833 matches
-
stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele Calomniei, stafia e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le atingi cu mâna goală, fără o bucată de stofă, un petic de catifea din vreo fustă sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu peruci, pe care o ține în brațe domnișoara Hapciu. Mamei Natură desenele de henna roșie îi pătează dosul palmelor și îi scot în evidență lungimea degetelor. De câte ori întoarce capul sau încuviințează, șiragul de clopoței de la gât scoate câte-un clinchet. Părul îi miroase a lemn de santal, a patchouli și mentă. Domnișoara Hapciu tușește. Săraca domnișoară Hapciu, tușind mereu, cu nasul roșu și strivit într-o parte pe obraz de cât și l-a șters cu mâneca. Ochii ei exoftalmici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu prididea cu scosul peștelui din cele două undițe pe care le mânuia cu o finețe de profesionist. Dinspre apus cobora încet spre apă umbra dealului ce străjuia semeț și maiestos. La un moment dat, o smucitură puternică și un clinchet de clopoțel mă atenționează din dreapta. Am reacționat rapid am prins cu mâna firul ce se întindea, dar neatent am pus picioarele încălțate cu cizme de cauciuc pe iarba putredă și udă. Am alunecat și rapid am început să cobor
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
așeză pe pat, Înălțând lumânarea pâlpâitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimântată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimântați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținând În mână o sticluță cu oțet sau apă de colonie ori săruri. Fetița ședea pe pat, trupșorul ei era convulsionat de spasme, ochii‑i priveau În gol. Fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deja cum acel ofițer povestise la popotă: „Domnilor, tânărul Esterhazy a dormit buștean astă‑noapte, fără suflare, de parcă‑l așteapta Însurătoarea, nu execuția. Vă dau cuvântul meu de ofițer! Domnilor, să‑i aducem omagiul nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sângele rece prin rugăciune, cu Îndârjire, cu dinții Încleștați, Înfrânându‑și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se hotărî să parieze, mai întîi ca oricare alt jucător de jocuri de noroc: albul este simbolul purității. Albul pierdu. Își văzu banii ducîndu-se pe copcă și se hotărî să uite de puritate. Negrul pierdu. Lîngă el răsună ca un clinchet de clopoței rîsul unei femei. ― Sper, domnule Gonish, că în jocul cu uriașul vei fi norocos. Dar te rog să ne urmezi în camerele rezervate. Gonish se întoarse și văzu o femeie și trei bărbați, dintre care unul era Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de spaimă de Moarte și în care deodată se împletește un fir de speranță, se știe că simte altcumva, decât ar fi starea omului fără de griji: că privirile îi ard, oasele sale, crescând, îl furnică, sângele îi cântă ca viorile, clinchete de argint îi trec prin coșul pieptului, lacrimile și șuvițele de bucurie șiroiesc pe fața lui, precum și pe fața fiecăruia dintre ceilalți Însă, purtătorii cei de Luceferi, când au văzut că grăbim către ei, au strigat tare Zicând: stați, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
intenționate, făcute atunci, când de față se aflau Vânătorul și Fata lui mlădie. Prin involuntara simetrie a mișcării, cealaltă mână lăsă să-i scape jos, pe pardoseala de gresie, cănița de cafea. Atracția gravitațională a ceștii fu subliniată printr-un clinchet ușor de cioburi sparte. De după ușă, apăru soția Profesorului, care își plesni palmele răsunător la constatarea catastrofei. Văzu petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
insula necunoscută, pornise în căutare de hrană printr-o vegetație densă, plină de meri pitici cu fructe albastre. Foamea trezită din amorțeală o îndemna să guste din acele fructe. Rupând un măr, începu să sune toată pădurea cu mii de clinchete și să apară în întâmpinarea ei iepuri, veverițe, căprioare, chiar și popândăi. Iepurii îi înmânară o varză galbenă, veverițele îi oferiră nuci roșii, iar căprioarele scoarță dulce de copac, care se chema scorțișoară. Hrana naturală îi reda puterile și porni
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o tabără, ca într-o pedeapsă. E cam târziu, pastele sunt moi și umflate, friptura de vițel cu lămâie are marginea întunecată și un sos ce pare lipici de tapițerie. Dar nimeni nu se plânge. Voci șoptite ca în sacristie, clinchet de pahare întoarse cu gura în jos lângă tacâmurile așezate pe foaia de hârtie ce alunecă pe tavă. Câte unul se oprește, caută printre sticluțele de apă minerală sfertul de vin cu dopul înșurubat. Se gândește puțin înainte de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scobituri și mici umbre, și rochia bleumarin, pe gât; părea o călugăriță fără văl. Îi turnasem un pahar plin cu vin și o obligasem să ciocnească, la care ea răspunsese apropiind paharul de al meu fără să-l ridice, un clinchet jos pe fața de masă. Prea jos, ca luna de pe cer. Puteam s-o vedem prin fereastra cu ramă metalică. Stătea acolo cu fața aceea benignă și sătulă, iar atmosfera din jurul sferei ei apărea diafană în întuneric: părea curioasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
grapefruit și se întoarse către Leigh. — Și pentru recunoașterea perfecțiunii atunci când ea există. Leigh își dădu ochii peste cap și zâmbi forțat. — Pentru străini superbi și pentru diamante uriașe, spuse ea. Două pahare se ciocniră cu al ei, scoțând un clinchet minunat. — Noroc! spuseră ele la unison. Noroc în toate! Dacă toți colegii ăștia ai ei enervant de guralivi nu tăceau dracului din gură în următoarele șapte minute, Leigh n-avea cum să ajungă din West Midtown până în Upper East Side
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și abia atunci te poți numi și tu vip... Nu te prea ajută fața, dar nu contează, e țara plină de vipuri cu moace de ciorditori cu ștate vechi de serviciu... Ei, comedie... Vine omul să asculte trilul lăutarului și clinchetul paharului și voi... Ia, gata, sailăns pliz, finita la comedia, ză end... I-auzi aici... Te cunoști după sandale, cenușăreasooooo, că ești fată de locale, cenușăreasoooo, te cunoști după papuci, cenușăreasooooo, ești șucară și mă duci, periculoasooooo... Bă, mare melodie
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Da. O bătaie scurtă, discretă, ca de menajeră. Ridic mâna ca să ciocănesc, însă tava e prea grea ca s-o țin cu o singură mână și în clipa în care tava se apleacă ușor într-o parte se aude un clinchet alarmant. O prind îngrozită exact în momentul în care începe să alunece ceainicul. Transpirată toată, las tava pe jos, ridic o mână și bat foarte ușor, după care ridic iar tava. Nu primesc nici un răspuns. Ce să fac acum ? Bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acasă, așa că mă hotărăsc să intru puțin vizavi, la Gifts and Goodies. Este unul din magazinele care a luat rame de la Suzie și mai intru câteodată când sunt prin zonă, ca să văd dacă se cumpără. Împing ușa, se aude un clinchet de clopoțel, și zâmbesc vânzătoarei, care ridică privirea. E un magazin așa drăguț. E primitor și parfumat, și e plin de lucruri fabuloase, cum ar fi niște rasteluri de sârmă cromată și niște suporturi pentru pahare din sticlă gravată. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
totul aparte se iscă și porni să străbată culoarele pustii. Numai membranele timpanelor artificiale îl interceptară și-l recunoscură. Era un zgomot care de multă vreme nu mai fusese auzit pe Nostromo. Semnaliza o intruziune neobișnuită. În acest mănunchi de clinchete și străluciri, univers logic de procese ce conversează și-și răspund, se găsea o sală specială. Înăuntrul acestui habitaclu de metal lucios se odihneau șapte coconi de plastic alb ca zăpada. Țipătul unei sirene umplu acest spațiu, urmat imediat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mobil, iar dacă înainte cele două semnale erau suprapuse, înseamnă că... Un braț cu gheare se ridică înapoia lui, spre gleznă. Celălalt semnal era monstrul. La doi pași de sas, Ripley aștepta, singură, momentul confruntării cu creatura. Auzi un vag clinchet îndepărtat. Își zise că-și închipuise numai. Apoi zgomotul se repetă, răsunând, urmat de un ecou puternic. Parcă venea din măruntaiele navei, din străfundul țevii. Degetele îi fremătară și se chirciră cu disperare pe patul armei. Loviturile surde se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
agrafă pe lavoar sau xilofonul papucilor cu toc, ciocănind mozaicul. Vreun sunet care să aparțină distinct imaterialei făpturi? Nicidecum! Doar pașii sfioși ai lunganului pensionar, foșnetul prosoapelor pe care le schimba, bombănelile, peria și pieptănul și pensonul de bărbierit și clinchetul lamei căzând pe oglindă. Ceea ce nu însemna că nu era și consoarta alături sau fusese sau avea să fie. Doamna își comunica existența în mod cu totul neconvențional. Dominic o intercepta în fâșâitul lung al perdelelor, în bâzâitul unei muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
primite. -Aveți grijă, dacă vă udați la picioare, sau dacă vă e frig, să veniți repejor acasă. Da, mămico! Ieșiră grăbite și porniră la drum. Satul era îmbrăcat într-o mantie de omăt, era liniște, doar glasuri de copii și clinchete de zurgălăi pluteau în văzduh. Umblând din casă în casă, cu trăistuța de gât și cu clopoțelul în mână, grupuri-grupuri de copii făceau gazdelor urare de an nou mai bun, cu sănătate și belșug în casă, primindu-și răsplata cu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
acești copii am să pregătesc un dar special. În seara de Ajun, deși copiii din Cătunul Îndepărtat știau că nu va veni Moșul, au împodobit bradul, s-au așezat în jurul lui și au început să cânte colinde. Deodată, se auzi clinchet de zurgălăi și apăru Moș Crăciun. Ho! Ho! Ho! Crăciun fericit! Moș Crăciun! strigară copiii în cor, surprinși, dar fericiți. Moș Crăciun! Credeam că nu mai vii, am auzit că ești bolnav. Așa este, dragii Moșului, însă darurile și scrisorile
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
CL) Mai mult vrând decât nevrând, Gândul se așază-n rând Cu cei ce citesc și scriu, Și spun scurt: „Nimic nu știu!” 20 februarie 2004 CÂT FI-VA-N LUME VIN COTNAR D-lui acad.Valeriu D. Cotea Sub clinchet de pahare pline Cu-aroma perlei de Cotnar, Noi mulțumim cum se cuvine Aceluia ce-a scris cu har. O carte ce străbate timpul, Încununată de virtuți, Căci vinul de Cotnar e-Olimpul, Olimp prin anii străbătuți. Azi, mulți beau
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
prea ironic fără saț... Sunteți și voi oare, zilnic, atât de resurscitați? Strâng toamne lângă pietrele ce s-au aruncat fără temei, Și contemplez asupra caracterelor unor josnice femei... Mi se închid drumuri pe care ziua eu le-am visat... Clinchetul copilăriei este deja respins și uitat? Ofer atât cât un miren poate da din suflet, Dar mulți așteaptă o simfonie, nu doar un sunet. Uităm să respectăm ce avem mai de preț: În loc de iubire oferim mizerabilul dispreț! Aplec ochii în
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
timp de cuget Mințim... că ne pasă de al vostru plânset Mințim... că mai citim din nou un verset Mințim... spunând mizerii cu un sălbatic urlet Mințim...că ajutăm dar nu mai mișcăm un deget Mințim... că simțim al copiilor clinchet Mințim... și totuși ne stingem încet. Suspin tomnatic Lacrimi de foc mocnind pe obrazul meu Mă eliberează de obișnuita tristețe sufocantă Dar în interior flăcările îmi renasc mereu Și iarăși cineva mă minte...chiar mă încântă. Ploile necontenint arată că
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
aspirine, precum și o jumètate de franzelè pe care a adus-o din bucètèria din spate, întrebându-se cu mirare, Cum vine asta oare!? Tânèrul de atunci e neschimbat ca si cum totul s-ar fi petrecut ieri! Urc încet scèrile farmaciei, recunosc clinchetul clopoțelului de la ușè, apoi, dupè câteva secunde de așteptare, din spatele rafturilor se ivește o doamnè mai în vîrstè, cu pèrul impecabil aranjat, poartè ochelari de vedere și mè privește cu severitate, profesional, Cu ce vè pot fi de folos?! Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Vè rog sè mè iertați, doamnè! dând sè mè întorc și sè pèrèsesc farmacia, Probabil cè era nora mea de serviciu, o aud rostind din spatele tejghelei, Probabil! Vè rog sè mè iertați! pun mâna pe clanțè și fècând sè sune clinchetul de clopoței de la intrare, constat cè sunè diferit la ieșire fațè de cum se aude când intri de afarè, ajuns în stradè mè abțin cu greu că sè mai intru o datè și sè verific valabilitatea raționamentului meu, dar nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]