3,262 matches
-
patru popoare turce nomade, printre care Pacinak, aliați cu bulgarii, deducem că ar fi vorba de pecenegi, de fapt, în 934, a fost o năvălire a ungurilor în sudul Dunării. Stabilirea pecenegilor în nordul Mării Negre a pus probleme Bizanțului și clericul Gabriel a intervenit pe lângă unguri să-i atace pe pecenegi, dar planul a eșuat. Apoi, după Const. Porphyrogenetul, pe la începutul secolului al X-lea, unele cete de pecenegi s-au stabilit în teritoriile nord-dunărene, pe cursurile inferioare ale Nistrului, Prutului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cneazul Daniel avea să recunoască suzeranitatea regatului ungar. Dar în teritoriile baltice locuite de populații încă păgâne, penetrația politică și confesională catolică începuse încă de la sfârșitul secolului al XII-lea. Pe urmele negustorilor germani, instalați la gurile Dvinei, au apărut clericii catolici care au imprimat un sens creștin apusean supunerii localnicilor baltici, livoni, estoni, pruși. Persuasiunea însoțită de forța armelor a antrenat valuri succesive de cavaleri germani, care au descoperit în teritoriile baltice un nou teren de cruciată. Aceasta avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub oblăduirea canonică a scaunului patriarhal de Constantinopol. În acest scop, Nicolae Alexandru "a și chemat cu câtva timp înainte" pe mitropolitul Vicinei, "aflat în apropierea sa", Iachint. Pe temeiul hotărârii amintite, noul mitropolit urma "să hirotonească preoți", iar "toți clericii din acea țară și ceilalți călugări sau laici" sunt datori să-l asculte și să i se supună "ca unui adevărat păstor". Patriarhul înștiința în scrisoarea sa pe domn că a hotărât, cu încuviințarea împăratului Ioan V Paleologul (1341-1376), ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de toate zilele, destinul său e tragic și veselia lui se ridică pe o suită de nenorociri (îi mor frații, părinții, se însoară și nevasta fuge cu o boaită de călugăr, e persecutat de socru, e dat afară din rândul clericilor, apoi din școală, se luptă cu boala și este răpus în cele din urmă de ea). Iese la iveală, acum, și fațeta caragialescă a lui Creangă (autorul zice „avânt cațavencian”), manifestată prin inițiativele negustorești ale fiului lui Ștefan a Petrei
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
din Iași, București, 1904, 3-40; N. Iorga, Viața și faptele mitropolitului Moldovei Veniamin Costache, București, 1907; Vasile Vasilache, Mitropolitul Veniamin Costache, Mănăstirea Neamț, 1941; G.T. Kirileanu, Gh. Ungureanu, Constantin Turcu, Contribuții documentare cu privire la mitropolitul Veniamin Costache, Iași, 1946; Antonie Plămădeală, Clerici ortodocși ctitori de limbă și cultură moldovenească, București, 1977, 30-33, 54-55; Dicț. lit. 1900, 221-222; Păcurariu, Ist. Bis., III, 8-24, passim; Dicț. scriit. rom., I, 672-673. C.T.
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
preluate de la Inocențiu Micu-Klein - poziția acelei pături de intelectuali transilvăneni care vedea în compromisul asumat (tinzând a reface, prin biserică și școală, drumul arhetipal, relația cu Roma alma mater) un mijloc de emancipare și renaștere națională. Ca mai toți cărturarii clerici din generația de preiluminiști ai Blajului, îmbrățișa aspectele de interes apologetic, doctrinar, cu un amestec de fervoare și radicalism, optică nuanțată mai târziu de corifeii Școlii Ardelene (preocupați, în următoarele decenii, a netezi asperitățile și a marca atașamentul ambelor Biserici
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
urmare a conflictului intervenit între prelatul luminat și domnitorul Radu Mihnea (C. încercând acum a se opune, mai mult sau mai puțin tacit, procesului, ce ia amploare, de închinare a mănăstirilor din țară bisericilor de la Athos și Ierusalim). Ca înalt cleric, neobedient, conștient de instabilitatea politică a veacului, pare să fi iubit îndeajuns propria-i libertate de mișcare, neevitând nici riscurile ce decurg de aici. Colaborează, totuși, sub bune auspicii, cu domnitori precum Ștefan II Tomșa (al cărui sugestiv portret reține
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
la un moment dat, și pe Urmuz. O bună parte din amintirile sale radiografiază o jumătate de veac de viață bucureșteană, pe categorii socio-profesionale: scriitori, filosofi, gazetari (se reține portretul venalului Dem. Theodorescu, poreclit „șacalul”), profesori, ingineri, magistrați, medici, diplomați, clerici. Imaginile despre Tudor Arghezi, de exemplu, nu sunt întru totul confortabile, un portret scris cu aciditate fiind și acela al lui Nae Ionescu. Perpessicius și Șerban Cioculescu, care îl citiseră în manuscris, îi comunică autorului impresia că și-a caricat
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
deschis orizontul lor către centrele apusene de învățătură. În Transilvania s-a format, din tineri trecuți prin seminariile și colegiile de la Viena și Roma, Școala Ardeleană, care a așezat temelia culturii și conștiinței naționale moderne. Învățații Școlii Ardelene, în majoritate clerici uniți, au pus la loc de frunte și publicarea de literatură religioasă. Deschizând un capitol nou în dezvoltarea istoriografiei și lingvisticii, Școala Ardeleană a năzuit totodată să elibereze limba română, nu în ultimul rând scrierile religioase, de caftanul greoi și
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
care numeroase pasaje ar fi fost preluate și integrate aproape fără modificări în cuprinsul noii ediții. Apariția Bibliei din 1688 a fost apreciată în acest context drept momentul afirmării depline a limbii naționale în cult, o încununare a strădaniilor cărturarilor clerici și laici din cele trei state feudale românești, și extinse pe o durată de mai bine de un secol, pentru dezvoltarea limbii literare. Traducerea și tipărirea integrală a Bibliei în Țara Românească ar fi avut drept consecință afirmarea subdialectului muntean
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
toți regii erau «copiii satanei», folosind și alte expresii nepoliticoase, pentru care a fost solicitat să dea socoteală în fața unui consiliu particular. Black a refuzat să dea curs citației, iar în refuzul său a fost sprijinit de întreg corpul de clerici, care priveau această situație ca fiind momentul potrivit pentru a face comentarii, cu toată nepolitețea și virulenta pe care o considerau necesară, față de acțiunile conducătorilor lor. Regele, furios, a ordonat consiliului bisericii să se dizolve. Black a fost acuzat de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
bisericii să se dizolve. Black a fost acuzat de sfidare, iar pedeapsă a fost stabilită de consiliul particular al regelui, care, după ce a trasat câteva soluții de compromis, l-au exilat pe preot dincolo de răul Spey și au solicitat tuturor clericilor să semneze un legământ, prin care se obligau că în problemele civile să se supună tribunalului judiciar civil<footnote Lucy Aikin, Memoirs of The Court of Jing James The First, Longman, Hurst, Rees, Orme and Brown, Londra 1822, p. 31
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
vrea. [BOGDAN] Nu voi... nu pot. ROMAN Nu poți... Atunci e alta... Că tot te mai gândești L-acea fetiță mică cu ochii îngerești Ce ai văzut-o-n strana acelei[a] biserici, În sunet de organe și cântece de clerici. O văd parcă ș-acuma... Sta în genunche, sfânt, Iar părul peste spate ajunge la pământ, Prin cozile de aur se vede umăr, gât Mai alb decât omătul..." Ce te mai rogi atît? " Ai întrebat, Bogdane. Cu mînile unite Ea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
regi, Peste Asia și-Europa au întins deodată lanțul Și ce zi înfricoșată [cînd] au fost luând Bizanțul! Peste crucile-nclinate suna jalnic glasul cobii Și pe uliți grămădite stăteau roabele și robii. Stăteau legați împreună, ici ostași legați de clerici, Țipetele de muiere răsunat-au din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau în aer. Numai turnurile nalte ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ș-Europa el își întinsesc lanțul. Ce mai zi înfricoșată când au fost luând Bizanțul! Când pe crucile-nclinate suna jalnic glasul cobii Și pe uliți în grămadă plângeau roabele și robii, Când din Aghia Sofia n-auzeai cântări de clerici: Țipetele de muiere răsunau doar din biserici Prin strigări de bucurie... Oardele cele barbare Înadins făcuse nunta lor păgână în altare; Urlete de biruințe mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau prin aer Numai turnurile-nalte ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plecate sună jalnic glasul cobii Și grămezi-grămezi pe drumuri treceau sclavele și robii; Ici călugărițe albe ce legate sânt cu funii, Și copii de crudă vrâstă, și bătrâni și albi sânt unii, Slugă și stăpân alături, ici ostași legați cu clerici Țipetele de muiere crud răsună din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință, țipete, strigări și vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecă în aer; Clocotea întreg orașul prins
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
justifica, darea în judecată rostită asupra patriarhului suplantat nu se putea opri asupra unui singur creștet, ci trebuia să cuprindă cu necesitate pe toți capii bisericești de deosebite grade și trebuia să sfârșească prin a include în sine pe toți clericii și mirenii de părere contrarie. O jumătate a bisericei și a norodului judeca pe cealaltă jumătate și nu numai aprobarea pozitivă a unei dogme neînțeles esprimate și nepricepute, pe care-o primise totalitatea, ci chiar numai îngăduirea tăcută a unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Mihail, dar nici el, și mai puțin încă regele Ungariei, nu fură în stare a o ridica din marea decadență la înălțimea strălucitoare pe care o doreau. Urmașul său, episcopul Laurentius, adresă în anul 1096 cătră toți creștinii din Ardeal, clerici și mireni, iar mai cu samă cătră secui, solicitarea urgentă ca să ajute din nou înființatei episcopii, Milcovia, prin o suficientă colectă bănească, apoi să puie un contingent de pedestri și călări întru ajutorul cruciatei enunțate de papa Urban II și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru lățirea mai departe a imperiului său spiritual. Dominicanii (predicanți) au fost aceia pe cari papa Innocențiu al IV-lea îi însărcină în anul 1250 cu misiunea de-a readuce în sânul bisericei {EminescuOpXIV 157} romane pe acei episcopi, preoți, clerici și mireni cari înclină spre Roma, dar nu ajung a se hotărî tare din considerația dominării bizantine și cari locuiesc în țări creștinate deja, bine populate, vecine cu Ungaria, însă supuse statului bizantin, cari țări sânt anume: Țara Philot (se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tocmai insuportabilă, mai cu samă pentru că birurile cătră guvern nu erau atât de mari și de grele ca mai târziu. D. Clerul, acoperind în mare număr țara, dar neavând nici o știință și departe de orice cultură mai înaltă, apoi, afară de clericii din mănăstiri și de la biserici catedrale, fără suficiente mijloace de subsistență, potrivite cu cinul lui, nu era în genere potrivit ca să joace vreun rol însemnat în privire politică sau socială; apoi chiar în popor se bucura de-o vaza mică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Totuși regele, după impulsiunea voievodului Toma al Ardealului, care voia să-și lărgească teritoriul, deschise ostilitățile contra Valachiei deja în anul 1323, intrând fără motiv binecuvântat în țară în fruntea unei oștiri puternice și încunjurat de cei mai mari demnitari clerici și mireni ai săi, apoi la anul 1330 întreprinse o campanie sub conducerea lui proprie iar în contra Valachiei, dar dădu de-o împrotivire atât de puternică precum n-ar fi așteptat-o. El își așeză mai întîi tabăra dinaintea orașului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nori”), cât și pe „ceia ce merg pe la vrăjitori” (Pravila de la Târgoviște, 1652) sau „ceia ce aduc vrăjitori la casele lor” (Șapte taine a bisericii, 1645) (vezi 112, p. 116). Astfel de texte erau redactate în primul rând pentru uzul clericilor, nu doar pentru a-i stimula la o campanie antivrăjitorească și antipăgână în rândul enoriașilor, dar și pentru a eradica practicile magice din chiar rândul lor. Texte de exorcizare a diavolului („a dracului din ape”), scrise și transcrise de preoții
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Neamț, 1844). 6. Zgrăbunțaș - solomonar în diferite regiuni ale țării sunt folosite și alte denumiri pentru solomonar. Astfel de apelative provin, de regulă, fie din sinonime populare pentru vrăjitor (vâlhaș, farmazon, om meșter) sau pentru 267Balaurul și solomonarul preot („cliric” = cleric), fie din confuzia cu alte ființe mito-folclorice (șercan, balaur, strigoi sau moroi de ploaie, vârcolac care trage apele), fie din derivate la solomonar (șolomonar, solemonar, sodomonar, solomon, soloman, șolomăț etc.) (3, p. 48 ; 33, p. 124 ; 39, p. 29 ; 65
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
după un secol : „Astăzi nu se poate încerca pătrunderea științifică în sufletul acestui neam fără întrebuințarea integrală a trebuincioaselor cărți pe care le-a pregătit, poate fără a-și da seama pe deplin de toată însemnătatea lor, harnicul și modestul cleric” (14). Inițiativa Revistei de istorie și teorie literară de a publica în 1988 un capitol inedit („Mătrăguna”) din lucrarea lui Simeon Fl. Marian a fost lăudabilă, dar nu a umplut un gol, ci abia l-a revelat. Un gol care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că sînt străini acolo. Mobila era în mare parte aceeași, dar locul fusese transformat cu totul. Fusese adusă o canapea nouă, o bizarerie oribilă de creton, deosebit de nepreoțească și aproape nereligioasă; un asemenea obiect nu stătuse niciodată în biroul vreunui cleric decent care să ocupe o funcție cît de cît însemnată în biserica anglicană. [...] Prietenii noștri l-au găsit pe dr. Proudie așezat pe scaunul bătrînului episcop, foarte arătos în stola sacerdotală, nou-nouță; l-au găsit de asemenea pe domnul Slope
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]