16,530 matches
-
strigoiul - un "om mort ce se crede că iese din mormînt în noaptea spre Sfîntu Andrei și cu coșciugul pe cap merge de cercetează pe ai săi, apoi, strîngîndu-se cu alții pe la răspîntii, trag hora lor macabră; strigoii au o coadă mică pe dinapoi și se pot preface în diferite animale (lupi, cîini etc.)". Explicația e inexactă prin generalizarea unor detalii, a unor legende locale și parțiale - dar are cel puțin meritul de a pune termenii într-un raport explicit. De
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
dar multe nu puteam vedea din cauza ninsorii, iar în tren nu mai era nimeni care să ne dea vreo informație. Când ajungeam în stații, nu puteam citi numele gărilor din cauza ninsorii și a distanței, vagonul nostru se afla cam în coada trenului. Am băgat de seamă că se înserează și noi ar fi trebuit să fim demult în Cluj. Când am deslușit numele unei gări, am tresărit. Era un nume cunoscut, fiindcă nu cu mult înainte, aici fusese un accident feroviar
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
Operele lui Lenin și Stalin (...) sînt opere care îmboldesc mintea să gîndească și o deprind cu tezele înalte al O mențiune specială merită articolul privitor la Cartea albă a Securității, care țintește, în chip vădit tendențios, să șteargă diferențele dintre cozile de topor și opozanți, dintre profitori și victime, în mediul scriitoricesc. Din faptul că și unii și alții erau urmăriți de Securitate nu se poate detașa decît suspiciunea maladivă a regimului, care, neavînd încredere în nimeni, aplica tactica supravegherii tuturor
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
televiziune care ar putea deschide mintea cetățeanului turmentat de politic sunt exilate fie la ora somnoroasă a prânzului, fie în târziul neclar al nopții. Până și fondurile din străinătate (gen PHARE) pentru reviste culturale sunt reduse la mai nimic, iar cozile de topor naționale își dovedesc bravura tăind cu nădejde acolo unde europenii - nici ei mari iubitori de cultură - au lăsat să li se scurgă printre degete câțiva galbeni. Evenimentul cultural cel mai spectaculos din ultima jumătate de secol - publicarea, într-
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
cu plecări în miez de noapte, transport în vagoane pentru animale și pește sărat drept hrană, în Bucovina - asimilarea și persecuțiile etnice, neîncheiate încă, în satele românești - colectivizarea forțată, deportările în Bărăgan, rezistența armată, La' că vin americanii!, la oraș - cozile, Europa Liberă, Șoimii Patriei, cîntecele cu "mama" Elena și "tata" Nicolae Ceaușescu. Interzicerea religiei e și ea o temă marcantă - sfidare copilărească la Mihai Ghițulescu (Iată pentru ce am luat o palmă de la mama care, la o propoziție de tipul
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
care lumea abia de-i încape: "Așa vorbi bătrână/ Și Mihnea tremura;/ Iar Naiba, ce fântână/ O soarbe într-o clipă/ Și tot de sete țipă!/ La dreapta lui zbura.// El are cap de taur/ Și gheara de strigoi,/ Și coada-i de balaur,/ Și geme cu turbare/ Când babă tristă pare;/ Iar coada-i stă vulvoi.// Iar nagodele-urâte/ Că un mistreț la cap,/ Cu lungi și strâmbe rate,/ Cu care de pe stâncă/ Ram marea cea adâncă/ Și lumea nu le
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Naiba, ce fântână/ O soarbe într-o clipă/ Și tot de sete țipă!/ La dreapta lui zbura.// El are cap de taur/ Și gheara de strigoi,/ Și coada-i de balaur,/ Și geme cu turbare/ Când babă tristă pare;/ Iar coada-i stă vulvoi.// Iar nagodele-urâte/ Că un mistreț la cap,/ Cu lungi și strâmbe rate,/ Cu care de pe stâncă/ Ram marea cea adâncă/ Și lumea nu le-ncap;" Pauză de respirație! Dincolo de valoarea versurilor de față, o remarcă de ordin
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
pe care le provoacă (și cărora le răspunde cu calm), el înaintează imperturbabil, hotărât să-și ducă la bun sfârșit acțiunea de reevaluare a vieții literare de după război. Tenacitatea sa o amintește pe aceea a abatelui Faria, care cu o coadă de lingură a reușit să sape, în decursul a zece ani, un tunel prin zidul de piatră al temniței lui. Totul este ca la sfârșit Gheorghe Grigurcu să nu constate, ca și personajul lui Alexandre Dumas, că a calculat greșit
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
la statutul lui social și financiar) în ipostaza primului rozător de oase ori a celui de-al doilea, pentru că, oricare din cele două roluri i-ar fi atribuit, ele denotă același lucru: situația penibilă a scriitorului român în a cărui coadă se află, poate, doar anumite categorii de pensionari și șomerii. Un lucru este sigur: scriitorul român de astăzi nu se poate întreține din ceea ce scrie. Revistele îl plătesc modest sau nu-l plătesc deloc, întrucît costurile tipografice și ale hîrtiei
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
în profunzime, și de lipsa reformei în teatru de mentalitățile greoaie și ineficiente care tronează încă, nefiind spulberate de forța unor legi, de o schimbare a fondului. Joacă nu joacă, toți actorii unui teatru se întîlnesc o dată pe lună la coadă la salariu. Oricum, este de invidiat o asemenea slujbă: nu faci nimic și ești remunerat pentru asta. Nu există box-office, competiție reală. Și nici măcar actorii importanți nu se revoltă împotriva acestor lucruri și ale multor altora. Absența fondului naște, totuși
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
anticariat (Eu cu Mihai Ignat discutînd despre Thomas Wolfe în anticariat), chipul Prințesei Diana pe o foaie de ziar călcată de un trecător cu "talpă 45" (Curriculum vitae), agresiune acumularea de tensiuni sexuale cvasiagresive în autobuz sau pe stradă (Ard cozile de rachetă, 8 iulie '98) etc. Celui care consemnează, parcă alcătuindu-și o colecție de amintiri ("amintirile-s varză", spune studenta Alina din poemul cu același nume), îi lipsește energia de reacție: "Am doar un atenuat/ simț al morții" (28
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
și ca adjectiv pronominal ("caietele alea ale lui"); se poate găsi construcția în care e determinat de un adjectiv articulat ("ăla micu'"), ca și situațiile de pierdere a flexiunii ("io îi zic lu ăla de mai sus să stea la coadă..."). E un material care ar merita poate o investigare mai sistematică.
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
a devenit un prosper om de afaceri - fiind un excelent profesionist în automatică -, poziție din care tot ce-a mai făcut în domeniul literar a fost să-și reediteze cîteva dintre volume. Ani de zile, în fiecare joi, stăteam la coadă să cumpăr "România Literară", în primul rînd pentru cronica lui Radu Cosașu și în al doilea - pentru "Pegasul troian" al lui Tudor Vasiliu. Ulterior, am descoperit cu plăcere un excelent roman al lui Vasiliu, Note de căsătorie. Dacă Radu Cosașu
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
decadent, în preajma lui decembrie 1989. Nu lipsește, cum altfel, o prințesă valahă, Mazuca Vlădoianu și vărul ei, ajuns membru FSN, Victorien Potecuță, mama Augustei, Die Goia, care vorbește țigănește, Augusta însăși, cea "cu carne dulce", "cu părul castaniu legat în coadă de cal și ochii ei frumoși ca două eleștee clipocind în cearcănele de umbră ale unei păsări zburînd în ocoluri strîmte, mai strîmte". Ale cui cearcăne, care ocoluri? Dar să trecem la semnificații mai simple, iată numele femeilor fatale: Izabel
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
sovietice. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Nici nu ne mai gândisem să prânzim în Berlinul de Est. Pe noi ne așteptau acum desfătările din Berlinul de Vest... În jurul orei douăsprezece, ne așezaserăm la coada din dreptul stației de metrou pe unde se trecea dincolo, dacă aveai pașaportul în regulă. Cu pașapoartele noastre purtând ștampila deplasărilor prin zona occidentală, stăteam la coada de pe Friederichstrasse, dacă nu greșesc. Tot așteptând, observasem un lucru ciudat. Nu departe
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
așteptau acum desfătările din Berlinul de Vest... În jurul orei douăsprezece, ne așezaserăm la coada din dreptul stației de metrou pe unde se trecea dincolo, dacă aveai pașaportul în regulă. Cu pașapoartele noastre purtând ștampila deplasărilor prin zona occidentală, stăteam la coada de pe Friederichstrasse, dacă nu greșesc. Tot așteptând, observasem un lucru ciudat. Nu departe de noi, se mai afla încă o coadă, paralelă. Dar câtă deosebire... Cei din coada de alături, paralelă cu noi, păreau că fac parte dintr-o cu
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
se trecea dincolo, dacă aveai pașaportul în regulă. Cu pașapoartele noastre purtând ștampila deplasărilor prin zona occidentală, stăteam la coada de pe Friederichstrasse, dacă nu greșesc. Tot așteptând, observasem un lucru ciudat. Nu departe de noi, se mai afla încă o coadă, paralelă. Dar câtă deosebire... Cei din coada de alături, paralelă cu noi, păreau că fac parte dintr-o cu totul altă rasă de oameni. Nu numai înfățișările, atitudinea, dar până și îmbrăcămintea, portul în general. Femeile îndeosebi erau de o
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
regulă. Cu pașapoartele noastre purtând ștampila deplasărilor prin zona occidentală, stăteam la coada de pe Friederichstrasse, dacă nu greșesc. Tot așteptând, observasem un lucru ciudat. Nu departe de noi, se mai afla încă o coadă, paralelă. Dar câtă deosebire... Cei din coada de alături, paralelă cu noi, păreau că fac parte dintr-o cu totul altă rasă de oameni. Nu numai înfățișările, atitudinea, dar până și îmbrăcămintea, portul în general. Femeile îndeosebi erau de o eleganță izbitoare. Îngrijite, cochete, fardate, coafate, cu
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
coafate, cu niște pantofi cu tocuri înalte cum rar de vedeai chiar la Londra, sau la Paris. O boare de parfum părea că vine dinspre ele, învăluindu-te, aducându-ți aminte de un trai îmbelșugat. Întorcând privirile spre noi, spre coada noastră, ne văzurăm brusc, așa cum arătam, viziune pe care contrastul o accentua: femei nepieptănate, nefardate, cu tocurile pantofilor scâlciate, ciorapii având fire duse, iar în priviri o experiență nefericită; nici bărbații nu arătau mai bine, niște amărâți, cel mult câte
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
cu aer de activist, - mutre antipatice. După un ceas de așteptare, ne veni și nouă rândul. De prima linie a frontierei, cu pașapoartele în mână, trecurăm repede. Nici nu ne luară în seamă. Înaintam ceva mai greu decât cei din coada paralelă, dar ce mai conta, dacă în puțin timp am fi pășit, în fine, în sectorul de Vest... Trecurăm cu bine și de cea de-a doua linie a frontierei de stat. Grănicerii redegiști se uitau la noi curioși. Nici o
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
în aceeași clipă, mă gândisem că poate și în infern există asemenea posturi mascate, condamnații să nu vadă cu cine au de-a face, cu Diavolul-șef. Așteptam de vreo zece-cincisprezece minute bune. Ceilalți ce se aflau în urma noastră la coadă trecuseră cu toții dincolo. Numai pe noi ne lăsaseră să așteptăm. Într-o germană de școală, cum recitam la liceu, la Brașov, poeziile lui Schiller, la cererea profesoarei, Frau Netolitzka, îl întrebaserăm pe colonelul dinaintea gheretei ce se întâmplă. Acesta interveni
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
ilogic - într-o țară atât de previzibilă precum România - ca măcar unul dintre șefii județeni sau municipali de poliție s-o pățească. Precedentul Giurtelec, adică vila lui Măgureanu din satul natal, s-a încheiat cu umilirea presei și retragerea cu coada între picioare a celor desemnați să cerceteze cum dintr-un salar de bugetar (pentru că până și șeful SRI-ului e bugetar!) se pot înălța palate ca-n basmul lui Ion Creangă, "Povestea pocrului" (nici o aluzie la cei despre care tocmai
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
C. Rogozanu E foarte greu să întîmpini o nouă carte a unui "monstru sacru" așa cum este Octavian Paler. Acum cîțiva ani la Tîrgul de carte Bookarest am văzut o coadă imensă (nu exagerez) de oameni care așteptau un autograf de la acest autor. Întîmplarea m-a intimidat - în condițiile în care literatura a devenit un fenomen mai mult underground este derutant un astfel de interes subit. Sînt mai multe explicații: autorul
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
poezie, fir-ar să fie! E proză vîrtoasă, friguroasă, cu nimic în oală și cu burta goală. Vino și vei vedea' (într-o scrisoare din 1954 către George Sorescu) sau 'mi-a pus Dumnezeu mîna în cap și piciorul pe coadă', ' Marea e frumoasă ca o tingire uriașă, cositorită de curînd', ' Află că apa de la plămîn a dispărut ("apa trece...") dar de bucurie mi-a crescut inima cît un dovleac și așa a rămas'; despre niște poezii mai vechi: ' Sînt vechi
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
Sintagme precum 'operă demiurgică și scriere de sine totodată' fac parte dintr-un argou critic găunos. Înțelegem doar că lui Nicolae Bârna i-a plăcut Orbitor și cam atît ' motivul acestei 'plăceri' este încriptat într-un discurs fără cap și coadă: Această plăcere e suscitată de seva fluidă și extrem de trofică pentru (pentru imaginație și trăire) a textului, se iscă din bogăția, din versatilitatea lui grațioasă și ' reiau cuvîntul pentru a nu știu cîta oară, dar n-am ce face: e
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]