799 matches
-
de eterna clepsidră a inexistenței și mi se dezmorțeau aripile, așa că m-am scuturat, iar țurțurii înghețați care se topeau, devenind apă, au căzut pe jos. Ia uite ce gheață cade de pe aripile tale! am auzit un glas ca un clinchet de pahare de cristal. M-am întors ca să văd cum prin cadrul unei uși invizibile apăruse cineva. Era un alergător în pantaloni de antrenament albi cu dungi albastre pe lateral. Avea și el aripi ca mine, însă părul aproape blond
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
era soare strălucitor, în altele răsăreau flori, în altele era lună și seară sau dimineață și stele... poveștile coexistând printre nenumărate statui, decorații arhitecturale sau bănci și becuri, însă unde nu se afla nimeni... Am ajuns în mijlocul acelui oraș cu clinchete de legende și susur de povești, descoperind că ecourile veneau din interiorul său, o piață pavată cu marmură și gresie alb-gălbuie, având în centru o fântână arteziană, rotundă. Pe un postament de pietre acoperite de calcar se găsea un mic
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
oraș, aparent la întâmplare și fără opreliști, pe lângă clădiri, printre crengile copacilor cu anotimpuri amestecate... Apa limpede reflecta lumina în mii și mii de stropi, umplând bazinul rotund. M-am așezat pe marginea însorită a fântânii, privind o vreme la clinchetul apei și undele concentrice de pe suprafața sa mișcătoare, aproape fără să mă mai gândesc la nimic... însă, la un moment dat, după câteva clipe ce păreau eterne, am auzit o întrebare: Ce aștepți? Nu știam dacă vorbise apa fântânii sau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
trăiești înăuntrul meu. Te rog. Era o inovocație foarte veche, din religii îndepărtate: zeul care trece în fecunditatea întunecată, profundă a pântecelui femeii. El primea mângâierile care îi învăluiau trupul. O clipă avu senzația că era o vrajă. Bijuteriile scoteau clinchete ușoare, iar ea îl săruta așa cum preotesele din Phrygia sărutau statuile zeilor. Împăratul închise ochii. Ritul isiac În ciuda soldaților germani care stăteau de pază și a întunericului nopții, în cele mai puternice confrerii sacerdotale din Roma se răspândi a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să le reia, șaptesprezece veacuri mai târziu. Pe pereți - casete pătrate în care erau pictate peisaje deschise, ce se pierdeau la orizont într-o lumină blândă și unde miturile și simbolurile ritului isiac erau reprezentate de figuri mici, subțiri, precum clinchetul sistrului de aur peste sunetul flautelor. În sală nu mai era nimic altceva, doar scaunele pentru invitați și scena înălțată în fața absidei din fund, care fusese proiectată pentru a primi sunetele și a le înapoia amalgamate ascultătorilor, într-un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
femeie, căci femeie ești, adorată, neîntâlnită, tu, repaos, minune de dincolo de lumi... 11 noiembrie 1964 (miercuri) Gară mică, plină de nostalgii provinciale, bun găsit! Iar ți-a lăsat cineva grăbit cișmeaua deschisă și apa curge, curge În noapte, cu un clinchet straniu... Un câine fără stăpân și parcă fără viață Își mișcă de-abia corpul ca o scândură... Gară mică... oare câte doruri au Început aici, pe locurile acestea singuratice? Și, mai ales, câte visuri nu s-au zdrobit odată cu fluieratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
toate informațiile pe care le-am adunat despre el. Și mi-a venit o idee. Așa că am dat un telefon și cred că am aflat numele lui real. - Al cui? întrebă Rhyme, sorbindu-și cu poftă whisky-ul. - Al Magicianului. Clinchetul slab al linguriței care se lovea de peretele cănii era singurul zgomot care mai putea fi auzit în camera care altfel ar fi fost cufundată într-o tăcere mormântală. Capitolul XXVIII - Ai aflat numele lui? întrebă Sellitto. Cine e? - Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
am făcut un fel de... înțelegere. Kara știa că înțelegerile între mamă și fiică sunt la fel de complexe ca tratatele internaționale, așa că nu ceru detalii. Cel puțin nu acum, își spuse ea. E destul timp în viitor. Un zgomot ca un clinchet umplu camera și amândouă femeile își duseră mâna la buzunar. Amelia câștigă. - Mi-am închis telefonul când am intrat. Era un semn pe hol care interzicea folosirea lui în incinta spitalului. Te superi? întrebă ea, făcând un semn spre telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
grapefruit și se întoarse către Leigh. — Și pentru recunoașterea perfecțiunii atunci când ea există. Leigh își dădu ochii peste cap și zâmbi forțat. — Pentru străini superbi și pentru diamante uriașe, spuse ea. Două pahare se ciocniră cu al ei, scoțând un clinchet minunat. — Noroc! spuseră ele la unison. Noroc în toate! Dacă toți colegii ăștia ai ei enervant de guralivi nu tăceau dracului din gură în următoarele șapte minute, Leigh n-avea cum să ajungă din West Midtown până în Upper East Side
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
inguși, găgăuzi, unguri, turvini, populații din nord, adâghei și cerkeși, komi-permiaci, kalmâci, kareli, karaceaevi, români, kurzi, turci abhazi, finlandezi, hakași, balkari, altai, dungani, persani, abazini, asirieni, tați. Vine o iarnă Îngrozitoare. Tatăl pleacă nopțile de acasă. Aude tropăit de cisme, clinchetul rece al pistolului. Mereu același clinchet afon, având ceva din gingășia morții.Voci Întretăiate. Și plânsetele. Ale mamei. Tata s-a născut În anul 1923 În orașul Reghin. A luptat pe frontul antihitlerist În cadrul aviației române. A participat la dezarmarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nord, adâghei și cerkeși, komi-permiaci, kalmâci, kareli, karaceaevi, români, kurzi, turci abhazi, finlandezi, hakași, balkari, altai, dungani, persani, abazini, asirieni, tați. Vine o iarnă Îngrozitoare. Tatăl pleacă nopțile de acasă. Aude tropăit de cisme, clinchetul rece al pistolului. Mereu același clinchet afon, având ceva din gingășia morții.Voci Întretăiate. Și plânsetele. Ale mamei. Tata s-a născut În anul 1923 În orașul Reghin. A luptat pe frontul antihitlerist În cadrul aviației române. A participat la dezarmarea trupelor hitleriste la Cluj. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
călduroasă. Femeia stă Întinsă pe canapea. De sub pulpana capotului iese piciorul lung de amantă. Bărbatul Își aranjează meticulos cămașa pe spătarul scaunului. Pe masă sticla de lichior de vanilie și paharele mici, așezate pe o tavă de alpaca, tremură ușor. Clinchet neauzit printre tic-tacurile amorțite ale ceasului. Totul calculat, servit, precis. Ca o victorie ușoară. Ca o prestație. Pe Înfundate ca și cum s-ar petrece În interiorul unei pendule. Tu te Întorci Învins din oraș. Nici un zâmbet, nici o privire, nici un cuvânt. Fetele mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fată neștiută de undeva din Ardeal. Mâine va trece pe la tine și inocent veți petrece Împreună Paștele, alături de prieteni și foști colegi. Pe masă ouăle multicolore, roșii, verzi, albastre, galbene, violete, mov, În așteptarea luminii de Paști. Și, tot mâine, clinchetul soneriei Îți va mai scoate Încă o dată inima din piept. Gaetana, o iubire nemărturisită, o iubire ascunsă, o iubire inventată, o iubire uitată, o iubire regăsită. Disperarea e paroxistică. Tu căsătorit, ea căsătorită. La radio, unduită de cârâitul bruiajelor, emisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o tabără, ca într-o pedeapsă. E cam târziu, pastele sunt moi și umflate, friptura de vițel cu lămâie are marginea întunecată și un sos ce pare lipici de tapițerie. Dar nimeni nu se plânge. Voci șoptite ca în sacristie, clinchet de pahare întoarse cu gura în jos lângă tacâmurile așezate pe foaia de hârtie ce alunecă pe tavă. Câte unul se oprește, caută printre sticluțele de apă minerală sfertul de vin cu dopul înșurubat. Se gândește puțin înainte de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scobituri și mici umbre, și rochia bleumarin, pe gât; părea o călugăriță fără văl. Îi turnasem un pahar plin cu vin și o obligasem să ciocnească, la care ea răspunsese apropiind paharul de al meu fără să-l ridice, un clinchet jos pe fața de masă. Prea jos, ca luna de pe cer. Puteam s-o vedem prin fereastra cu ramă metalică. Stătea acolo cu fața aceea benignă și sătulă, iar atmosfera din jurul sferei ei apărea diafană în întuneric: părea curioasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
laș de câte ori scapă condeiul pe jos. Atunci i se pare că aude un pas greoi, care amenință să-i zdrobească penița subțire ca un vârf de ac din care totuși, câte odată, se preling pe hârtie, patruzeci de litere cu clinchet autentic. De douăzeci de ani ridică o casă fără acoperiș. - Bun! zic eu, așa trebuie să fie casa creatorului. Dar cărămizile de împrumut și tencuiala umedă, miroase prea puternic a pământ și mucegai. - ăAllo, Mister Black! De ce aștepți cu pipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă va legăna mereu. Din vraja acelor nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete de cristal, ale copilelor blonde și cărămizii, cu ochii ca de diavolițe. E un farmec ce nu se poate reda, împreună cu patina singulară a clădirilor vechi și scunde, cu ferestrele lor, asemănătoare ochilor întunecați și triști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se dovedi prea amabil pentru a-i testa competența sau măcar a o Întreba cu ce viteză dactilografiază Înainte de a-i oferi postul, dar se asigură că este familiarizată cu mașina de scris Remington. În descursul anilor se obișnuise cu clinchetul distinctiv al clapelor, care era acum un element esențial În procesul compoziției. Când lucrurile mergeau bine și inspirația curgea, se stabilea un ritm Între rostirile transparente ale lui HJ și replicile În staccato ale Theodorei pe tastatură, iar ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau trei mii. Apoi, dacă piesa prinde cu adevărat, se duce vorba și se montează și În America, În Australia, peste tot. Henry Arthur Jones a scos zece mii Într-un an din ultima piesă. — Dumnezeule mare! Henry aproape că auzea clinchetul monedelor numărate Într-un birou fără geamuri, din spatele scenei. — Dar nu ziceți hop până n-ați sărit, continuă Compton, ca și cum i-ar fi citit gândurile. Publicul londonez e greu de mulțumit, iar concurența e acerbă. De aceea vreau să lucrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
greu să Își ascundă invidia față de sumele de bani pe care Du Maurier trebuie să le fi obținut de pe urma cărții. Un sfert de milion de exemplare! La Întoarcerea la Torquay, Îi scrise lui Gosse că Du Maurier era demoralizat, “ În ciuda clinchetului - ce spun eu clinchet, În ciuda zgomotului ca de tunet - al sordidului aur care Îi intră În sipete. M-am Întors simțindu-mă și mai ratat decât de obicei.“ La vremea cuvenită, primi vești de la Du Maurier cum că, În conformitate cu raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
invidia față de sumele de bani pe care Du Maurier trebuie să le fi obținut de pe urma cărții. Un sfert de milion de exemplare! La Întoarcerea la Torquay, Îi scrise lui Gosse că Du Maurier era demoralizat, “ În ciuda clinchetului - ce spun eu clinchet, În ciuda zgomotului ca de tunet - al sordidului aur care Îi intră În sipete. M-am Întors simțindu-mă și mai ratat decât de obicei.“ La vremea cuvenită, primi vești de la Du Maurier cum că, În conformitate cu raportul ginerelui său, premiera de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era mai apropiat de vârsta lui - mai degrabă cu Howell decât cu mai tânărul participant la această scenă. Căci ea deveni foarte rapid o scenă În mintea lui: o veche grădină pariziană, cu ziduri Înalte, foșnetul fustelor doamnelor peste peluze, clinchetul porțelanului și sticlăriei fine, un ușor parfum de țigări de foi, conversația civilizată, sclipitoare, spirituală... și, privindu-le, urmărindu-le pe toate cu o foame și o poftă tardive, americanul matur, grizonant. Era categoric un sujet de roman. Ce Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îndepărtând petele, apoi i-l trece lui Minnie, care Îl lustruiește cu o cârpă curată. — S-ar putea să-mi caut o slujbă ca valet pe lângă un gentleman, spune Burgess după un minut sau două de tăcere Întreruptă doar de clinchetul moale al cuțitelor, furculițelor și lingurilor pe care Minnie le așază pe căprării pe masă. Dar nu știu dacă mai am norocul să dau peste un stăpân ca domnu’ James. — Deci nu vrei să te așezi la casa ta? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu care blestema, ca și când aceasta încă ar mai fi existat, Inchiziția ca operă a diavolului, striga, de îndată ce era luat, la tejgheaua cea lungă a lui Leydicke: tis tydt van te beven de klinkaert, ceea ce înseamnă „E timpul să se audă clinchet de pahare“. Iar după asta, ca la un semnal, făcea țăndări ultimul pahar pe care-l băuse. Dar indiferent cine m-a plasat pe șina fără sfârșit a povestitului - la început, profesorul Littschwager a fost acela care l-a vaccinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu loialitate, În ture. De două ori am asistat la similare cenacluri; cu excepția lui Morpurgo, chipurile Întrezărite au fost de fiecare dată altele, dar fervoarea comunicativă - aceeași. Nu ni se vor șterge din memorie nici muzica metalică a tacâmurilor, nici clinchetul ocazional al câte unui pahar spart. Pe calea semnalării antecedentelor, vom consemna că această petite histoire Începe, asemeni atâtor altora, la Paris. Precursorul, omul-far care a dat primul șut În minge, a fost, după cum se știe, chiar flamandul sau olandezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]