1,239 matches
-
Întrebat poliția. —Eu zic că i-am văzut Înainte, a răspuns el. Altfel cum aș fi putut spune că i-am văzut? — Continuă, Îl Îndemnaseră ei. Stăteau În curtea fabricantului de hârtie, În fața casei, o șandrama cu o singură cameră cocoțată pe șase stâlpi. Turiștii fuseseră clienții lui, explică el. Se duse și ridică o găleată. Îl priviseră În timp ce turna cu ea pasta din frunze de dud zdrobite pe sita din mătase cu ramă de lemn. Apoi, cu mistria de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
închisoare, pentru sabotaj, cică, era un jidan ajuns în postul acela cu ajutor sovietic. A trebuit să treacă multă pe Dunăre până când jidanul ajuns de acum în stadiul de evreu cu nume românesc, să ne dea nouă lecții de democrație cocoțat la televiziunea națională postdecembristă. Mă mir că nu plesneau de rușine ecranele televizoarelor prin anii 1990-2000, când acest vechi comunist, cu vechi state de serviciu, se declara anticomunist convins. Dar cine era el? Născut într-o familie de origine evreiască
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
El este binevoitor în continuare cu mine fiindcă de sus vede al naibii de clar că pe pământul acesta de tină și noroi, cum ar spune poetul, sunt foarte multe lucruri demne de înjurat, începând de la Președintele României, guvernul și toate pușlamalele cocoțate în capul nostru. După atâta vreme, că totuși trei ani nu sunt chiar un fleac, îmi amintesc precis fiecare moment din dimineața ceea care putea să-mi fie fatidică. Era o dimineață foarte friguroasă și trebuia să am ore de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lumea de pe globul acesta dacă ar afla că ofițerii români în loc să moară vitejește, au preferat să se prăjească singuri muierește cu benzină. De s-ar întâmpla asta, mamăă, ce-ar mai hăhăi de bucurie marinarul cel spurcat care s- a cocoțat prin hoție în capul românilor. Aș vrea să spun câteva vorbe și pentru armata română: dacă și după imensa umilire a armatei române, acel nenorocit de Băsescu rămâne tot în viață, înseamnă că ne merităm soarta și nu mai avem
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
îi corup - întreabă orice psihiatru. În condițiile astea, cum te poți bucura de o copilărie normală? Capul ei, încununat de un cerculeț de flori strâmb, a ieșit brusc la iveală. Ca și cum ar fi fost detașat de trup, capul s-a cocoțat pe marginea spetezei canapelei, cu fața spre locotenent și spre mine. — Asta s-a întâmplat probabil cu fratele ăla al dumitale, a grăit capul. Vreau să spun că ați avut o copilărie bizară și de asta, firește, n-ați învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
arătat că, deși nu cred că poemele lui ar fi putut să fie mai personale, că l-ar fi putut revela mai complet decât o fac, totuși Seymour trece prin fiecare dintre ele, chiar când Muza Bucuriei Absolute i se cocoață pe umăr, fără să verse măcar o picătură autobiografică. Ceea ce presupune, indiferent dacă nu-i pe gustul tuturor, o înaltă acrobație literară - o performanță tradițională, un om care ține în balans pe bărbie cuvintele, emoțiile și un cornet de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aprinse peste care bărbații, dar și femeile, ba chiar și copii aruncau mereu lopeți Întregi de zăpadă, ca să iasă cât mai mult fum, nu avură nici un efect. Dimpotrivă: femelele care cloceau scoaseră parcă niște țipete ce trădau mulțumirea, iar masculii cocoțați pe ramuri le acompaniară În cor. Pesemne fumul ce se Înălța În vârtejuri Încălzea atât penele păsărilor, cât și ouăle depuse cu nemiluita În cuiburi sure, năpădite de promoroacă. În zorii zilei, cioroii, mari, grași, cu penele strălucitoare, năpădeau curțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În despicătură formată...!! Cu o viteză amețitoare ce-i provoca o stare de leșin, spintecă apa Învolburată Într’o coborâre continuă, fără sfârșit!! Atunci Însă, când nu mai Întrezărea nici o altă alternativă de-a scăpa din fioroasa prăbușire, se pomeni cocoțat În spinarea unei reptile care-i zâmbea complice...! De frica morții se agăță cu disperare de unul din brațele giganticei viețuitoare făcând corp comun, salvându-se! După câteva secunde reptila Îl privi semnificativ, apoi cu o viteză uluitoare descrise un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deschizând aparatul de radio pe care-l Închise imediat. Era nervos. Conectă televizorul Însă acesta refuză să funcționeze. Uitase... Abea la ora șase după amiaza Își Începea emisia pe cele două canale, timp de trei-patru ore aducând laude borfașului șef, cocoțat În fruntea piramidei! Nimic altceva...!! Își alese În fotoliu o poziție cât mai confortabilă adormind. Se trezi În jurul orei șapte seara. Fulgerător, Înțelese realitatea. Atena nu venise Încă acasă. Ce se putuse Întâmpla...? Suficient de Îngrijorat, se pomeni În stradă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și unde era mai frig decât afară unde termometrul coborâse atingând limita celor -30 grade Celsius...! Îndată ce camera se umplu - și această Încăpere se dovedi prea mică - un alt Liber ce se afla Înăuntru, socotind necesar să se distreze,se cocoță pe un fel de bancă ce se afla la marginea intrării, strigând. „Atenție la mine...! Când dau comanda, Începeți să vă Îmbrăcați. Pentru treaba asta uite, aveți la dispoziție, două minute. Atențiune, echipareaaa...!” Liberii se distrau râzând cu hohote, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone realiză lăcomia: mâncase fără control. Constată cu stupefacție În momentul când năvăli În W.C.-ul camerei cu evidente crampe stomacale În timp ce diaria se dezlănțui cu teribile pocnituri emanând un miros axfisiant ce-i provocă pe ce-i care fumau cocoțați pe fereastră și În alte poziții nu tocmai confortabile să-l gratifice cu tot felul de Înjurături și insulte unele mai grosolane, mai sofistificate decât celelalte...! Nimeni nu bănuia Însă, nefericitul a doua zi va fi numit Șeful lor de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se avântă rapid către cele șapte-opt trepte de beton ce se terminau la o mică platformă de relaxare, continuând În profunzime făcând un unghi de nouăzeci de grade. În momentul când ajunse la platforma intermediară, se pomeni cu un individ cocoțat În spinarea lui, În timp ce alții Îi puseră piedică, doborându-l...!! Simțind mâinile hoților Încercând să-l buzunărească, Tony Pavone se făcu covrig și cu ultim disperat efort de voință, se rostogoli cu asediatorii izbindu-se de grilajul de oțel ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încăpere exagerat de spațioasă, Înaltă și cu trei W.C.uri turcești la vedere, având o capacitate de primire aproximativ de 60-70 de persoane ce la apariția mea se putea aprecia la cel puțin 450-480 de arestați În care unii erau cocoțați pe paturi metalice pe trei nivele fără saltele ori ceva de-a amortiza construcția metalică ce-ți producea răni În timpul somnului iar restul, unii lungiți pe sub paturi, iar ce-i rămași fără aceste privelegii În picioare, Înghesuiți unul Întraltul Încăt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
noapte. Mi-a fost salvată viața, mai demult. S-a Întâmplat Înainte de New Rochelle. O ștersesem de la școală și rătăceam prin parc. Laguna era Înghețată, dar am căzut prin gheață. Era un fel de pod În stil japonez și mă cocoțam pe traverse, dedesubt, când m-am dus de-a berbeleacul. Era decembrie și gheața era cenușie. Zăpada era albă. Apa era neagră. Mă agățasem de gheață, făcut pe mine de frică, și Îmi simțeam sufletul ca o bilă de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu se gândea la ce mă gândeam eu. Avea acea încredere absolută, tipic burgheză în faptul că toate erau în regulă, camera, mobilele ei mari și vechi, rufele în dezordine ale copiilor. Lăsată de capul meu, am reușit să mă cocoț în vârful fotoliului și am putut să inspectez împrejurimile mai în voie. Pe pereți erau câteva tablouri - acele năstrușnicii moderne, abstracte, nu prea pe gustul meu - și un instrument de lemn primitiv, probabil din Africa, care dădea senzația că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Fiule, Johnny McKay era un om terminat. Avea inima zdrobită din dragoste. El nu aștepta altceva decât ca râul să-l înghită. Știa foarte cine era stăpânul. Zach i-a răspuns cu un zâmbet, la fel de sclipitor ca soarele care se cocoțase pe cer ca s-o orbească pe Jina. Un certificat de căsătorie și două luni de contact aproape neîntrerupt nu-i topiseră dorința de Zach. Îi plăcea ideea că, fiindcă se cunoscuseră pe un vapor, erau destinați pentru o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de solul sfărâmicios de deasupra, iar piciorul și-l întindea în jos, tremurând, în încercarea de a-l ancora de coasta muntelui. Jina n-a observat aburul decât atunci când a ajuns aproape de marginea apei. Zach a râs triumfător. Sub ei, cocoțată pe o margine îngustă a povârnișului, cu o prăpastie de-o sută de metri dedesubt, era o căldare naturală formată în jurul unui izvor cu apă caldă. Lichidul era la fel de albastru ca peruzeaua pe care Jina o ascunsese în rucsacul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a grăbit să acopere munții din vest, iar căldura densă și umedă s-a transformat într-o ploaie ușoară. Mirosul de fum s-a evaporat, iar ceața a acoperit ceea ce altfel ar fi putut să se vadă - flăcări obraznice cocoțate pe o culme îndepărtată, o coroană in crescendo de fum alb. Drew a încins focul de tabără la ora trei. La patru se întunecase deja de parcă soarele ar fi apus. Naji a intrat în cortul Irenei; ceilalți și-au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
odată și parcă formam un întreg, apoi, când o melodie lentă umplea golul dintre noi, cercul se destrăma, iar eu rămâneam de fiecare dată singur. Ieșeam afară și mă ascundeam după cantină să pot savura o țigară în tihnă. Mă cocoțam cu picioarele pe o bancă cu multe scânduri lipsă și deveneam dintr-o dată monumentul perfect al celor uitați de lume. Niciodată nu mi-a făcut bine fumatul dar tocmai acel mic rău mi-l doream pentru a mă sustrage de la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu regret... și visul meu tainic mă chinuia și mai mult. M-am strâns arc apăsând cu putere în cap și-n picioare, transformându-mă într-un pod peste limitele care mă țineau pironit la pământ. Uitasem că Sini e cocoțată pe mine și-am văzut-o cum cade râzând. După ce ne-am ridicat amândoi, ea m-a întors cu fața spre urmele ce le lăsasem în zăpadă. Vezi? Tocmai ai ieșit din oul tău. Urma mea semăna cu o matriță
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Îmi imaginam privirile alunecoase ale clienților pe trupul soției lui și pe el agonizînd dincolo de perete. Poate exista și vreun orificiu În perete prin care el Îi observa atent pe clienți. Alt lei nu văd de ce-ar sta ea cocoțată pe scaunul acela din fata tejghelei ca o pasăre, cu picioarele exagerat petrecute unul peste celălalt. După ce alene lua cîte o comandă, se Întorcea imediat, la scaunul ei, scuturîndu-și pletele ce-i atîr-nau pe umeri. PÎrul din față Îi acoperea frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
stătea cu mândrie în dreapta șefei lesbienelor daneze. Nu scuipa în sân, nu-și făcea cruce: piei, Satană! Acolo, Mircea, mi s-a părut că am atins o clipă raiul. În ultima seară m-am întors la Mica Sirenă m-am cocoțat până la obrazul ei rece și am sărutat-o. Mi-am plimbat degetele pe urma gâtului ei tăiat și lipit, așa cum am făcut în Dresda cu ruina afumată pe care creștea un pomișor. Și în mirosul zidului ruinat m-am regăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Femei cu fuste colorate se învârteau între vetre și căruțe, pregătind cina. Meșterii lucrau la trunchiuri cu topoare care păstrau forma evului de piatră: lungi și înguste. În tabăra aceasta a vremurilor de demult se produse oarecare mișcare. Câțiva cucoși cocoțați în crengi dădură semnale, cu viers înalt. O căruță înhămată cu cai bălțați porni sunând din obezi ca din clopote; într-însa se vedeau îngrămădiți o duzină de rudari și rudărese; pe drumul moale de năsip se duceau cătră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la fel de repede ca JJ. Vreo jumătate de oră am stat pe bancă la aer. De câteva săptămâni, de când făceam plimbarea zilnică, vremea a devenit neobișnuit de uscată pentru Irlanda, cel puțin în timpul zilei. Doar seara mai ploua, când Helen stătea cocoțată pe garduri cu aparatul ei foto. Reveria a fost întreruptă când Holly a început să zbiere; după părerea lui Maggie, avea nevoie să i se schimbe scutecul, așa că am mărșăluit cu toții spre casă, unde Maggie a încercat, în van, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Candy Grrrl până atunci. La puțin după șapte și jumătate a sosit Brooke; era în zonă de miercuri, stătuse în casa părinților ei. —Salutare, fetelor! a zis. Cu ce vă pot ajuta? Culmea, chiar vorbea serios. După câteva clipe era cocoțată pe o scară, atârnând de tavan cortinele de 1,80 pe 3 metri. Apoi s-a prins cum să montăm la un loc piesele unei mese cu vitrină de lac negru. Zică-se ce s-ar zice despre oamenii bogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]