit / al mângâierii Tale„. Timpul este o percepție deopotrivă ancorată în abstract, dar și în concret, el este „perpetuu și superstițios„ , conferindu-i- se o latură umană , în clipa renașterii, când „șoaptele„ lui au un parfum de iasomie „scurs prin clepsidra clipelor„ și sunt „înșirate caligrafic pe filele cerului„. Timpul poate fi „pierdut printre meandre„ și „regăsit„ prin puterea gândului. El este un „cântec de dor„ „de la clipa începutului de lume, până la clipa de-apoi„. Poezia este o „mărturisire„ „într-un
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
ninge peste nopțile-argintii. Iar pe cărări se văd îngemănate Tălpile goale tropăind de zor Când peste gerul nopților surate Luna își scutură aripile în zbor. Și soarele se-nalță ca o floare În dimineți cu zorii cenușii Acolo unde doar clepsidra are Să se ciobească-n timpuri străvezii. Tu-mi stai alături ca în veșnicie Și-n gândul ce la tine s-a oprit Purtând o lună albă pe tărie Și-alt soare peste sufletul zdrobit. Dar țipă corbii prinși între destine
IAR NINGE CU TĂCERE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368813_a_370142]
-
pe umerii calzi dorurile noastre toate. Mama este sanctuarul Limbii noastre în care răsună serafic poemul liturgic. În ființa Ei-sclipirile de heruvim doldora de viață, cad pe mătasea gândului unde se adâncesc înalte ascunzișuri dospite în pâinea împlinirii rostuirilor. În clepsidra sufletului Ei, timpul se oprește își modelează spiritul provocând fascinația Crucii din care odrăslește Verdele Învierii. Mama este marea taină rânduită de Dumnezeu, în fibrele căreia respiră și cântă adorabila și fermecătoarea natură cu întregul ei Cer și Pământ. Pe
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
patimă, amprenta-mi de lacrimi coruptă ce-n giulgiu va fi ultima. Nu voi să revin iar călăul de vise plătite că șperț, mii stele ce zac în antreul ce-așteaptă un ultim concert. În rugă-mi îngân expozeul, fărâma clepsidrei de ieri, ce azi a-ntrupat șemineul din pași-mi pierduți și stingheri. O, tu neferice acela ce crezi că viața-i doar scrum, privește-i plăpânda dantelă ce zace-aruncată în drum. Iertare vă dau și vă cer lumina să cadă
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
romboedre este falsă, existând până acum peste 120 de înțelesuri ale Coloanei, conforme cu pregătirea, nivelul de înțelegere și cultura celor care fac interpretările (care sunt adesea de „o fantezie debordantă”). Coloana este constituită de fapt „dintr-o suprapunere de clepsidre” în număr de 16, adică cifra patru la pătrat, care este „simbolul perfecțiunii umane” (cu alte cuvinte artistul „a dedicat Coloana omului”). Și cum opera lui Brâncuși „caută infinirea” este normal ca el să fi folosit „forme ale timpului”. Scaunele
BRÂNCUȘI LA EL ACASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368898_a_370227]
-
care este „simbolul perfecțiunii umane” (cu alte cuvinte artistul „a dedicat Coloana omului”). Și cum opera lui Brâncuși „caută infinirea” este normal ca el să fi folosit „forme ale timpului”. Scaunele situate între Masă și Poartă sunt tot de tip clepsidră și reprezintă „o citire a ideilor puse de artist în opera sa de-o viață”. Masa Tăcerii ar fi un simbol filosofic al Cosmosului, iar scaunele din jur ar reprezenta cele 12 constelații. Dar lucrarea,„din punct de vedere popular
BRÂNCUȘI LA EL ACASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368898_a_370227]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AMĂNUNTE Autor: Eugen Emeric Chvala Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului * Undeva'n depărtare plânge-o trompetă, norii ascund stelele vechi, clepsidra tic tac-u-și repetă sorbind din neant clipe perechi. ** Nu sunt nimic deși visez că sunt! Nu am nimic! Pierdut în lumea mare uitând prea des de clipa trecătoare, Nu sunt decât un amănunt ... Trăiesc intens sperând că-i bine și
AMĂNUNTE de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368953_a_370282]
-
întreb, pînă cînd...? Din nou, au căzut cîteva ore, obosite și uscate, la picioarele timpului grăbit. Le string mereu în poala rochiei, însă nu reușesc; credeam că le voi putea reînvia... și că le voi reașeza cu grijă în pântecul clepsidrei... Nu reușesc! Oricât aș lupta să le salvez, ele se strecoară... monoton, lunecând de pe cadranul ceasului, direct în mâinile Infinitului de neatins. Timpului nu-i pasă și nici nu are răgaz, să-mi salveze orele mele, care se sting încet
ROCHIA MEA CEA NOUĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369111_a_370440]
-
oameni triști, Umbre sub un colț de cer, Toți paiațe, toți artiști, Trăiesc un vis efemer. Gânduri multe sau puține Bezna minții o răscoală, Între rău și între bine Stă o literă pe-o coală. Clipe dulci, clipe amare, Prin clepsidre se preling, În secunde de uitare Doar destinele se sting. Fapte bune, fapte rele Între suflete liant Lacrimile-or să le spele Pe cărarea spre neant. Sclavi trufași sau sclavi mărunți, Înrobiți de pasiuni, Fac cu trupurile punți La granița
OAMENI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369117_a_370446]
-
altă matematică”; Angela Melania Cristea - „Modernismul poeticii lui Nichita Stănescu”; George Anca - „Amnezie Kabir, anamneză Nichita”; Niculina Chiper - „Metafora arborelui în lirica lui Nichita Stănescu”; Adina Velcea - „Un experiment”; Nicolae Băciuț - „În loc de concluzii” și „Eusebiu Ștefănescu - despărțire în martie”; „Epoca clepsidrei”; Petru Ioan Crețu - „Nichita”. Interesul pentru receptarea operei lui Nichita și utilitatea revistei sunt sporite și de publicarea în paginile ei a unor comentarii literare realizate de elevi. Revista conține informații și despre Festivalul Internațional de Poezie „Nichita Stănescu” de
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU”, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369020_a_370349]
-
nevoie am / de stele? // SOARELE / răsare / lângă mine, / în fiecare dimineață!” (Răsărit) Apoi, iată, cât de frumos poate George Stroia să ilustreze dragostea în poezia Nisip: “Curg peste noi / flori albe de cireș./ Suntem brize ,/ efemere adieri / ținând / în mână / clepsidra de aur - / jertfă ascunsă / la poalele cerului. // Inimile noastre - / versete de nisip.” Mi-a plăcut enorm! Dragostea asemuită cu sfințenia, o ”jertfă ascunsă la poalele cerului”... Stări, trăiri, toate purtând pecetea iubirii, ne coboară din sferele astrale la realitatea în
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
și Rai se dovedesc a fi adevărate bijuterii diafane de lumină și iubire. În poezia Tu, sentimentul iubirii topește sufletele partenerilor în creuzetul existenței, iar în poezia Nisip, același sentiment din miezul de vară al iubirii, poetul îl scurge în clepsidra timpului. În poezia Dimineața, „Petalele florilor/ somnoroase,/ mirosind a culori,/ zămislesc/ dimineața.”. Și gingășia iubirii curge în acest volum în acea atmosferă mirifică de parfum de tei, aroma feericului solstițiu de vară. Poemul Ploaie albastră este un pastel încântător al
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
lacrimi în picuri Uimire coborâtă în vers Gonești prin spații ample Ca undele șuvoi Te descompui în gânduri E drept că totu-i trist Îți este viața zbucium Iubirea îți e străină Norul cel negru își face loc Pătrunde în clepsidra minții Întunecă gândirea Stârpire de voință Izvor secat de lacrimi Ce simți Iubirea-i suferință O teamă de iubire Preferi să zaci Sub masca de tendință Și totuși Lumina blândă coboară în poezie Pe versul de iubire, Din vinul cel
IUBIREA ÎŢI E STRĂINĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369856_a_371185]
-
în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Am adunat nisipul mării din vară, doar singură cu tine, de pe corpul tău frumos format de timp, acelasi, care m-a oprit să te iubesc. E așezat într-o clepsidra, văzută doar de mine, ce-mi ține de urât, atunci când vreau, să mă gândesc la tine, atunci când vreau să te sărut. totul, e doar, o poveste, ce începe mai demult, doar pentru mine. Caut aievea, răscolind trecut care, mi-a
RĂSCOLIND TRECUT de COSTI POP în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370063_a_371392]
-
păcate. Doamne, Lasă-mi liniștea să mă mângâie pe frunte, Ajută-mă să merg drept, peste-a vieții strâmbă punte. Usucă ploaia ochilor stinși, ce obrajii îi inundă Și-nvăluie-mi ființa c-o lumină caldă,nudă. Doamne, Din pocalul timpului-naripat din clepsidră, Am sorbit licoarea sorții, cu gust de aguridă. Ca un somnambul am pășit pe promontoriu... Prăbușindu-mă în mare...vis albastru, iluzoriu. Doamne, Aruncă-mi speranța să se-nfășoare de-a mea mână, Și scoate-mă din adâncul tulbure al
RUGĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370083_a_371412]
-
safire, Mi le-atârnai la gâtul meu, Cu brațele-mi spărgeam potire, Să-ți scalde pieptul tău de Zeu. Neînduplecați de nici un Soare, De nedescris, de nici o Lună, Eram cu dorul de iertare, Eram frânturile de huma. Iar timpul în clepsidra sună, Contradictoriu, pare, poposind, Să înfierbânte blândă luna, Să rezidească soarele , ce ne-a iubit... Cu vrednicia castelor grădini, Ce înfloresc, prin regasiri, sub soare, Ne este cald și palid în priviri, O stare-a noastră de... purificare... LILIA MANOLE
CAND, REGASIT... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370388_a_371717]
-
aș așterne inima cărări Și aș ciopli dorința ta în mine Iubirea mea, șirag de întrebări, Urcuș spre bucuriile Divine Ești brazda începuturilor toate, Povară despletită a luminii Te-aș împleti izvoare-nvolburate- Prin vene să-nflorească trandafirii MI-E INIMA CLEPSIDRĂ Mi-e inima clepsidră Cu vise-mbobocite Atinge-mi dorul muguri Să crească floare-n floare Coboară-n mine ploaie Și urcă Cer, iubite, Revarsă-te prin vene, Minune și mirare APRINDE-TE Aprinde-te în mine În mii de felinare
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
Și aș ciopli dorința ta în mine Iubirea mea, șirag de întrebări, Urcuș spre bucuriile Divine Ești brazda începuturilor toate, Povară despletită a luminii Te-aș împleti izvoare-nvolburate- Prin vene să-nflorească trandafirii MI-E INIMA CLEPSIDRĂ Mi-e inima clepsidră Cu vise-mbobocite Atinge-mi dorul muguri Să crească floare-n floare Coboară-n mine ploaie Și urcă Cer, iubite, Revarsă-te prin vene, Minune și mirare APRINDE-TE Aprinde-te în mine În mii de felinare Să ardem împreună, Să
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > UMBRA TA,MURMUR SURD Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Răsfoiesc amintiri prin zăpezi de scrisori, vântul bate golit primăveri fără flori, te aud viscolind prin clepsidre de clipe, pe cuvinte azi simt cum se zbate un ghimpe. Îndelung mai răsfir toamne-n brume scăldate, peste urma-ți de scris, plâns-a trist,lung,o noapte! Scuturând insomnii pe sub cetini de brazi, te rescriu lacrimi mii, înghețând
UMBRA TA,MURMUR SURD de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370536_a_371865]
-
am în al meu suflet, Ca să nu îmi răscolească căința și al meu cuget. Munca mea devine rugă și meditația muncă. Pe Terra,omu-i o slugă,el este ca o nălucă. Azi o vezi,mâine despare,prinsă în a sa clepsidră, Ce-ntorcând-o prin mișcare,pendulează ca o hidră. Între celest și terestru,în drum spre reîncarnare, Existența-i un dezastru,moartea,o purificare. Ea încoronează viața,c-o dorință unanimă Și stigmatizează fața,în a vieții pantomimă. Nu vorbesc despre credință
IUBIREA VĂZUTĂ ȘI NEVĂZUTĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370573_a_371902]
-
au urmat păreau a fi strangulate. Nu a putut spune până la capăt ceea ce își pregătise ori ceea ce gândurile o îndemnau să vorbească în acel moment special pentru ea... Sunt umbra unui zâmbet stins, Sunt un apus fără culori, Sunt în clepsidră fir prelins Las ție timpul să-l măsori... ... Când a rostit „... și fiilor mei, Marius și Cristian, care poate mă vor citi când nu voi mai fi...”, lacrimile i-au rătăcit pe obraz și vocea i s-a pierdut în
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
pus sub semnul cuvântului scris cu mult respect într-o dreaptă prețuire a ceea ce nu trebuie uitat. Am ajuns la moment de bilanț, acest an de grație - de coșmar, ar spune un hâtru - 2o13, înseamnă că s-au scurs din clepsidra mea 2o de ani pe care nu știu acum cum să îi definesc. Se întâmpla în aprilie 1993, când am decis într-un moment de mare cumpănă, să mă opresc și să apuc o altă cale, la capătul căreia a
SCRISOARE DESCHISĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369383_a_370712]