789 matches
-
lor plin de lipsuri și frustrări, un viitor intoxicat cu speranțe. Își dă seama că este procentul pe care societatea se face că nu-l vede, este o verigă rezistentă dintr-un plan diabolic al ei, e groparul și totodată cobaiul propriei vieți. Ce-ar mai fi putut să fie? Se Întreabă. O voce Un literat de talent, un eminent om de știință, un amant celebru, un bogătaș, un funcționar de elită, un politician fără scrupule.... Dar toate astea duc mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
i s-a confesat, el nu s-a apropiat nici măcar cu un pas de ea, cu adevărat, dacă e În stare să compare Între ele reacțiile ei În momentele când Își putea pierde mințile de durere, de parcă ar fi reacțiile cobailor la experimentele lui de laborator! Momente, episoade? Mai degrabă vieți diferite, vieți seriale. Pentru că, Înainte ca să Îl Întâlnească pe Traian Manu, Christa Döring a mai trăit alte două vieți. Și, dacă a vrut-o pe ea, ar trebui să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
era una foarte strictă, iar obsesia creșterii demografice a avut ca rezultat o adevărată paranoia, a cărei victime erau femeile gravide ori cele bănuite că erau gravide. Supravegheate, arestate, condamnate la închisoare sau ucise în urma unor avorturi clandestine, ele deveneau cobaii unui experiment demografic și subiectul unor umilințe teribile. Deși s-au făcut diverse estimări, nu se va putea ști niciodată cu certitudine câte femei au murit în urma decretelor amintite aici. În volumul de față, am invitat să răspundă provocării noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cu oarecare blândețe. Iar apoi mi se adresă mie, încercând să zâmbească: Ce părere ți-ai făcut despre mine? Stroeve, privind-o perplex, șovăi. I se încruntase fruntea și gura roșie se bosumflase. Îmi amintea în mod ciudat de un cobai agitat. Va să zică răspunsul tău e nu, iubito? zise el în cele din urmă. Ea făcu un gest de plictiseală. Era istovită. — Atelierul e al tău. Totul îți aparține. Dacă vrei să-l aduci aici cum te-aș putea împiedica? Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
faimoasa mânăstire pe lângă care se tot plimbă umbra lui Mircea. Era o tabără de copii între șapte și paisprezece ani, care n-aveau nici o bănuială despre ce-i aștepta. Căci Sincu aranjase ca bieții puști nevinovați să ne servească drept cobai pentru un sofisticat experiment de poetică aplicată. Am fost cazați la grămadă într-un vast dormitor și am mâncat la un loc cu copiii și cu profesorii lor. Totul în acea tabără a fost minunat, în afară de faptul că marele nostru
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
diavolească menită să le zgândărească oamenilor credința, de mult amenințată. Vânată din toate părțile, Maimuța Makonde este dusă pe rând la circ, în grădini zoologice, în centre specializate de cercetare, la închisoare, în clinici medicale, unde avea să servească drept cobai sau obiect de studiu. Cu inteligența și tenacitatea ei lingvistică, maimuța reușește să evadeze de fiecare dată, corupând cu limba ei dulce, prefăcută și proteică pe orice gardian sau persoană de ordine. Acesta rămânea perplex și pe loc impresionat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
șoferul a virat după colț, ca s-o ia înapoi către Park Avenue. — și-acum, Claire, când ne întâlnim cu Rachel, vreau să mă lași să vorbesc numai eu, mi-a declarat Vivian. Vreau să mă folosească pe post de cobai pentru cartea ei. Să-mi dovedească eficacitatea programului ei, trecându-mă prin toată schema, pe parcursul următoarelor zece luni. Cred că cititorii vor aprecia un model care să experimenteze întregul program. A, desigur. Ar fi trebuit să bănuiesc. Așa cum fusese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
poluat. „Din experiența mea”, afirmă dr. Howell, „am descoperit că este imposibil ca o persoană să se îngrașe cu alimente crude, indiferent de aportul caloric”. Din moment ce oamenilor de știință occidentali le place atât de mult să-și testeze teoriile pe cobai și apoi să aplice rezultatele și în cazul oamenilor, să vedem cum reacționează cobaii la mâncarea gătită. Atunci când două grupuri de cobai sunt hrănite pe baza unor regimuri alimentare formate exclusiv din alimente crude, respectiv gătite, grupul care consumă alimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
persoană să se îngrașe cu alimente crude, indiferent de aportul caloric”. Din moment ce oamenilor de știință occidentali le place atât de mult să-și testeze teoriile pe cobai și apoi să aplice rezultatele și în cazul oamenilor, să vedem cum reacționează cobaii la mâncarea gătită. Atunci când două grupuri de cobai sunt hrănite pe baza unor regimuri alimentare formate exclusiv din alimente crude, respectiv gătite, grupul care consumă alimente crude are o durată medie de viață de aproximativ trei ani, în timp ce grupul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de aportul caloric”. Din moment ce oamenilor de știință occidentali le place atât de mult să-și testeze teoriile pe cobai și apoi să aplice rezultatele și în cazul oamenilor, să vedem cum reacționează cobaii la mâncarea gătită. Atunci când două grupuri de cobai sunt hrănite pe baza unor regimuri alimentare formate exclusiv din alimente crude, respectiv gătite, grupul care consumă alimente crude are o durată medie de viață de aproximativ trei ani, în timp ce grupul ce consumă alimente gătite trăiește rareori mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mai departe, fie renunță pur și simplu la luptă și se lasă învins de cancer, tuberculoză și alte boli mortale. Un comunicat al agenției Associated Press, din data de 28 mai 1986, raportează următoarele rezultate ale postului forțat experimentat pe cobai, într-un studiu recent asupra îmbătrânirii în Statele Unite ale Americii: Atunci când regimul alimentar al cobailor a fost restricționat în mod drastic, aceștia au trăit mult mai mult decât alte animale identice cărora li s-a permis să mănânce cât au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
tuberculoză și alte boli mortale. Un comunicat al agenției Associated Press, din data de 28 mai 1986, raportează următoarele rezultate ale postului forțat experimentat pe cobai, într-un studiu recent asupra îmbătrânirii în Statele Unite ale Americii: Atunci când regimul alimentar al cobailor a fost restricționat în mod drastic, aceștia au trăit mult mai mult decât alte animale identice cărora li s-a permis să mănânce cât au vrut. De fapt, cercetătorii afirmă că astfel de limitări ale consumului de alimente reprezintă singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Doamne, iartă-mă”, pentru ca, dintr-odată, să înceapă cu cântece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mânăstire. Purta un fular soios de lână, de care nu se despărțea niciodată, nici vara, și se poreclise singur, în derâdere, „Cobaiul lui Dumnezeu”. Dar nu era un șarlatan. Credea, din câte mi-am dat seama, cu aceeași pasiune și în plăcerile lumești și în împărăția cerească și tocmai aceasta era drama lui, că nu putea împăca aceste pasiuni și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
această fiară cu mii de capete care gândește cu creierul tău sau de care ești gândit? Mi-am impus să stau nemișcat ca să mă liniștesc. Ceilalți au rămas și ei nemișcați. Cu ochii țintă la mine, așteptând. Eram ca un cobai închis într-o cușcă luminoasă de sticlă, supravegheat de mii de paznici care aveau, toți, chipul meu și-mi ghiceau gândurile. Știau când voi deschide ochii, când voi mișca un deget. Eu însumi mă transformasem în haită contra mea. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din urmă începu: „Sunt mulțumit, domnule sculptor. Chiar foarte mulțumit. Crede-mă, mă plictiseam să disec fluturi și broaște. Doream demult să disec și inima unui om. De aceea te-am invitat aici. Am fost poate crud transformându-te în cobai, dar țineam să studiez pe viu rezistența la ispitele bolii. Am bănuit totdeauna că nu există o ierarhie a bolnavilor, ci o ierarhie a ispitelor. Dar nu eram sigur. Am stat de aceea cu emoție în spatele oglinzilor și ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Constituiai un caz aparte, care mă interesa: un mediocru recalcitrant. Acum, datorită acestei disecții, am scăpat de orice îndoială; știu că boala de care sufăr are aceeași evoluție, aceleași simptome și același apogeu. Îți mulțumesc, domnule sculptor, ai fost un cobai perfect. Mi-ai luat o piatră de pe inimă. Și, crede-mă, nu te urăsc mai mult decât urăsc broaștele și fluturii pe care îi disec. Din contră, mi-ai devenit aproape simpatic văzând cât de repede te-ai obișnuit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai mult decât urăsc broaștele și fluturii pe care îi disec. Din contră, mi-ai devenit aproape simpatic văzând cât de repede te-ai obișnuit în sala cu oglinzi. Îmi pare rău că trebuie să te sacrific; e soarta tuturor cobailor”. S-a întors și a dispărut în coridor. O vreme i-am mai auzit pașii. Apoi am așteptat. Ce? Nu știu. Dar pe măsură ce tăcerea devenea mai apăsătoare, îmi pierdeam curajul. Eram din ce în ce mai demoralizat. Mi-am amintit din nou gesturile mecanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zvâcnirea sălbatică dinăuntrul lui. Era timpul. Merse către Virgil, călăuza lui oarbă, a cărui limbă se agita agonizant din pricina tensiunii. Fiind paralizat de Trandafir, nu putea să-și dea seama singur dacă acela era locul corect. Vultur-în-Zbor trebuia să fie cobaiul. Dacă te așezi în locul unde stau eu și te concentrezi asupra Porții, ar trebui să dai de ea, spuse Virgil. Apoi se trase trei pași spre stânga și-și încrucișă nerăbdător degetele. Vultur-în-Zbor se repezi deodată înainte și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tineri cu fețe ferchezuite și buimăcite, rezultatul orelor lungi și placide petrecute În fața calculatorului. Cu deosebită mândrie, Îl indic pe superadministratorul nostru de fonduri Chris Bunce, pe care dependența de cocaină l-a făcut să aibă ochii roșii ca un cobai și maniere pe măsură. Pe prima pagină e o poză cu Robin Cooper-Clark, Înalt ca bradul, ușor nedumerit, zâmbind pe jumătate. Arată exact cum ar arăta și Dumnezeu, dacă Dumnezeu și-ar comanda cămășile de la Turnbull & Asser. Carol Dunstan Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plină de tact: haina bleu („nuanță Brummell”), cu mâneci bine marcate și nasturi de aur; sau superbul costum alb; sau, spre finalul vieții, negrul select. Dacă ar fi să Îl credem pe Nestor Roqueplan, am spune câteva cuvinte și despre „cobaii” lui d’Orsay, aristocrați englezi de vază, pe care nobilul francez experimentează În primul rând culori: contele de Chesterfield, cedând cu supunere În fața albastrului În care Îl Îmbracă din cap În coadă d’Orsay; sau ducele de Beaufort, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și descifrabilă. Controlabilă În sens științific, adică fără intervenții și voluntarisme de nici un fel, o lume lăsată liberă să se comporte și să se dezvolte autonom, Însă ținută permanent sub observație. Diferența dintre timpul lor și timpul, pardon de expresie, cobailor care suntem asigură atingerea scopului experimentului. Aici totul, se derulează cu o viteză substanțial mai mare, ceea ce face ca decenii și veacuri terestre să se scurgă pentru Ei În secunde și minute naturale. Aș vrea să cred că, În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a realității. Una teribilă și Înfricoșătoare. - În aparență spuneți? Dar ce poate fi mai umilitor decât să cobori de la statutul de minune a lumii și pildă a viețuitoarelor (parcă așa proclama un dramaturg omul cu majusculă, nu?) la aceea de cobai? - Nu vă contrazic, Însă cred că putem depăși cu relativă ușurință impasul. În fond, cu ce este mai bună ignoranța care ne Învăluie dintotdeauna existența? Sau, ca să revenim la Începutul dialogului, cu ce ne-ar Încânta certitudinea că succedem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spre tavan. Asta voia să spună: că totul nu era altceva decât o circotecă de proporții cosmice, organizată de Centru și destinată Celorlalți, omologilor de departe care monitorizau Pământul nostru de la Începuturi și care trebuiau convinși că scopul suprem al cobailor pe care Îi studiau este construirea unei lumi bune, armonioase, cu viitor sigur și Încărcat de promisiuni luminoase. O lume pentru edificarea căreia Își conjugau energiile atât instanțele vizibile - state, guverne, organizații mondiale... -, cât și cele invizibile. Amețitor. Dar, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
grăiește Înțelepciunea milenară a poporului român: nu da, Doamne, omului cât poate să ducă! N-are a face că Tu, Doamne, nu mai exiști și că Ți-au luat locul niște oameni de știință nebuni care Își experimentează fantasmele pe cobai umani. O umanitate de grad secund, sigur că da, ei și? Asta n-o face absolut deloc imună la suferință, la singurătate și la durere. Dimpotrivă. Nu știu exact de ce nutream convingerea că avalanșa de informații incredibile care se abăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înțeleg aluzia, Însă refuz să răspund la provocări. Prefer să vă mai semnalez ceva privitor la decalajul uriaș dintre durata vieții Celorlalți și cea a pământenilor care suntem. Se pare că el a variat pe parcursul experimentului: inițial, timpul alocat vieții cobailor umani (văd că sintagma vă deranjează, dar asta este situația), timpul respectiv, așadar, era de circa zece ori mai mare decât În prezent, fiind redus ulterior din rațiuni de eficiență: durata experimentului se reduce și ea proporțional. Faptul se regăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]