4,982 matches
-
bine. Aceștia toți s-au simțit, într-o vreme, foarte apropiați. Pe urmă s-au despărțit și au scos fiecare în parte propria lui gazetă. Foarte bun prieten Vinea a fost și cu Nicu Cocea. Acesta i-a cedat Facla. Cocea știa mai bine decât oricine că Vinea este un condei de mâna întâi. Se mai făceau și unele lucruri în numele lui. De pildă, un doctor Lieblich, prieten apropiat al poetului - a murit și el acum zece ani, poate mai mult
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
Emil Brumaru Mă mîngîie că nu-s singur, Dulci, înrourate gînduri Coapte-n criniști. Moale vine Marele Melc înspre mine. Și mi-e dor, și mi-e rușine Că nu-s iarăși în grădina Strecurată prin lumina Zorilor, amurgului, Din spatele magaziei Galbene-a copilăriei În marginea burgului...
Cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16230_a_17555]
-
Emil Brumaru Mă mîngîie că nu-s singur, Dulci, înrourate gînduri Coapte-n criniști. Moale vine Marele Melc înspre mine. Și mi-e dor, și mi-e rușine Că nu-s iarăși în grădina Strecurată prin lumina Zorilor, amurgului, Din spatele magaziei Galbene-a copilăriei în marginea burgului...
Cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16630_a_17955]
-
ca și, pasămite, renul, sare să atace trenul, căci semnalele-i sonore îl scot, zilnic, din sărite... Care-i e viteza medie dacă - știm din biblioteci - face-o sută douăzeci kilometri-n două ore? Iepurele & broasca țestoasă Iepurele, dacă-i copt, vreau să zic matùr, - pe oră, face fix 58 kilometri... Orice oră, având 60 de minute, iar țestoasa fix 300 metri, dacă e majoră, face în răstimp de-o oră, - spuneți-mi: câte minute trebuie să-i dea avans iepurele
Probleme rimate, în joacă, de mate by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/2521_a_3846]
-
fără să te cunoască. Cum te aflai la locul nepotrivit în momentul acela nepotrivit, cît de absent erai în timp ce călcai ușor ca pe aer în sus pe caldarîm la marginea încinsă de soare a străzii Banu Mărăcine acolo unde se coace și astăzi pîinea pentru întreg Cartierul Funcționarilor pînă la cimitirul Eternitatea unde s-a mutat de o vreme adevărul mic cel mai important cotidian local cel care publică gratuit toate anunțurile de deces menținîndu-și astfel tirajul catastrofal lovit de concurența
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
hartă a destrămării. Animale de casă se zbăteau în cuști cu răsuflători. Și atunci am știut: iată, dăm foc rafinăriilor și binecuvântâm floarea-soarelui. Baie de iod e poezia! Floarea-soarelui mi se lipise de pleoape. Scoicile găsite odinioară pe insula unde coceam cartofi în jar, țopăind într-un maieu de copil rătăcitor și pârjolindu-mi buzele, scoicile pe care le țineam strâns în pumni când pluteam într-un cauciuc de camion pe râu printre ceilalți copii lopătari! Scoicile acestea le-am îngropat
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
Heidegger nu-l pot vedea altfel decât pe banca de acasă din Pădurea Neagră, alături de soața lui, care l-a dominat complet toată viața și care i-a împletit toți ciorapii și i-a croșetat toate scufiile și i-a copt pâinea și i-a țesut așternutul de pat și i-a cârpit chiar și sandalele. Heidegger era o minte kitsch, spunea Reger, ca și Stifter, dar mult mai ridicol decât Stifter, care a fost într-adevăr o apariție tragică, spre deosebire de
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
dreaptă în cea stângă a soaței sale, soața lui își vâră mâna ei stângă în dreapta lui, merge în fața casei, merge în spatele casei, se îndreaptă spre casă, pleacă de acasă, citește, mănâncă, își soarbe supa, își taie o bucată din pâinea (coaptă în casă), deschide o carte (scrisă de el), închide o carte (scrisă de el), se apleacă, se întinde, și așa mai departe, spunea Reger. Îți vine să vomiți. Dacă wagnerienii nu sunt de suportat, heideggerienii nici atât, spunea Reger. Dar, desigur
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
încolo, se mai întîlnesc prea puțin. Părerea post-'89 (așa se scrie cartea, dinspre un prezent ceva mai neclar decît trecutul pe care caută să-l explice) despre ce-a fost mult înainte sau, dacă vreți, clasica reevaluare a femeii coapte față cu tinerețea, și-ale ei politici, privilegii-frustrări, le desparte. Aceeași părere, dată despre, de data asta, prezent, începutul anilor '90, apropie cărările urmașilor de-ale părinților. Aceeași arhitectură în prăbușire, în lumea unui album de timbre, cadou diplomatic, pe
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
stau în provincie și zadarnic încerc să mă mut în capitală, nici secția de agit-prop a CC-ului, nici Uniunea Scriitorilor nu-mi pot înlesni găsirea unei locuințe"), se hotărăște să-i spună lui Dej ,ceea ce ani de zile îmi coace în suflet", adică propria sa situație, nerezolvată din cauza rutinei birocratice precum și slaba calitate a secțiilor de agitație ideologică (agit-propul) care ,cultivă neadevărul, bombasticismul, înfloriturile de paradă" etc. etc. și încheie: ,Vă stau oricând la dispoziție cu argumente concrete". Lui Iosif
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
Mândre Rodici părăseau codrul cu prunci în brațe (termen vetust: cu bebeluși!), care vedeau pentru întâia oară șesul, colbul, gârla. În pădure susurau izvoare cu cea mai cristalină apă de băut, sclipeau strălimpezi ochiuri de iezer, chemătoare la scaldă, se coceau smeure, mure, afine, covoare de ciuperci comestibile se propuneau consumatorilor - ca să nu mai vorbim de vânat, de toate dimensiunile, pentru toate gusturile. Pe atunci și mult timp mai pe urmă, locul pădurilor îl depășea pe cel al culturilor, o civilizație
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
că va rămîne în literatura română. Să scrie mai întîi un roman de talia Crailor... și apoi să stea liniștit: nu-i va mai cere nimeni a doua carte. l Anunțat pe prima pagină, articolul Brandul Nea' Nicu de Mădălina Cocea se vrea un articol simpatic din cele, destul de frecvente în ultimul timp, în care autorul se răsfață încă de la prima frază: ,Pînă la Revoluție, Ceaușescu mi se părea OK". Din păcate, tonul de fetiță care se joacă cu păpuși sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11221_a_12546]
-
cu cea mai celebră mustață din lume" și Hitler ,devenit în reprezentările actuale caricatura unei foste figuri diabolice, vrednică de milă și, în paralel de simpatie" trebuie controlate printr-un discurs limpede și care să ducă undeva. Cel al Mădălinei Cocea nu duce nicăieri. Un cititor genuin înțelege cu totul altceva decît bănuim că ar fi vrut autoarea să se înțeleagă. Sau n-a vrut nimic altceva decît, la rubrica coolturisme să fie cool? Nu e! l Bun și de citit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11221_a_12546]
-
Încă din 1920, cănd regimul totalitar nu era cunoscut în toate consecințele sale, Evgheni Zemiatin construiește societatea distopică pe absența conștiinței: Dar își simt ființă, sunt conștienți de individualitatea lor numai ochiul în care a intrat ceva, unde deget care coace, o măsea cariata: ochiul, degetul, măseaua, dacă sunt sănătoase - ca și cum n-ar exista. Oare nu e limpede? Conștiința individuală nu este decât o boală. [...] pentru că anormalitatea și boală sunt același lucru"6. În concluzie, se poate spune că Întâlnirile cu
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
să m-așteptați cu jind/ și încărcați cu sacii, să aduceți în pătule,/ Poemele nescrise atîția ani la rând./ Să măcinați la moară, nu mai târziu de mâine,/ Doar câteva cuvinte, iar țestul suferind/ Să-l dezgropați din tainiți, să coaceți noua pâine/ și numai cu vin roșu să o stropiți în gând./ Când lacome batoze îmi vor zdrobi o coastă/ În care stai închisă, în spicul cel mai plin,/ Iubita mea, de mine te vei desprinde castă,/ Primind în dar
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
asupra gustului bun al vieții, pierdut odată pentru totdeauna: "Unul sărută cu duioșie caloriferul/ altul bagă-n priză boschetul de trandafiri/ oh auziți cum se depune fierul/ în oasele copiilor subțiri,// (...) stele rulante cară grâu în soare/ limbile ceasului se coc și cad,/ Doamne-al mașinilor mai ai răbdare,/ lasă bătrânii noștri să are/ măcar prin moarte c-un plug de brad" (Plug de lemn); "să facă fierul viermi s-aud betonul/ scâncind ca un copil la temelii,/ să se ridice
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
autobuz care merge spre Universitate și pe care-l iei să-ți mai aduci aminte cum erai la cinci ani jumate. Mai e și-o madlenă, plăcinta cu măr pe care n-o mîncai la mama, fiindcă ,mama n-a copt în viața ei o plăcintă, dar ne-a făcut fericiți" (ei, acestei mame i se dedică romanul, o carte de atmosferă, unde fericirea nu trece prin stomac), în schimb ți-o făcea tanti Uca, unul din personajele prin care regimul
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
cazul ei, o biografie, al cărei fir cronologic nu e prea greu de urmărit. Tatăl era scriitorul Vasile Demetrius, coleg de clasă la Liceul ,Sfântul Sava" cu Gala Galaction, care-i schimbă numele din Dumitrescu în Demetrius, cu N. D. Cocea, și I. G. Duca. (Acesta o va boteza pe Lucia) Curând îl va cunoaște pe Tudor Arghezi, de care-l va lega aceeași strânsă prietenie toată viața. Tatăl, un adevărat personaj, cum sunt și altele importante, idolatrizat de fiică (,cea
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
-i era prieten, spusese despre ea, caracterizând-o lapidar: ,Une tęte d'homme sur un coeur de femme". Printre colegii de generație, îi amintește pe Fory Etterle, pe frumosul Mihai Popescu (de care era îndrăgostită în taină), Emil Botta, Tanți Cocea. în 1931, termină cele două facultăți, Conservatorul dovedindu-se în bună măsură o proastă alegere. Apelând la Ion Marin Sadoveanu, directorul general al teatrelor, ca s-o ajute spre a fi angajată, el o trimite la teatrul din Cernăuți. Va
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
artistei va fii mai fericit, „bucuria ei de viață si idealismul” fiind de neuitat. PICĂTURA DE CERNEALĂ Gutuia, ca un mister Gutuiul din fața casei bunicii dinspre tată făcea cele mai gustoase gutui pe care le-am mâncat vreodată. Când se coceau, erau galben-aurii, dulci, aromate și parcă se topeau în gură. Miroseau, în nopțile calde și liniștite de toamnă, a parfum. Un fel de lavanda fină ce-mi năpădea nările de mă “îmbăta”. Ceasuri întregi ședeam uneori sub pom, întins pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
adică aproximat și fetișizat pe criterii egoiste, după cel autentic". Una din cele mai percutante ipostaze ale estului este povestea despre abandonarea strugurilor. Adepții estului ca paradigmă a negativului sunt precum culegătorii ce nu se ating de via cu ciorchini copți la sorocul ei firesc, ci îi strâng rodul abia înspre noiembrie, la temperaturi sub 0 grade, dintr-un masochism compulsiv, ce pare a garanta că ratarea extazului e singura experiență legitimă: "culegătorii credeau în superioritatea morală a ratării. și în
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
cazul ei, o biografie, al cărei fir cronologic nu e prea greu de urmărit. Tatăl era scriitorul Vasile Demetrius, coleg de clasă la liceul Sfântul Sava cu Gala Galaction, care-i schimbă numele din Dumitrescu în Demetrius, cu N. D. Cocea, și I. G. Duca. (Acesta o va boteza pe Lucia) Curând îl va cunoaște pe Tudor Arghezi, de care-l va lega aceeași strânsă prietenie toată viața. Tatăl, un adevărat personaj, cum sunt și altele importante, idolatrizat de fiică ("cea
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
care-i era prieten, spusese despre ea, caracterizând-o lapidar: "Une tčte d^homme sur un coeur de femme". Printre colegiide generație, îi amintește pe Fory Etterle, pe frumosul Mihai Popescu (de care era îndrăgostită în taină), Emil Botta, Tanți Cocea. în 1931, termină cele două facultăți, Conservatorul dovedindu-se în bună măsură o proastă alegere. Apelând la Ion Marin Sadoveanu, directorul general al teatrelor, ca s-o ajute spre a fi angajată, el o trimite la teatrul din Cernăuți. Va
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
văzut-o ei oare?) Că poartă o rochie verde Tivită cu puf de păpădie Și că Îi place să umble Desculță prin vie. Și când trece pe lângă struguri, mere, caise și tufe de soc se aude cum fiecare strigă: “ Mă coc!!!” Unii au spus că vara vine Chiar din petale de flori, Că se scaldă În frumusețe În spume de fiori. Îți dă cireșe mari și mici Pe care să le Înfigi În bețe din raze de soare Ca să se coacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
coc!!!” Unii au spus că vara vine Chiar din petale de flori, Că se scaldă În frumusețe În spume de fiori. Îți dă cireșe mari și mici Pe care să le Înfigi În bețe din raze de soare Ca să se coacă mai tare . Cu miros de fân proaspăt cosit Îți intră În casă, la umbră să șadă Și aproape că nu-ți dai seama când legănat de-a greierilor baladă Ai ațipit. Unii nu știu ce să răspundă La această Întrebare. Și zic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]