734 matches
-
care se spărgea de țărm în mii și mii de cioburi de apă. Luna de argint se oglindea în apa cristalină. O adolescentă privea fermecată peisajul mirific. Era frumoasă...părul îi era blond parcă poleit cu aur, aranjat într-un coc foarte ordonat și elegant, ochii, de un albastru superb, erau ațintiți asupra ceasului de la mâna, fața era albă, ca de porțelan și obrajii trandafirii, buzele fiind îmbrăcate într-o nuanță subtilă de roz care se potrivea perfect cu rochița albă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
irezistibil de bun. După doar câteva minute, am lăsat-o să cadă. Ochii albaștri erau acum ațintiți spre cerul întunecat, pielea ei era acum albă, nefiresc de albă, iar rozul din obraji dispăruse, părul, care s-a desprins din acel coc, era îmbibat cu sângele roșu ca focul, la fel ca rochița de mătase, fața îi era lipsită de orice expresie. Sami... Hey, Sami, unde ești? Cred că acest băiat va avea o surpriză tare neplăcută când o va întâlni pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
duș rapid și am luat pe mine o pereche de blugi scurți, a cămașă albă strânsă în talie cu o curea groasă, neagră care îmi scotea în evidența silueta de viespe. Părul buclat și lung l-am prins într-un coc dezordonat, într-o parte. Mi-am conturat ochii cu tuș negru și buzele le-am îmbrăcat cu o nuanță subtilă de roz. Pantofii, desigur, cu toc foarte înalt, deoarece sunt scundă și urăsc asta, erau negri. Am luat un taxi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lor, nepăsătoare la privirile noastre. Aș fi vrut să-mi pot ucide memoria, ca s-o pot cunoaște în fiecare zi, să retrăiesc zilnic clipa primei mele zile în rezervație, când se îndrepta spre poartă cu privirea mea înfiptă în cocul ei. Aproape de fiecare dată evitam cu măiestrie lăcașul Aspidei, ce ne urmărea cum trecem, cu ochiul ei verde, de la geam. Dacă ni se întâlneau privirile, ne făcea semn cu mâna ei solzoasă și ne poftea înăuntru. De câteva ori am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gândesc pentru a mia oară pe ziua asta. Amândouă ne uităm la mireasa din oglindă. Tipa arată exact așa cum trebuie să arate orice mireasă: are un păr întunecat, de culoarea mahonului, care e tras în spate și strâns într-un coc elegant pe ceafă, are un machiaj fără cusur, o piele de porțelan și niște diamante care picură în prelungirea fiecărui lob al urechilor. Mă învârt puțin, ca să văd dacă Mireasa Perfectă din oglindă o să se ia după mine - și sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vivian Grant? Din tot ce auzisem despre Vivian, nimeni nu-i făcuse dreptate, descriindu-i frumusețea de star de film. Arăta mult mai tânără decât cei cincizeci de ani pe care îi avea. Cu părul strâns la spate, într-un coc lejer, și cu pielea ca dintr-un alabastru fără cusur, femeia era amețitor de frumoasă. Vivian Grant s-a așezat pe un scaun, în capul mesei de conferințe. — Randall vorbește foarte elogios despre tine, mi-a spus ea, întinzând mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mi ajungea până la nivelul umerilor. Ultima dată îl spălasem în urmă cu trei zile (o stare de igienă precară, semi-justificată de cantitatea zdrobitoare de muncă) și m-am decis că era cel mai indicat să mi-l strâng într-un coc prins cu un pix. Apoi, uitându-mă în jos, am realizat că, fără să gândesc, în dimineața aia, îmi pusesem pe mine prima cămașă pe care o înșfăcasem de pe fotoliu - aceeași cămașă neagră, cu nasturi până jos, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
data viitoare când ajung în New York. Era clar că eram pe punctul să vomit. — Claire e chiar genul tău, a intervenit Vivian, ca să umple tăcerea mea dezgustată. Are picioarele până-n gât și aerul ăla de bibliotecară sexy, cu tot cu ochelari și coc. Ar trebui s-o inviți în oraș când vii încoace. Corzile vocale îmi paralizaseră. șefa mea făcea pe codoașa pentru mine? În fața iubitului ei de ocazie? — Are picioare frumoase, ha? Da, mi-ar face mare plăcere, a răspuns Carl. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
obosită cu mâna, în direcția mea. După care a luat-o în jos, pe hol. — Cineva trebuie să muncească pe-aici. Mi-am surprins reflecția în monitorul calculatorului: stăteam prăbușită, pe scaunul meu rotitor, părul îl aveam prins într-un coc neglijent, iar fața îmi era iluminată de lumina albastră a monitorului. și-apoi am mai văzut ceva: întregul Manhattan - sclipitor, plin de viață, vibrând de energie și freamăt - care se întindea afară, de partea cealaltă a ferestrei. Cinci luni, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și să ne pregătim pentru cină. Înapoi, în cameră, eu și Randall ne-am îmbrăcat în tăcere. El s-a ras cu grijă și și-a pomădat părul, în timp ce eu m-am machiat și mi-am strâns părul într-un coc simplu. Stând în fața oglinzii, îmbrăcată doar cu un furou, am văzut, pentru prima dată, cât de mult slăbisem de când începusem să lucrez la Grant Books. Mama avea dreptate - eram, de-a dreptul, scheletică. Cum de nu mai observasem asta înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Castro și tot felul de forțe de agresiune. Vînzoleală, oamenii aveau mîncărimi, apare Geniul, ei dau drumul la benzile cu ovații, pancartele sînt încă ridicate, placaje viu colorate, ia cuvîntul, se mai domolesc scandările artificiale, salută poporul. Scorpia lîngă el, cocul în vîrful tărtăcuței, mi se pare că tot ce se petrece vine de pe o bandă de magnetofon prin intermediul unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd aud un vuiet al mulțimii, asta este, dirijorul rămîne cu mîinile în aer
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și nu merită... Eu zic să Încerci... El roși și Își lăsă fruntea pe umărul ei: Crezi că va fi bine? Eu cred că da. Pentru asta trebuie să Închizi mai Întâi ușa. Apoi... Își desfăcu părul strâns Într-un coc neglijent și Începu să se dezbrace. 5. De atunci se văd În fiecare zi. Iolanda rămâne la el când vrea. Garsoniera ei o atrage tot mai puțin. Se simt bine Împreună fără să-și spună de ce. Din superstiție ocolesc orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
classique, cum ar veni, cămașa din cașa maro, descheiată la toți nasturii sub care purta un tricou ușor decoltat, verde crud, Înțepat În două locuri de sfârcurile sânilor, nu mari, dar nici minusculi. Claia pe păr arămiu, prins Într-un coc neglijent, cearcănele albăstrii de sub ochi, Întregeau portretul fragilizat parcă al unei femei care afișa În mod obișnuit siguranța nonșalantă a geologului sau vulcanologului Întors printre muritorii de rând pentru o scurtă vacanță. Mașinile intrau și ieșeau din piață după regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de primire a scrisorii a sosit, dar până acum nimic altceva. Doamna James ajunge la Carlyle Mansions În aceeași seară. În hainele bine croite dar demodate din satin negru și lână, cu părul alb tras pe după urechi și strâns În coc la ceafă, cu un ten bine spălat, neatins de cosmetice, părea să fi călătorit prin timp către Londra cea dărăpănată de război venind din epoca victoriană sau echivalentul său din New England. Insistă să Îl vadă pe Henry imediat, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
îmi stă? Ești încântătoare. Purtam o rochie nouă, bleu, lejeră, scumpă poate puțin cam extravagantă la croi, dar nu indecentă. Îmi scotea în evidență nuanța fermecătoare a ochilor. Părul blond și lucios, ca al lui Angi, era prins într-un coc sofisticat, cu fire subțiri. Ținuta mea era pretențioasă. Angi purta, ca de obicei, un costum, nou, verde închis, evidențiindu-i și lui ochii verzi, unici, limpezi. Pantofii negri erau lăcuiți impecabil. Și în acea serată Angi îmi ceru mâna rostind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mînecile cu volănașe ale bluzei albe. David Hennessy mi-a spus că-ți muți lucrurile În Residencia. Stătea În picioare lîngă mine, ținîndu-mă de Încheietura mîinii de parcă voia să-mi ia pulsul. Părul Îi era strîns cu severitate Într-un coc negru; Își pusese o tonă de mascara și ruj pe față, Într-o Încercare evidentă de a-și ridica moralul. Prin ușa de sticlă a dormitorului vedeam amprenta șoldurilor și-a umerilor ei pe cuvertura de mătase și bănuiam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
într-o seară cu ceilalți în casa ei din Cațavei. Când au deschis ușa, pungașul rămăsese uluit în prag. Muierea se întorsese, și el o zări la lumina lămpii. Era înaltă, clădită bine, cu un păr bogat adunat într-un coc la spate. - Ăsta-i ucenicul nostru! a rostit Bozoncea, și-a făcut loc lăutarilor cu care veniseră. - Paraschiv îi zice, a mai adăugat Gheorghe. Țiganca a râs scurt, și cel tânăr i-a văzut dinții albi, puternici, de iapă. Cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un țipăt ascuțit. Cerul era alb. Bătea vântul. Ucenicului u amorțiseră mâinile. Din casă nu se mai auzea nimic. Paraschiv își aminti chipul Didinei, dinții ei deși, buzele pline și părul aspru, aruncat cu mândrie peste umeri când își desfăcea cocul în fierbințeala jocului. Cine știe cât timp avea să treacă până s-o mai vadă iar? Dimineața, la plecare, ibovnica îi clipise mărunt din ochii săi întunecați, parcă a înțelegere. Pe urmă, trăsura se depărtase repede. Ucenicul s-a uitat mult după
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scump. Titi Aripă a început să le ciupească pe la spate de cum a dat cu ochii de ele. Paraschiv rămăsese la ușă, uitat de Dumnezeu, cu privirile pe umerii frumoși ai țigăncii. O fetișcană îi pieptăna părul lung și-i așeza cocul. I-a înfipt câteva arcuri de os alb în el, n-o mai cunoșteai. Brațele lungi rămăseseră goale până sus și ibovnica își potrivea pe ele brățările, furate și alea de Bozoncea și aduse de dragul ei. Și cum călca! S-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
30 de ani nici în atelierul fotografului. Melania Lupu simți, cu o strângere de inimă, că femeia nu mai există ― un sentiment cert, deși inexplicabil. Chipul acela n-avea nimic dramatic, nimic care să sugereze că buclele n-au ajuns coc sur, că n-ar fi putut ajunge niciodată, că peste privirea neagră nu s-a așternut aburul tulbure, nesigur al quinquagenarilor. "Trebuie să fie prima lui soție, draga mea. A fost o femeie frumoasă. Locuința însă, hai, recunoaște, te surprinde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-ne o tavă cu băuturi de culoare oranj aprins. Ca tot restul personalului din noapteaaceea, era și el costumat ca Donald Trump 1: frac, freza de rigoare, bronzul ireal. Chelnerițele erau clone ale Melaniei 2, cu părul brunet pieptănat În cocuri Înalte ca niște zgârie-nori, având forma unor stupi și cu trupurile Înghesuite În niște rochii de mireasă atât de strâmte, că amenințau să le sufoce. Adevărata Melania este un miracol al supraviețuirii umane. Până În acest moment al mariajului ei, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vor avea niciodată nevoie să fie date cu rimel, deoarece frumusețea lor naturală întrecea orice încercare de înfrumusețare artificială. Obrajii rumeni și rotunzi, părul negru, fin, mătăsos, pe jumătate creț de la natură, pe care-l prindea într-un fel de coc la spate pentru a nu o încurca la treabă. Toate aceste particularități, specific feminine, puteau fi sesizate numai de cei din imediata sa apropiere; pentru curioșii ocazionali, ele erau pitite în labirintul secret al ființei sale. De statură mijlocie, cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
două prietene la Tușa Finlandia sau Cheptănărița cum o mai numeau unii, deoarece numele ei adevărat era Cheptănaru Finlandia o bătrână de cel mult un metru, cu un cap uriaș, acoperit în întregime cu păr cărunt, sârmos, strâns într-un coc cu ajutorul unor spelci; cu picioarele puțin curbate în formă de paranteze, scurte și subțiri ca două meleștee, pe care se proptea un corp format numai dintr-un gheb de mărimea unei lubenițe și de care atârnau două mâini lungi ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe frunte și înnodată sub bărbie. Uneori, privind-o, ți se părea că râde, dar pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi. Era femeie împlinită, încă tânără și frumoasă, cu părul negru, lăsat pe spate într-o rasucitură, într-un coc gros, întins pe tâmple, lăsa dezvelită fruntea înaltă și alba, luminată de niște ochi castanii cu fire de aur. Când se întâmpla să mai și râdă, i se lumina fața arătându-și șiragul alb și regulat al dinților. Era într-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de lumină îi fulgeră inima. „Dacă nu e la mijloc inima, nu se întorc așa ușor mințile unei femei“, își zise el. Fata era înaltă, zveltă, cu părul auriu, de culoarea orzului copt, lins pe frunte și legat într-un coc mare, ochii mari de culoarea sinelei, obrazul alb trandafiriu, nasul subțire cu nari pâlpâiitoare și gură fermecător arcuită... Sânii zglobii, drepți, plini de o viață misterioasă, pâlpâiau fără încetare. Șoldurile glorioase, pline de voluptate, picioare desăvârșite cu glezne delicate. Era
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]