1,296 matches
-
până noaptea, și patruzeci de mii de evrei care plăteau jizia legală! Azi, asta e realitatea, Alexandria aduce vistieriei mai puțin decât o costă. Rezultatul îl vedem zi de zi: armata n-a mai mâncat carne de șapte luni, regimentele clocotesc, iar sultanul caută aur acolo unde crede el că ar putea găsi. Intrarea unui client îi întrerupse discursul. Văzând că noul venit nu avea nici un obiect în mână, Akbar își spuse desigur că era vorba de un cumpărător și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
VRĂJITOAREA CARE A MINȚIT PENTRU DR. SEX, E DOAR... O DRAGOSTE DE PUȘTANI. SPRIJIN IRA-RED KEITH. DRAGOSTEA MEA SECRETĂ LA CLIPUL TV: VEDEȚI PAGINILE DIN MIJLOC. Să fie ăsta vreun mod de a interpreta lumea? Se pare că în Polonia clocotește o mare revoltă. Solidaritatea îi face Moscovei semnul V și o cheamă la luptă. Rusia va face praf Polonia dacă lucrurile iau o asemenea întorsătură. Așa aș face eu. Adică le-aș da un dram... Continuă speculațiile despre trusoul Lady-ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mine, să intru cu toată setea în ea. Nu mă lăsa. Se aplecase peste mine, cufundându-mă în ea. Începuse să vorbească dezlânat, chicoteli, înjurături, alinturi, vorbe fără șir. Când n-a mai putut, a început să bolborosească scurt, de parcă clocotea un cazan imens în pântecele ei. Mi-a dat drumul, descătușându-se cu un geamăt grozav, ca un horcăit. A stat câteva clipe prăbușită în ea, rezemată în coate. Apoi a coborât. A ridicat din umeri. — E bine c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din cap, prăbușindu-se. — N-am mai văzut-o niciodată. Bătrîna gemea, plîngînd În hohote. Fermín o luă În brațe și o legănă. Trupul Jacintei Coronado se redusese la dimensiunile unei copile, iar Fermín, lîngă ea, părea un gigant. Îmi clocoteau În minte o mie de Întrebări, Însă prietenul meu Îmi făcu un semn care arăta În mod limpede că Întrevederea se isprăvise. L-am văzut contemplînd acea gaură murdară și rece unde Jacinta Coronado Își petrece ultimele ore de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Cufundat în abisul de mâine prăfuit, încalc absențele din album, înec argumentele așternute persuasiv în asprul arzător al avalanșelor de altădată. Bagajul bântuitelor banchize îmbină gămăliile capriciilor și clocotesc de speranță; dangătul viu perceput în inevitabilele iubiri mă amețește îmi descalță efectul poveștilor fără adresă în împunsături de floretă. Înăbușim torța mânuitorilor de cuvinte, ne-avântăm țipând legenda manuscrisului în ruine, colonizăm mosoare fumegânde alternând dezmierdările. Sub acoperiș, în
Carapacea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83725_a_85050]
-
Te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect. Pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul- minune zâmbind năstrușnic și misterios! Vreau să-ți fur lanțul ce mi l-ai dăruit, să fim dezlegați de toate frământările. M-aș destăinui, m-aș confesa, ți-aș spune orice dar mi-e
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
această luptă. Iată, o agăț de acest copac și vei deveni stăpânul ei atunci când mă vei răpune, nu altfel. Cu aceste cuvinte, Roland și-a scos sabia de la brâu și a atârnat-o de craca unui copac. Cei doi cavaleri, clocotind de furie, își mînară caii în semi cerc, apoi se repeziră unul asupra celuilalt, cu frâiele lăsate și-și încrucișară lănciile. Ambii au rămas neclintiți în șa. Lănciile sfărâmate zburară în aer. Atunci, cei doi cavaleri în armură s-au
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în furtunile din munți și în temnițele antihristului. Am urcat, am coborât și iar m-am ridicat. Sufletul mi-i împăcat. Acum, trupul meu nevolnic a obosit. Brațul, „înverșunat” altădată, nu mai poate cuprinde și înălța spade, dar vatra sufletului clocotește. Am fost surghiunit ani mulți și ruga mi-a fost zădărnicită. Rănile, încă deschise, nu mă mai dor și i-am iertat pe vrăjmași. Crezul și tot ce a fost mai frumos în lupta mea mă însoțesc pururi, departe de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare sfântă, au doborât primejdii și au reaprins nădejdi mistuite de prigonitori. Acolo, în munți, pieptul lor clocotea răsunător. Sub ploaie de gloanțe au căzut mulți, luminând cerul cu zâmbetul și neînfricarea lor. Cei care iubiți pe Hristos, nu vă fie frică de răni, nu vă înfricoșați, nu părăsiți lupta, pentru că numai cei care nu luptă, cei lași
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Încercau să blocheze accesul spre fluviu. - Fără prizonieri!! se auzi strigătul lui Ion Moț, care simțea că dincolo de moartea lui Oană și a lui Lacrămă nu mai poate fi decât o răzbunare fără sfârșit. Ucide! - Ucide! se auziră alte strigăte clocotind de mânie. Nu mai erau folosite arcurile, nu mai erau folosite lănciile, nu mai erau folosite scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
asupra materiei. Alterarea asta Lenora vroia parcă s-o ascundă oricui, până și Linei. Aștepta chinuită, cu priviri de tâlhar prididit de dușman, pe subt pleoapele livide. Ce aștepta? Plecarea lui Mika-Le? Sau atunci ce? Care erau lucrurile negre care clocoteau acolo în femeia blondă și făceau în carnea ei albă zgură și cenușă? Păcătoșia! Dar care anume? 19 Mini era curioasă, dar cu mai mare curiozitate încă observa procesul inseparabil al durerei fizice și morale. își aduse aminte de doctorul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
făcut de mână. Mirosul de benzină i-a invadat gura și nasul. Ce va spune doamna Macfarlane? După toată munca, toată dragostea ei? Și preotul? Ca răspuns la întrebările lui, obloanele de la mansarda de deasupra bisericii se deschid larg. Mulțimea clocotește, se înghesuie și cei din față, încearcă să se protejeze împotriva flăcărilor deschise în timp ce sunt împinși din spate. El își face loc cu coatele, simțindu-și fața, fața lui Bobby, arsă de un vânt uscat. Pumnii străpung aerul. Se scandează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
m-am așezat alături de ea, fără să scot o vorbă. Țîșnind din pupitru, Patricia se opri lîngă colegele din față cu care începu a flecări. La intrarea profesorului a trebuit să-i trimit din mînă în mînă caietul de notițe. Clocoteam. De aceea zîmbii unei fete de lîngă Patricia, știind că biata Emilie prinde din zbor orice ocheadă. În adevăr, gălăgioasa ei bucurie m-a răzbunat. Fata trecu din nou la ofensivă, dar în clipa în care îmi pierdeam capul, trăgea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îl lăsă moștenitor. Posesor al unei vile și al unei faimoase colecții de artă, individul ocupă acum un post important. Din păcate, frumosului său păr blond i-a luat locul o chelie la fel de luminoasă. 42 Sub rumena cenușă a asfințitului clocotea o inimă de aur. Printre plopi sufletul cobora în prăpastie. Gloria tîrgului era Alecu Goilav. Pe bătrînul pictor l-am zărit întîia oară într-o împrejurare festivă, atunci cînd fu sărbătorit. Intrasem în sală împreună cu protuberanțele de ridiche albă a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
l cheme de la poartă Măicuța lui, de - atâta vreme moartă. CÂNTEC DE LEAGĂN, CÂNTEC DE PACE Dormi puiul mamei, dormi . Când te‐ai trezi, Să fie o zi Cum n‐a fost încă zi ... Se- ntunecă spre soare‐apune și clocotesc prelung sub zări, departe Furtuni de sânge, hohote de moarte Flămândă ură de sălbătăciune. Vin păsări negre să ne dea ocol ... Dar nu‐ i nimic: la noi e cald și bine și tunetul s‐ a prăbușit în gol. Nu‐ l
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Cincinat Pavelescu Cincinat Pavelescu (n. 2 noiembrie 1872, București - m. 30 noiembrie 1934), poet, epigramist dar mai ales autor de romanțe: „Îți mai aduci aminte, doamnă?” Primul președinte al Societății Scriitorilor Români” - aprilie 1908. MAMEI Astă seară simt în mine Clocotind trecutul mort; Lacrimi, visuri, tot amarul Ce în gând și‐ n suflet port. Astă seară moartea rece Mi‐e atâta de aproape ... Ca și lacrima ce‐ mi trece Arzătoare printre pleoape . Obosit de râsul farsei și scârbit de plânsul dramei
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
câte ceva din ceea ce vă îngrijorează și, fie și numai din acest motiv, ceainăria e locul ideal pentru a sta de vorbă. Se așezară în lumina subțire care intra prin ușile glisante de hârtie translucidă ale micii ceainării. Apa din ibric clocotea de câtva timp, iar acum bolborosea cu un sunet și mai voios decât înainte. Mitsuharu își arătase, de multe ori, spiritul marțial pe câmpul de luptă, dar aici, în fața vetrei, părea a fi o persoană cu totul diferită. — Ei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a fost înjosit, insultat și împins în pragul autodistrugerii? — Dengo, ți s-au cam umflat venele de la tâmple. Calmează-te. — N-am putut dormi de două nopți. Eu nu pot rămâne liniștit ca dumneavoastră, stăpâne. Seniorul meu și vasalii săi clocotesc într-un cazan de nedreptate, batjocuri, insulte și ofense de tot felul. Tocmai de-asta ți-am cerut să te calmezi și să-ncerci să dormi puțin, două-trei nopți. — Dar e absurd! exclamă Dengo. Despre samurai se spune că rușinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dar vestea că Nagayoshi fusese omorât se răspândi ca un vânt înghețat peste tot câmpul de luptă. Împreună cu celelalte valuri ale războiului care se întorseseră contra lor, încă un dezastru izbise forțele lui Shonyu. Parcă s-ar fi turnat apă clocotită peste un mușuroi de furnici: pretutindeni, luptătorii fugeau înnebuniți. Nici nu merită să-i numim aliați! strigă Shonyu, în timp ce urca spre un loc mai înălțat, bolborosind, ca turbat, spre puținii soldați pe care-i întâlnea, în contrast cu priveliștea pașnică din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stai liniștit, părinte - am continuat eu - când de peste zaplaz adie zi și noapte miroaznă de, să nu zic vorbă cu păcat, de rachiu îndrăcit? Cred că sfințiile lor - oameni fiind - aveau coșmaruri!... --Dar să nu facem păcate, dragule. Sfințiile lor cu căldările clocotind, iar noi cu ale noastre povestind. Să mergem mai departe. --Cam în aceeași parte cu velnița - am reluat eu vorba, accentuând cuvântul păcătos “velniță” - avea case și “Matei vel cămăraș”, case care probabil îi prisoseau și... Amănunte aflăm din întărirea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
rinocer. Umerii mi s-au încordat din ce în ce mai tare, ridicându-se până în dreptul urechilor. Clefăitul și mestecatul au crescut în intensitate până când au ajuns singurele sunete pe care le mai percepeam. Era revoltător. Am simțit cum mă cuprinde o furie îngrozitoare. Clocoteam și îmi venea să-l omor pe John Joe. Spune-i, m-am montat singură. Zi-i s-o lase mai moale. Dar n-am putut să spun nimic. în schimb, mi-am imaginat că mă întorc către el, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era roșu la față, părul rar îi era ud fleașcă, dar rânjea cu gura până la urechi. Unde-ai fost? l-a întrebat Peter cu un râs forțat, aproape lătrat care mă împungea parcă să-i torn o ceașcă de ceai clocotit în cap. Dincolo, la saună, a răspuns Clarence. La auzul cuvintelor astea, mi-a sărit inima din piept de bucurie. Și trebuie să recunosc că m-am simțit și foarte ușurată. Acum că aveam dovada clară, temerile mele păreau prostești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Așa cum se și simțea. M-am uitat la Chaquie, la pielea ei minunată, la părul ei auriu, la unghiile ei perfecte. Eram uluită cu cât succes se reinventase. Niciodată n-aș fi crezut că sub exteriorul acela lustruit și splendid clocotea atâta durere și atâta nesiguranță. Apoi, Josephine a chestionat-o cu privire la bărbatul cu covorul. Și, într-un final, după o sesiune de întrebări și răspunsuri pe care eu am considerat-o chinuitor de dureroasă, deși eram doar în poziția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi prins bine să afle ce curvă superficială era Misty. Deși, am meditat neîncrezătoare, nu eram sigură că era interesat de forța ei de caracter. —Ești pentru a doua oară în acest centru de tratament, i-a atras atenția Josephine clocotind de mânie. Când ai de gând să iei lucrurile în serios? Pentru numele lui Dumnezeu: ești o alcoolică! — Sigur că sunt o alcoolică, a insistat Misty foarte calmă. Doar sunt scriitoare! — Cine te crezi? a scuipat Josephine. Ernest Hemingway? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
devastată de tristețe din cauza lui Luke, din cauză că relația noastră se terminase. Dar când mi-am amintit lucrurile îngrozitoare, răutăcioase și dureroase pe care și el și Brigit le spuseseră despre mine, durerea mi s-a transformat în furie. Furia a clocotit înlăuntrul meu, a crescut și a dat pe dinafară. N-am putut să adorm fiindcă am purtat conversații imaginare în care îi făceam una cu pământul pe amândoi, strivindu-i sub niște remarci pline de severitate, inteligente și la obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]