6,629 matches
-
ființe de la germene până la maturitate, sensul existenței sale, viziunile întregului din parțialitate și individualitate, forța ca undă a aceluiași scop mesianic, în aceeași octavă, pe partitura simfoniei universale, orga de vânt, tuba furtunii, timpanele tunetului, harfa ploilor, violoncelul Pământului, pe coarda cea mai groasă, viola da gamba a greierilor, pe coarda cea mai subțire, zumzetul razelor de Lună, pianul care le măsura legănarea prin alunecare a valului după val, țipătul fotonilor solari aruncați drept confeti din infinit se înșirau unduios, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din parțialitate și individualitate, forța ca undă a aceluiași scop mesianic, în aceeași octavă, pe partitura simfoniei universale, orga de vânt, tuba furtunii, timpanele tunetului, harfa ploilor, violoncelul Pământului, pe coarda cea mai groasă, viola da gamba a greierilor, pe coarda cea mai subțire, zumzetul razelor de Lună, pianul care le măsura legănarea prin alunecare a valului după val, țipătul fotonilor solari aruncați drept confeti din infinit se înșirau unduios, încet, ca un susur de izvor, electrizant de rece, înviorător prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înghiți cu totul. Nu se auzea decât zgomotul monoton al roților pe linia ferată și viteza șuierată a timpului. GPS-ul indica drumul, intersecția, pres. atm. 751 mm coloană de mercur. Revizui în gând dotările indispensabile întreprinderii sale: zbaturi, foreză, coardă elastică, parașutele de frânare, pernele de aer cu gonflare automată. Timpul se opri și odată cu el Mioara făcu primul popas. De pe terasamentul obosit privi în apusul straniu câmpul de oase umane. Pe tăblițe negre scria cu vopsea albă: Necropola nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Destinului! Răsărea soarele. Deosebit decât celelalte răsărituri, pentru că era muzical. Și, ca în orice orchestră, în acea zi fuseseră selectați interpreți de elită aleși din diferite colțuri ale Naturii care excelau în originalitate și disciplină. Își pregătiră instrumentele nopții cu coarde, viole cu grif-ul pe care se înfășurau strâns zilele mele și anii tăi, ca viața să zbârnâie la atingerea arcușului bine uns cu colofoniu, clapele pianinelor electrice cu paratrăsnet pentru captarea fulgerelor, vioare albastre cu nemiluita așezate în straturi, caiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au făcut ei cu țara. — Coleric, depravat, irascibil, încăpățînat, se gîndește Gulie, așa o să facem, dom’ Roja, dorințele dumneavoastră sînt ordine pentru noi. Ar fi trebuit să fi auzit măcar de mecanismul cibernetic al Galaxiei, spune Tîrnăcop, simțind că întinde coarda, Calea Lactee e o galaxie, spirală sau nu, asta rămîne de văzut, nici cercetătorul Weizsaecker nu i-a dat de capăt, deși s-a jucat îndelung cu lingurița de zahăr în ceașca cu cafea. Credeți că Bătrînul ar fi fost de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
castă-n vulva-ți prehensilă!“ (Șăgalnicul logos) Ca o supremă și regretabilă dovadă de consecvență, chiar și atunci când se joacă, poetul folosește un limbaj artificial și greoi, făcându-te să te gândești la un cavaler medieval în armură care sare coarda: „Să ne pregătim destructurarea-de-sine: O-H-O! O-H-O! Bine! / Deșurubându-ne alelele acizilor nucleici O-H-O! Încă o dată!“(Imposibila dedublare) ‹ Uităm cu plăcere cartea, imediat după ce o închidem. Un singur gând ne urmărește: cum o fi, totuși, vulva prehensilă? Naivitati Scris la persoana
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a concepe poezia este neinspirat. Ea... sare peste cal, în sensul originar al expresiei, și anume în acela că, vrând să încalece poezia, își ia prea mare avânt (lexical) și sare dincolo de ea: „vermuthul lui Kether, în iarbă, înlănțuind / verticale corzi. Cu gura mare / ca o Gorgonă, (vizibil prin pubisul verde / al lemnului) // occiputul. Rictusul mortuar / rictusul vizibil - invizibil. Calul mort cu / gura deschisă.“ (Lacinius) Că lemnul are pubisul verde, mai treacă-meargă. Dar că vermuthul lui Kether înlănțuie verticale corzi nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
verticale corzi. Cu gura mare / ca o Gorgonă, (vizibil prin pubisul verde / al lemnului) // occiputul. Rictusul mortuar / rictusul vizibil - invizibil. Calul mort cu / gura deschisă.“ (Lacinius) Că lemnul are pubisul verde, mai treacă-meargă. Dar că vermuthul lui Kether înlănțuie verticale corzi nu putem admite pentru nimic în lume. Palavrageala prin e -mail Două doamne aflate la multe mii de kilometri una de cealaltă, Nina Ceranu, din România, și Ana Chelariu, din SUA, s-au cunoscut întâmplător, prin internet, și au început
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sub unghii, până sub gene, până sub tâmplă, glasul lacătelor deschise străfulgera absența. Cu un ultim efort, a încercat să privească spre ușă. O umbră lichidă, cu un foarfece de curățat via, decupa părticele de libertate. Gratiile, o țesătură de corzi putrede: cele încarnate în inima deținutului sunt verzi, cele semănate în zid se desfac odată cu focul cărămizilor. Glasul fiarelor imprima groază până și-n pardoseala celulei. Ca o confirmare a captivității, pleoapele nu reușeau să rupă luciul uscat al apelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de stat, pentru că minte foarte bine"4. Detaliile despre posteritatea foarte sinuoasă a cărții, oricum o posteritate nesperată de autor, deși sînt atrăgătoare, ar putea fi fastidioase. Ele sînt foarte multe, dar alcătuiesc o partitură ce se cîntă pe două coarde esențiale și doar prin apăsare de deget apar nuanțele. Principele e, așadar, una dintre cele mai controversate cărți ale lumii dacă nu cumva cea mai cea mai hulită și mai lăudată, mai mult citată decît citită; totuși foarte citită. E
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ale ei, răzvrătită Împotriva scurtimii verii, mă temeam că nu va avea răbdare să m-asculte. Apoi, nici mie nu-mi venea pe deplin să cred că auzisem ce auzisem și cum auzisem acea voce. Nu fusese o vibrație a corzilor vocale, ci glasul Întregii lui ființe, toată energia de ultimă clipă concentrată În numele fiului său aflat la șase sute de kilometri. O oră și jumătate mai tîrziu, aveam confirmarea. Murise. Se dusese cu un cumnat, cu mașina, la o moară de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
știu dacă vei avea tăria să suporți șocul, când vei auzi numele chirurgului care a fost “mâna a doua”. Lia a intrat În joc fără să vrea și devenise curiozitatea Întruchipată: ochii măriți, privirea intensă, iscoditoare, și auzul ca o coardă Întinsă la maximum... Întrebarea Îi flutura pe buze: “cine a fost <mâna a douaă, tati?” ― Și, cum spuneam, “mâna a doua” - n-o să-ți vină să crezi, dar n-ai să ai Încotro - “mâna a doua” a fost... Dar mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i era la sarcina ce o avea de rezolvat, ci la ce poate să cuprindă cartea din fața lui. Cred că ești pe calea cea bună, vecine. Pune mâinile - așa, ca din Întâmplare, peste desen - și urmărește-i mimica” - a Întins coarda gândul de veghe. Când sfatul a fost urmat de Gruia, o umbră de nemulțumire a trecut pe fața securistului. În cele din urmă, și-a dat arama pe față: ― Ce conține cartea din fața ta? ― Este un tratat de Anatomie, care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
consulți după toate regulile profesiei... Acuma n-ai să-mi explici mie cum Împunge rața și că totul se petrece după carte... Ei, da’ să nu uităm pentru ce ne-am adunat... Gruia și-a ascuțit simțurile. Era ca o coardă Întinsă peste poate. „Așa da, amice!” - l-a lăudat gândul de veghe. ― Bănuiești pentru ce te-am chemat? Lăsăm la o parte discuțiile și atenționările din momentul când ai venit În Iași. Îți mai amintești cred că atunci ai avut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorul... Cu o grimasă care semăna cu a celor care Înghit chinină, doctorașul a răspuns: ― Ammm... Înțelesss... Profesorul a plecat grăbit. Se simțea surescitat, ca niciodată. Cauza? Indolența sau mai degrabă obrăznicia afișate de acel doctoraș. Dar... „Să nu Întinzi coarda mai mult decât trebuie, stimabile!” - l-a avertizat profesorul În gând... În dimineața aceea, profesorul a făcut vizita bolnavilor după toate regulile artei! Când a ajuns la salonul doi, a ascultat prezentarea situației, făcută cu mult profesionalism de medicul primar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aș vrea să fac totuși vreo doi pași spre depozite, ca să văd cum se mișcă celovecii pe acolo. Ne-ar prinde bine, atât nouă, cât și celor de la divizie” - a propus Undiță. „De acord, băiete, dar știi tu povestea cu coarda... Cântă frumos până n-o Întinzi prea tare. Dacă ai Întins-o, atunci plesnește. Și e mare păcat de coardă, da’ și de muzicant”... Cum cei de față au slobozit zumzet de râs, Petrică a reușit să-și mai tragă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prinde bine, atât nouă, cât și celor de la divizie” - a propus Undiță. „De acord, băiete, dar știi tu povestea cu coarda... Cântă frumos până n-o Întinzi prea tare. Dacă ai Întins-o, atunci plesnește. Și e mare păcat de coardă, da’ și de muzicant”... Cum cei de față au slobozit zumzet de râs, Petrică a reușit să-și mai tragă oleacă sufletul. Nu mult timp, Însă: „Am să trag de ea numai până o simt bine Întinsă - a făcut Undiță
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fie vreun rus de pază... Din zidul de ninsoare am auzit clar: „Gatova, rebiata? Nu, paidiom!” „Gatova, gatova” - a răspuns Păpădie tușind, ca să nu priceapă „celovecul” că e o voce străină. Toate simțurile au devenit oțelite și Întinse ca o coardă... Ne-am dat seama că În fața noastră se afla un singur rus, fiindcă făcuse imprudența de a veni spre noi. Am avut impresia chiar că Îi văd și chipul: un individ cu față bucălată, scund, și cu „balalaica” la piept
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lipsi... Da' cântecul..., cântecul, nepoate, cântecu-i nelipsit de la viața omului!... Da, nepoate, cântecul, e-hei!... oftă deadul Vasile și, luând de pe un perete o găidulcă arătoasă, cu gâtul zvelt și cu lemnul bine lustruit, el îi încercă într-o doară coardele cu arcușul. Găidulca scoase niște suspine lungi. Culae se dădu cu scăunelul mai aproape de moșneag, așteptând răbdător ca el să sfârșească de potrivit strunele. Ei, nepoate, cu ce cântec vrei să-ncepem? întrebă deadul Vasile, după ce isprăvi. Culae nu spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nimic. Păi atunci, hotărî bătrânul, ia să-ncepem cu un cântec pe care l-am învățat când eram copil de-o șchioapă, de la un lăutar vestit... Ascultă și bagă bine la cap!... Și bătrânul se porni să plimbe arcușul pe coarde trist și tânguitor. Lui Culae aproape că-i dădură lacrimile ascultând, copleșit de o jale care venea din timpuri apuse și de la oamenii care purtaseră în sufletul lor acea jale. Ei, ți-a plăcut cântecul ăsta?... vru deadul să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ia ascultă-l acum, nepoate, și pe-ăsta..., pe care-l știu de la un unchi de-al meu, mare meșter și el... Ascultă-l și ține-l bine minte !... De data aceasta, arcușul lui deadul Vasile începu să zburde pe coarde și în jur se revărsară chiuituri și tropăituri, fluierături și strigături repezite, într-un tumult crescând de viață și de veselie. Chipul moșneagului deveni surâzător și vesel, iar Culae se simți și el cuprins de veselie și îi veni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
semn că nu, iar bătrânul îl bătu pe spate, ca pe un prieten mai tânăr al său. E-hei, ia să-i mai zicem noi ceva!... Ține-te bine,, nepoate!... vesti bătrânul și se pregăti de o nouă cântare, încercând coardele mai întâi cu degetele sale tremurătoare și apoi cu arcușul. Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care începu să-l plimbe cu meșteșug pe coarde. Scripca strămoșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cântare, încercând coardele mai întâi cu degetele sale tremurătoare și apoi cu arcușul. Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care începu să-l plimbe cu meșteșug pe coarde. Scripca strămoșească răsună prelung și adânc, iar din pieptul plăpând al moșneagului țâșni o voce ciudată, subțire, care venea parcă dintr-o altă lume. După ce mântui și cu acest cântec, deadul Vasile îi zise mai departe, cu foc și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cântecul ălor bătrâni, dacă nu-l mai zice și nu-l mai ascultă nimeni, nepoate!!... Și bătrânul, ștergându-și lacrimile de la ochi, sfârși cu un bocet lung și foarte trist, ca un prohod cântat la marginea mormântului, tremurând arcușul pe coarde și făcând găidulca să suspine, să se tânguie și să se frângă sub povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos și afumat se așternu o tăcere cucernică. De afară se auzeau niște foșnete ciudate, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ferestrelor începu să albească lumina zorilor și să răsune primul cântat al cocoșilor. Atunci moșneagul păru deodată biruit de osteneală și puse capăt cântărilor, cu un prelung chiot de izbândă, iscat cu meșteșug printr-o ultimă alunecare a arcușului pe coarde. El găsi cuvinte măgulitoare pentru silința și pentru priceperea ucenicului și îi întinse, drept răsplată, și cealaltă bucată de prescură, muiată într-o oală cu vin, pe care o scoase la iveală dintr-un cotlon al casei. După care, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]