1,591 matches
-
pe azimile duminicilor netrăite apoi lasă un banc să umple cerul de ploi de atâta veselie unii dintre noi începem să scriem poezie ceilalți lasă frazele să curgă necontenit pe umbrela cinei de taină a ființelor uimite de viață când coasele morții ating exaltarea căderii omului între două segmente ale unei clepsidre de foc în care nisipul cântă mările și oceanele și munții din care s-a născut finețea lui se naște în urma cernerii verbelor încă necunoscute oamenilor trăite până la strigătul
ÎN URMA CERNERII VERBELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374522_a_375851]
-
ROB AL FOCULUI INTERIOR' (DR.SCR.GRIGORE CĂLIN). Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului Ziaristul în revoltă, Medic și horticultor Călin Grigore, Scriitorul, prin Galaxie călător, Amână să ia-n "Vârfu' coasei", hoția și comunismul Pătruns de briza contemplării, ne arată ce-i lirismul ! El meditează-asupra vieții, și-a morții-n foc interior Vibrează minunat de viu și își înalță al său zbor, Atemporal prin galaxii, fără de spațiu, dar etern În ne-
DIN DRAGOSTE CREȘTINĂ, PENTRU UN 'ROB AL FOCULUI INTERIOR' (DR.SCR.GRIGORE CĂLIN). de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374581_a_375910]
-
zare Împletesc funii pentru țărușii din brazdă, Chiar dacă-i furtuna de țurțuri peste ogoare Și ochii-n zadar așteaptă ploaie să cadă. Opritu-s-a-nghețul în pași grăbiți către casă, Răzvrătitele amurguri cad la masa tăcerii; Zadarnic se tot pleacă grâul sub coasă, Căci mușcă foamea din glie sub arșița verii. Iar salcia s-apleacă stingheră spre unde: Nu´s fete să-și facă de Rusalii cunună! Hățișul Pădurii Nebune spre sate pătrunde Și peștii își pierd, apre amonte, de urmă. Dorm apele
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
MINUNE Pădurile se nasc la poarta către stele, Ascund la pieptul lor și pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când cad răzlețe spice sub coase ruginite. O ciutură și-un lanț se zbat spre hău neunse. S-apleacă iar spinarea, sorb greu buzele fripte. Iar râul fierbe-n matcă, rostind o rugăciune, În dans de unde șchioape, sperând într-o minune. PLAZA DEL TORO M-am
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
târg prin margini de hogeaguri a înflorit mălinul se umple tot seninul de-arome-n pârg fetii apar din case cu cofele în mână în vale la fântână 'n-amiezi se strâng sub apa răcoroasă obraji aprind bujorii necaz pentru feciorii la coasă-n crâng de-abia în faptul serii printre mălinii-n floare aprinsa sărutare le fur' cu drag s-a împlinit minunea mălinu-i tot în floare din târg se-ntorc în care sătenii-n prag *** Referință Bibliografică: a înflorit mălinul / Ovidiu
A ÎNFLORIT MĂLINUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373415_a_374744]
-
Când puteri beligerante vor pământul să domine Scoate sabia din teacă pentru-a țării re-ntregire Înfruntă fără sfială toate forțele haine Toți românii, neam cu fală, sunt sătui de răstignire Când conducătorii țării se fac vinovați de crime Dă cu coasa și cu sica, taie capete de hidră Tu popor născut odată cu-a pământului vechime N-aștepta să curgă timpul nici prin veac, nici prin clepsidră Ei ce invadară lumea furând aur și pământuri Nu-i lăsa să-ți pângărească
UN ROMAN CATRE POPOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373443_a_374772]
-
să-mbălsămeze cuvântul. Dar tu nu întrebi și nu-ți ridici privirea spre piscuri! Stai gol de imagini la margini de azi. Te uiți la furtună de sub umbrela de riscuri Și grindina fuge de tine, chiar dacă arzi. Revino și ascute coasa de gânduri, E primăvară între pământuri! Între mii de ipoteze Cine bea din cupa ta, nu-i nici beat, nici treaz nu șade, Umblă tot vorbind cu luna, ori urlând ca lupii iarna. Se ridică peste valuri, ori peste ruine
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373585_a_374914]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă striga aseară vântul sub cărările-i de ceară, pustiind sub aripi, câmpul prin spinări de primăvară. Un priveghi torcea sub frunze dorul meu din iarba roasă, prin nămeții de pe buze se-ntorceau anii din coasă. Înserări țeseau grăbite pânza lor pe ochi de verde, dezbrăcând de dor albite al fuioarelor, legende. Tremura în brațe-mi cerul pe sub liniștea-mi de gheață, vântul îmi găsise dorul și-l gonea, din nou, spre viață. Autor Doina Bezea
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373603_a_374932]
-
este femeia care te violează... Nu te întreabă dacă o dorești, Atunci când nechemată te vizitează, Te îmbrățișează, chiar dacă nu o iubești... Moartea este femeia fatal de frumoasă Cu tenul alb și ochii albaștri, Pe umerii firavi și goi poartă o coasă Pe care strălucesc argintați mii de aștri... Moartea este o femeie cu părul negru Care curge mătăsos spre șolduri... Sânii „ 90”,abdomenul „60”plat și integru, Călcătura o poartă parcă pe bolduri... Moartea a fost și va rămâne virgină, Nu
MOARTEA NU ARE PERECHE... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371332_a_372661]
-
deveni niciodată mamă... Peste tărâmul pustiu este regină, Fără un rege alături, fără idilă... doar dramă... Of Moarte, urâtă ești pe cât de frumoasă! Ești simplă, rece, necapricioasă Când aduci tristețe dar și o liniște misterioasă, Prin paradoxala alinare pornită din coasă... Emilian Oniciuc- 15.09.2015 Referință Bibliografică: Moartea nu are pereche... / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII, 11 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilian Oniciuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MOARTEA NU ARE PERECHE... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371332_a_372661]
-
am dus să ne răcorim picioarele și mâinile în apa limpede. Din locul acela am văzut o suprafață mai întinsă, cu câțiva copaci uriași, care păreau a fi un fel de paznici printre stogurile de fân proaspăt, abia strâns după coasă, aruncată de la poalele pădurii și până aproape de râu. Pătrundea parfumul plantelor uscate natural până la noi și ne învăluia într-o chemare la care greu se putea rezista. Am mers și am alergat printre acele căpițe ce păreau de departe a
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
este femeia care te violează... Nu te întreabă dacă o dorești, Atunci când nechemată te vizitează, Te îmbrățișează, chiar dacă nu o iubești... Moartea este femeia fatal de frumoasă Cu tenul alb și ochii albaștri, Pe umerii firavi și goi poartă o coasă Pe care strălucesc argintați mii de aștri... Moartea este o femeie cu părul negru Care curge mătăsos spre șolduri... Sânii „ 90”,abdomenul „60”plat și integru, Călcătura o poartă parcă pe bolduri... Moartea a fost și va rămâne virgină, Nu
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
prin veacul orb și mut,/ Le tot șoptea ceva despre iubire/ (Dar preciza că-s vorbe de-mprumut).// Cândva a stat un ceas cu ei la masă,/ I-a dojenit că nu s-au pregătit/ Să-și strângă straiele de după coasă,/ Că-n toate e-ntr-o zi un asfințit// Într-un ierbar cu zodii împletite/ Din poli sălbatici aspru luminați./ Și-ar fi rămas, în lanul cu ispite,/ Pe-un fapt divers, doi maci îmbrățișați” (Pe-un fapt divers, doi
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ÎN DOI, LA COASĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Se-aprinde-o partitură pe-o stea misterioasă Și ce-nflorit e câmpul plecat în doi, la coasă! Un fotograf de inimi își face loc pe-un
ÎN DOI, LA COASĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371578_a_372907]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ÎN DOI, LA COASĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Se-aprinde-o partitură pe-o stea misterioasă Și ce-nflorit e câmpul plecat în doi, la coasă! Un fotograf de inimi își face loc pe-un ram, Nu l-am zărit niciunde dar, cred că-l adoram. Ce dacă înserarea a-nvăluit tot cerul?! E-o artă să descoperi că se topește gerul, Că poți să fii călăul
ÎN DOI, LA COASĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371578_a_372907]
-
la poartă. Nu are cum să sece, Doar mi-am scăldat privirea în apa cea mai rece! De-a lungul lui sunt vreascuri, o, Doamne, câte sunt! Și-o flacără aduce tot cerul pe pământ... Referință Bibliografică: În doi, la coasă / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎN DOI, LA COASĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371578_a_372907]
-
fulgi, roz-aurii piersicii, se îmbrăcaseră în verde strălucitor pădurile și pajiștile, apa în vale clipocea limpede peste bolovanii suri ca niște carapace de țestoase (Valea proscrișilor). Uneori momentul descrierii este atât de scurt ca reflexia razelor de soare pe lama coasei, dar rolul acestuia este decisiv: Dimineața atârnă plumburie (Vâltoarea). Astfel, prin referire la ritmul circadian, autorul oferă un reper temporal, o discontinuitate evidentă în ritmul vieții satului, acesta fiind condus mereu după legitățile naturii. Muncile agricole și viața într-o
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
prin dărăpănăturile și putreziturile astea de „acareturi”. Cine știe ce mai ascunseseră prin ele hoții familiei? Ținându-se de nas, intră în grajd. După ușă, câteva sape, o cazma, o furcă, un topor și o seceră ruptă. Agățată într-un cui, o coasă aproape nouă. Asta-i bună! își spuse mulțumit. Îl intrigă un morman cu snopi de trestie, aruncați în dezordine în cocină. Parcă ar fi fost un șopron prăbușit. Dacă acolo este ceva ascuns? Aruncă o scândură în mocirla din cocină
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
trece prin mine”. Firul călăuzitor al scriiturii de față este unul profund creștin, un creștinism străluminat de puterea credinței de a schimba fața / aparența lucrurilor: „Suferința atârnă în mine ca un tablou”. Moartea nu mai este un schelet hâd cu coasa în spate, ci, într-o inedită reiterare a motivului eros-thanatos, este o femeie rezemată de spatele nopții, cu capotul dantelat cu fluturi. Fluturele apare cu obstinență printre versuri, devine vehicol al sufletului, simbol al inefabilității noului chip pe care ființa
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
un alcov cu voci de plictseală ai strâns în mână două aripi frânte își șchiopătau auzul fără notă într-un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al casei te-ai spart în noapte cînd priveai altarul cu timpul ți-a fugit din mână harul plecai în urbea
DIN ȚĂNDĂRI CHIBZUIALĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375083_a_376412]
-
umane mai aproape de spirit ca oricare alt gen, cel mai lin și mângâietor dintre toate, ca și cântecul de leagăn. Pe albumele mele se găsesc aceste doine de văduvie, de înec, de dor, de dragoste... „Pe la toate casele/ Bat bărbații coasele,/ Da la mine n-are cine/ C-al meu din război nu vine...!”/ Iată o doină de înec, impresionantă: „În lacu’ din Răcătău/ S-o-necat voinic flăcău,/ Duminică pi-nserat,/ Oameni mulți s-o adunat,/ Se-ntrebau cum s-o
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
aud sătenii, Măi străbat prin vreme, încă, idicenii, Turmele lor urca până-n coama rară, Ciurdele, alene, se întorc, spre seară. Caii scot pe pajiști icnete rebele, Călăreții urca dealurile mele, Se aud căruțe, glasuri minunate, Veșnicia, încă, bântuie prin sate. Coasele retează iarbă din vâlcele, Si miros a viața, dealurile mele, Stau la sfat vecinii, ca-în vremuri străbune, Când, pe după crește, soarele apune. M-au strigat din lume dealurile mele, Am simțit chemarea, m-am întors la ele. Le-am găsit
DEALURILE MELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375418_a_376747]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > POEZIA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Versul îl nasc cu smalț pe cuvinte, un tăiș de coasă prin ierburi la răsăritul soarelui, fără ca ochii să pună geană pe geană. Uneori se-nfiripă cum cântecul plimbând sunetele pe portativul urechii până ce capătă susurul apei purtat prin toate formele de relief făcându-mă rob. Gândul rămâne scris pe genunchi
POEZIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375497_a_376826]
-
trece prin mine”. Firul călăuzitor al scriiturii de față este unul profund creștin, un creștinism străluminat de puterea credinței de a schimba fața / aparența lucrurilor: „Suferința atârnă în mine ca un tablou”. Moartea nu mai este un schelet hâd cu coasa în spate, ci, într-o inedită reiterare a motivului eros-thanatos, este o femeie rezemată de spatele nopții, cu capotul dantelat cu fluturi. Fluturele apare cu obstinență printre versuri, devine vehicol al sufletului, simbol al inefabilității noului chip pe care ființa
CĂLIN SĂMĂRGHIŢAN, REFERINŢE CRITICE LA CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371900_a_373229]
-
lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi palma printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit a terminat de legat tot lotul ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]