5,430 matches
-
conștiincioși, căscau pliscuri ferestruite în șapte perechi de dinți, încercau să-mi sfîrtece bucățica de luciditate rămasă. Și-am scăpat, am scăpat, fugind ca bezmeticul, sumar îmbrăcat, probabil în pijama... aveam și tulburări de memorie, de olfacție, de... șoldologie. Cîte coapse scapără o iubită ideală? Două, trei, patru, cinci? (Principalu-i că le ondulează.) Am luat-o razna pe ponoare-ntomnate, mocirlite-n ploi cu dichis: pic, pic, pic... dar stropii chibzuiți chinezește-n creștet se lățiseră-n firfirici, în... aia... lețcaie, iarăși lețcaie
Proza din poem (I) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16190_a_17515]
-
Emil Brumaru Va fi o zi mai lungă decît vom fi crezut. O eră macră! Roua ne-o dă cu împrumut. Tu o să-ți speli buricul, eu sufletu-o să-mi curăț Și-o să te rog întruna: coapsele largi îndură-ți Și sînilor pecetea lățește-o-n lacom sfîrc. Și-o să urcăm la ceruri, uimind bubosul tîrg, Spre pomul, lăudatul, neluîndu-ne, nu!, sacul, Ci doar dorința dulce de-a rupe de pe cracul Subțire-un măr cu pompa umflat
Scrisoare pentru Lolo by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16574_a_17899]
-
Emil Brumaru Blînd, cuvintele se scriu, Trecute din floare-n fiu, Singure. Și-s iar geamgiu De-amurguri în spaima orei, Cînd vii tu și-mi strecuri zorii Prin coapse plutind ca norii, Și-mi fierbi sufletul pe plite, în ceaune aurite Dar cuvintele se scriu, Trecute din rouă-n fiu, Singure și durduliu...
Despre cum s-a scris poemul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16683_a_18008]
-
mi-i Vieața. Vino să o curăți, blîndă, într-o copaie, cînd buclați se-avîntă Prin aburi îngeri beți de-aroma spumii. Ci-atunci te-aștept să te dezbraci, rîzîndă, De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le, încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare întinse sub tavan din grindă-n grindă. Și o să simți cum praful nu mai doare Și sufletele ni se-ncleie c-o dobîndă De pofte-adînci. Și mințile-n alaiul
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16555_a_17880]
-
Emil Brumaru Strîngîndu-mă-n menghini dulci De sîni mari și coapse largi, Iarăși lîng-un pom mă duci, Soarele-n joacă îl spargi. Și-i șoptești șarpelui gros Să sîsîie basme fine Ca să ne iubim frumos, Goi și fără de rușine, Pîn-apare un melc greu, Cu casa-i plină de zahăr Și ne-
Cîntec de cădere voioasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16612_a_17937]
-
preajmă ne scapăr. în cădere, oh!, degeaba încercăm să ne-agățăm De dînsele. Geme slaba Viață de-acum pe alt țărm, Cu vaci ce-n căldări le mulgi, Și dovleci, și rîme dragi. Strînge-mă-n menghine dulci De sîni mari, de coapse largi...
Cîntec de cădere voioasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16612_a_17937]
-
Emil Brumaru Coapse habotnice ți-a dăruit, Iubito, blîndul nostru Dumnezeu. C-un șold din iad zmulgi raiul ruginit. O, între sfîrcuri prinzi un curcubeu Ce dănțuie cînd sînii ți-i agiți Și peste care îngerii trec doritori Să se prelingă spre buricu-n
Sonetul regăsit sub pat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16433_a_17758]
-
După mine din nou `naintea mea după mine să nu mai deschizi la miezul nopții nimănui. O sosie Ea trebuie să vină tocmai în noiembrie acum ea își pune la cale rozul de sfârc și curburile acum își trage pe coapsă ciorapii ca să obțină efectul de unda al delfinului Sporindu-și farmecele acum ea se îmbată cu scrisorile mele ticăloase Însă acum chiar acum cine-mi bate la ușă e altcineva o dublură o sosie.
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
fluturi și alte dobitoace... Iubita, marți, vrea floare de salcîm... Iubita, marți, vrea floare de salcîm... S-au înspumat copacii, prin ganguri tai din plin, Să poți ajunge-n stradă, miresmele năuce. Femeile trec leneș și parcă mai rămîn; Oh, coapsele și sînii de-abia îi mai pot duce Și-o mînă ridicată a lene e un chin; Bat clopotele vesel, în aer crește-o Cruce Și-ți limpezește clipa-n bezmeticul destin... Mereu trec flori pe lîngă noi, se uită
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
-ncet, mai tare... n Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare n Și unda logodită sub cer, vor spune ? cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coapsa bărbătească al Evei trunchi de fum. * Ei?... S-ar putea ca 1930, cu toate nenorocirile lui de după, și care ne făcură să vorbim iarăși peltic, să fie anul resurecției românești, în spirit, anul ei de aur, european, dacă vreți. Și
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune ? cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coapsa bărbătească al Evei trunchi de fum. * Ei?... S-ar putea ca 1930, cu toate nenorocirile lui de după, și care ne făcură să vorbim iarăși peltic, să fie anul resurecției românești, în spirit, anul ei de aur, european, dacă vreți. Și
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
-ți spun că sunt pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăișul spadei de argint. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit. Aș fi vrut să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
reclamate de nimeni"), spre a se deschide într-o viziune care se împlîntă precum un stilet în hidosul real: ,schiță de tîrfă ideologică în țara uterelor gonflabile. sclavele. abia acum/ văd. casele se scufundă sub noroaie. grădinile se lăbărțează pe coapsele/ altădată oacheșe. mușchii mimicii se subțiază. femeile se despart de trecutul/ lor în danele porturilor vechi. din containere de oțel se aude mugetul cu/ care visurile se zvîrcolesc ritmic. ca niște mușchi străfulgerați de orgia/ totalitară. Să vedem acum care
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
jur". Ori: ,fiecare cuvînt este locul geometric/ de unde desprinderea de culpabilitate/ izbucnește cu intensitate maximă/ la fel ca o tăietură adîncă în burta unui manechin". Ori: ,pianistul cîntă cu degetele învelite în ciment/ și scotocește după notele ce cresc între coapsele de insectă/ ale unei femei descrescătoare allegro,/ nu mai vezi decît cîmpul roșu al unor idei derealiste/ pe care conștiința de a nu încăpea în ochii larvei/ îți încrucișează una cîte una membrele falangele mațele alveolele". Senzualitatea corespondențelor se cumpănește
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
mă duc să fac pipi. știu că mă auzi. tu ai vrut-o, acum suportă-mă. iar frisonul ăsta; de azi-dimineață sînt un arici, îmi cresc pe spinare țurțuri de gheață, acum mi-am golit bășica, fierbințeala aia din despicătura coapselor, Doamne, ce bine e, ca un mir, ca o limbă caldă, descleiază striurile cărnii, e o plăcere acolo, măcar acolo, puțină tinerețe". Astfel figurarea actelor fiziologice atinge o paradoxală inocență (naturalia non turpia), împrospătînd poezia în cauză, apropiind-o de
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
de frâna de mână pentru a rămâne ușor înălțați spre cer. Nu știu cât a durat, destul, până mașina s-a pus din nou în mișcare. Nu și-a aranjat fusta, nu voia să fie decentă și-și cunoștea forța magnetică a coapselor pline și minunat rotunjite, iar eu nu priveam într-acolo, nici nu era nevoie, culoarea lor arămie îmi juca înlăuntrul ochilor, iar firele de păr străluceau ca niște ace de aur în acea oră a lupului." (p. 143). Un mic
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
--- O rivală o descria astfel: „Mare și uscățivă, fără fund, fără coapse, pieptul îngust”. E vorba totuși de cea mai curtată femeie din secolul XVIII francez, iubita lui Voltaire, una din acele „femmes savantes” de care își bătuse joc în secolul precedent Molière, dar care îl contrazicea pe dramaturg, fiindcă era cu
Doamna lui Voltaire () [Corola-journal/Journalistic/4129_a_5454]
-
un album plin cu pozele unei femei înalte, blonde și zâmbitoare. Christine e din neamul ei. Și totuși nu reușesc să înțeleg: carnea aceasta atârnându-i pe oase ca la o țestoasă centenară a fost odată tare și caldă precum coapsa Emmei când dormim noaptea îmbrățișați strâns și bătrâna vine să ne privească. Ea se apleacă deasupra patului și, ca un reproș, rămâne mult timp așa: un înger ridat cu o lumânare în mână, iar întunericul topindu-se ca o ciocolată
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
fierbinți, șoaptele bețivanilor cu casetele de învățare a limbii engleze, date la maxim, iar ea ascultă zgomotele astea tristă și rece în cearșaful ei alb și cârpit la mijloc. Ea nu invidiază risipa de forță, farurile mașinilor pe stradă ori coapsele oamenilor; aproape că nu mai invidiază deloc și nu se mai gândește la nimic. Doar câteodată mândria-i mocnită se mai aprinde în fața unei tăceri insolente și injuste, ca-n ziua aceea când a intrat în camera în care se
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
ca pe niște încălțăminte cu talpă groasă. În cazul loviturilor peste fese, sîngele țîșnea repede, dar venea un moment cînd nu mai simțeai durerea și leșinai; 5) statul pe prici în șezut cu picioarele întinse în față, cu mîinile pe coapse și privirea ațintită asupra degetelor de la picioare. Poziția părea un fleac pe lîngă alte posturi de schingiuire, dar după cîteva ore de încremenire îți venea să urli din cauza contracției musculare; 6) privitul îndelungat la becul aprins din tavan, ca într-
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
să ai încredere în siguranța mâinilor, a picioarelor și a minții tale. Înveți să capeți încredere în stăpânirea ta de sine. Încet-încet, atenția ta devine atât de intens focalizată, încât nu mai iei în seamă degetele jupuite, crampele musculare din coapse, efortul de a-ți menține concentrarea. O stare asemenea transei îți domină eforturile; ascensiunea devine un vis cu ochii deschiși.” (p. 165) Astfel de rânduri sunt scrise de un om care a urcat pe Everest, iar la coborâre, a asistat
Transcendentalism în Alaska by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4177_a_5502]
-
misogin. Și totuși, el a fost cel care, încă din tinerețe, sublinia drepturile femeilor, nu în ultimul rând prin cutremurătorul poem Curettage, scris în 1921 (îl citez, fiind și bine tradus: „Acun- aceeași poză zace/ Cum l-a primit/ Și coapsele i le desface/ Inel călit/ Capul curgând, fără durată/ Cum ar striga: Dă-mi, dă-mi, înfiorată / Adânc te-aș bea / Trupul puternic, slab narcotic/ Și puțin fu,/ Convulsioneaz-acum erotic:/ Doar tu, doar tu/ Pereții cad, scaune, masă,/ De sânge
Poeme și aforisme de Gottfried Benn by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4195_a_5520]
-
impune absolut ca atât țeasta cât și coloana ei vertebrală Să și le arate cu-ncetineală, iar ea să aibă o cât mai generoasă latifundie dorsală! Membrele să i se termine ca niște tulpini, dar să nu le lipsească Nici coapselor unele rotunjimi Fiind ele evident delicate, foarte delicate și netede ca petalele Acoperite de puful lor mătăsos, Dar și sensibile foarte la mângâierile Aplicate din joooos.... în sus. Se recomandă la subsuori o ierbișoară dulce Cu mirosul ei propriu Abia
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
Emil Brumaru Doamne, născocește-mi rostul. Am umblat destul ca prostul După coapse de femeie Ce se-ncleie și descleie Fără nici un fel de cheie. Și mi-am străduit dorința Prăbușit lin sub catrința Lelei ce-și rînjea ființa. Și ne-am dus, Doamne, ne-am dus, Călători precum Iisus, Tot pe apele
Epigramă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10253_a_11578]
-
Emil Brumaru Pupofilis, Chiromantis, Toate Doamnele galante-s! Din rouă freacă smîntîni Între coapse și-ntre sîni Și-n burice-adînci clocesc La melci oul boieresc. De aceea nu abdic, Pupofil, de la nimic, Deși mă apucă frica, Trece, trece trăsurica Mușuroiu-și bea furnica, Loboda-nfundă burlanul, Cade clipa, scade anul, Drumurile numai plante-s, Pupofilis
Cîntecel de zi-n scădere by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10289_a_11614]