1,975 matches
-
vino mai repede iubito/ și dăruiește-ne/ miracolul iubirii” ( Va înflori viața mea” pag.152) dar și prevestind o „ Scurtă apocalipsă”: „cad frunze ruginite peste tot, pletele salciei sunt doar nuiele,/ pe țarină dispare lent această toamnă/ cu aripi de cocori în vele (pag. 78). Precum o călătorie inițiatică, drumul spre satul natal se face printr-o punte sau pe un pod, simbolul trecerii, unde totul se identifică mereu cu locul natal, care devine o axă a lumii poetului, el fiind
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > E TOAMNĂ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1734 din 30 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu încerca să pui în ordine cocorii In zborul lor, sau ploaia, în drumu-i spre pământ, Inlăcrimând cu-atâta disperare, norii. Nu încerca acum, să inventezi cuvânt Cu care să rescri... firescul, pe-altă cale. Același ruginiu va fi pe frunza verde Și apele vor lua mereu
E TOAMNĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369580_a_370909]
-
dar cred că este potrivit acestei situații. CONDOLIANȚE FAMILIEI ÎNDURERATE PLÂNG Nori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Frigul îți pătrunde-n oase, întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei își ascute vechea coasă. Presimțind venirea morții, câinii urlă a pustie, Sufletul se
PLÂNG de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369768_a_371097]
-
-o-nvelește cu-a frunzelor paloare. Dar toamna generoasă, ca struna de vioară, În sunete adună un ritm ce înfioară. E șipot de izvoare? E glas de ciocârlie? Sau trilul clipei mele... Se poate să mai fie? Spre zări necunoscute cocorii se agită, Își flutură penajul prin ceața-ncremenită; Îmi spun că trece toamna și nervul o să strige, Capriciile vremii în mine s-or înfige. Se lasă-n vene iarna, în fulgi mă înfășoară, Dar cântul clipei mele mi-e drag ca
CÂNTECUL CLIPEI de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368136_a_369465]
-
2015 Toate Articolele Autorului Un Octombrie bizar trece pasul tot mai rar Scutură pe rând și frunza, subțiată parcă-i pânza Urcă dealul cu regrete și mai face piruete, Prin livadă tunde meri pentru alte primăveri... Se tot uită la cocori cum zidesc în zare nori Și la stopii reci de ploaie, cum pământul îl înmoaie Rândunele zgribulite stau sub streșini pitite Moțăie și tot visează că pe câmp e Vara trează... În grădină margarete și-au pus galbenul în plete
OCTOMBRIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368248_a_369577]
-
ceilalți prin sacrificul vieții. Vor face să reînvie ei, prin împlinirea viselor lor. Ce sunteți voi oamenii dacă nu, un imens balsam de vise trasformate în dorinți. Sunteți greierii cântători ai lumii ce vine. Sunteți furnicile dătătoare de hrană. Sunteți cocorii zburând în înaltul cerului susținând comoara viselor deslănțuite și doritoare de o nouă întruchipare. Sunteți frumusețea ființelor vii, creatorii zilei de mâine. Visați copii. Visați tineri. Visați și voi maturii încă înflăcărați de forțele vieții, visați cu toții. Fără visele voastre
VISE RATACITE de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368260_a_369589]
-
plopii mahmuri Și Dumnezeu e bun ca un eunuc. Privire departe, cer larg, deschis, Ne jucăm cu focul, cu inima mea; Somnul e mort, visul e deschis Către viață, moarte, aer, catifea. Plouă la sud, fulgeră norii, Peste noi țipă cocorii de spaimă - Numai un puț numără călătorii Și rugăciuni adânci singur îngaimă. Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 - 5 din 1 ianuarie 1937 Referință Bibliografică: Voiaj / Ion Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1698, Anul V, 25 august
VOIAJ de ION PENA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/370164_a_371493]
-
mele ca o umbră din trecut peste prispa mea de lut. slova mea-cuvânt de vis toate păsările mi-s zboruri în vârtej de rime și de doruri și de știme las ferestrele deschise ca să-mi intre-n casă vise de cocori cu aripi ude prin frunzișurile crude și pâraie în căderi visând numai primăveri ce frumos se face noapte printre vise printre șoapte vine draga primăvară nu mai știu a câta oară ni se înverzește codrul ne dă mugurul și rodul
NUNTIRE DE CUVINTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370155_a_371484]
-
plopii mahmuri Și Dumnezeu e bun ca un eunuc. Privire departe, cer larg, deschis, Ne jucăm cu focul, cu inima mea; Somnul e mort, visul e deschis Către viață, moarte, aer, catifea. Plouă la sud, fulgeră norii, Peste noi țipă cocorii de spaimă - Numai un puț numără călătorii Și rugăciuni adânci singur îngaimă. Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 - 5 din 1 ianuarie 1937 ... Citește mai mult Sbor alb, aruncat peste zare,Trec albe legiuni de gânduri -Nici-o stea, nici-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
ne mângâie, plopii mahmuriși Dumnezeu e bun ca un eunuc.Privire departe, cer larg, deschis,Ne jucăm cu focul, cu inima mea;Somnul e mort, visul e deschisCătre viață, moarte, aer, catifea.Plouă la sud, fulgeră norii,Peste noi țipă cocorii de spaimă -Numai un puț numără călătoriiși rugăciuni adânci singur îngaimă. Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 - 5 din 1 ianuarie 1937... XIII. NOAPTE LA TURNU MĂGURELE, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1696 din 23 august 2015
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
plopii mahmuri Și Dumnezeu e bun ca un eunuc. Privire departe, cer larg, deschis, Ne jucăm cu focul, cu inima mea; Somnul e mort, visul e deschis Către viață, moarte, aer, catifea. Plouă la sud, fulgeră norii, Peste noi țipă cocorii de spaimă - Numai un puț numără călătorii Și rugăciuni adânci singur îngaimă. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 - 5 din 1 ianuarie 1937 ANII MEI Anii mei ca merele toamnei trec Cu dragostea, cu tristețea, cu bucuria; Peste calendar
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
pașii. Hai, trage’n bătătură, să mă sui în trăsură. ----------------------------------------------- Publicată în PREPOEM” an I, nr. 3 din septembrie 1939 și în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 12 din 21 martie 1942 AMINTIREA VÂRSTEI Amintirea vârstei fără prihană Ca un cocor fâlfâie peste suflet; Aud clopote, chiote, dojană, Iarba cum crește și melcii la umblet. Copil fug, alunec peste băltoace, Munților le fac căciulă de azur. Port în palmă pietre, lemne de toace Și cioburi de sticlă gunoaelor fur. Vârsta trecută
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
mai util. Dă-mi-le pe toate mie pentru o imensă filotimie, pentru ca să cumpăr cojoace la toți puii care ies din găoace. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 și în „PREPOEM”, ambele din mai 1940 PARABOLĂ Unde sunt miresmele, Cocorii, catapetesmele? Cine e hoțul, cine e blestematul Care ne-a jefuit satul? Plecați în toate părțile, Cercetați pădurile, cercetați hărțile, Răsturnați împărățiile Și aflați bucuriile. Până la veacul mic Mai e un drum de nimic, O șchioapă, o săritură de pițigoi
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
lălîu, Nicio salvare nu-i țipă în creștet. Nicio minune în ciute, în grîu Și Domnul e veșted. Meschin se dărîmă, rece coboară Visul în cripta bolnavă. Rîme băloase, neguri omoară Fruntea suavă. O! naiv jucător în azur, Flamura, slava, cocorii ucide; Drept se ridică, sălbatec, impur Lupul uitării cu dește livide. ----------------------------------------------- Publicată în „VREMEA”, an XVI, nr. 695, Paști 1943 LEIT-MOTIV Simt toată vremea care curge hău Cu Dumnezeu de mână prin oraș Și-o prinde omul, hoț ca un
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
el, poetul, „monah târziu”, el, cel vertical, dintotdeauna, care cere sa „viscolească Poezia”. „Unu este locul simbolic al ființei, izvor și sfârșit al tuturor lucrurilor, centru cosmic și ontologic” ( Dicționarul de simboluri). Un alt simbol, care apare în carte este cocorul, poetul se aseamănă nu cu orice pasăre, ci cu simbolul longevității, cocorul: Vi-s dor învins, mi-s zăvorâtă zare,/ Prin care liber, fără vamă zbor,/ Pân-la Isus, iubindu-te Mirare, / Sunt angajat la El -sublim cocor (pag.45). Așadar
SFESNIC IN RUGACIUNE AUTOR TRAIAN VASILCAU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370276_a_371605]
-
Poezia”. „Unu este locul simbolic al ființei, izvor și sfârșit al tuturor lucrurilor, centru cosmic și ontologic” ( Dicționarul de simboluri). Un alt simbol, care apare în carte este cocorul, poetul se aseamănă nu cu orice pasăre, ci cu simbolul longevității, cocorul: Vi-s dor învins, mi-s zăvorâtă zare,/ Prin care liber, fără vamă zbor,/ Pân-la Isus, iubindu-te Mirare, / Sunt angajat la El -sublim cocor (pag.45). Așadar, tăcerile lui Traianus sunt taine, privilegiu al puterii, tezaur sub pază: A
SFESNIC IN RUGACIUNE AUTOR TRAIAN VASILCAU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370276_a_371605]
-
în carte este cocorul, poetul se aseamănă nu cu orice pasăre, ci cu simbolul longevității, cocorul: Vi-s dor învins, mi-s zăvorâtă zare,/ Prin care liber, fără vamă zbor,/ Pân-la Isus, iubindu-te Mirare, / Sunt angajat la El -sublim cocor (pag.45). Așadar, tăcerile lui Traianus sunt taine, privilegiu al puterii, tezaur sub pază: A răbufnit în mine Poezia,/ Sublimă rană mi-i, taină și cântec./ Numai c-o boală christică mă vindec (pag. 12) dar versurile sale sunt cuprinse
SFESNIC IN RUGACIUNE AUTOR TRAIAN VASILCAU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370276_a_371605]
-
Păpădia-și poartă straiul Unde -n toi este alaiul Pleacă Toamna-n alte zări Lasă-n urmă resemnări... Lăcrămioarele din glastră Se tot uită pe ferestră Să mai prindă câte-o rază, Prin senin cerul să-l vadă.. Rânduri de cocori trec zarea Aripi bat iar depărtarea, Amintirile-ți fac casă Unde vremea e frumoasă... Raze calde și drăguțe Sărută discret mânuțe, Fără teamă un trandafir Se tot ceartă cu-n ciulin... Vântul parcă-i la paradă A ieșit subit în
O PĂRERE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353269_a_354598]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SĂ SPUNEM Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1093 din 28 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Au plecat în grabă toți cocorii Și-a ramas o vagă amintire, Iar în lacrimi e-mbrăcat azi cerul Supărat de’această desparțire, Ca să îndulcească clipa, Iarna și-a trimis toți solii, Ce dansează fară de rușine C’o petala albă de magnolii! A îmbrăcat pămăntul tot
SĂ SPUNEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353352_a_354681]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ELEGIE Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 1093 din 28 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-e frig ca noaptea destrămată de cer, de cuvinte, de timp asfințit mi-e zbor un cocor flămînd după zările tale cu drumuri pustii că tremur prin scripeții inimii ca o toamnă amară de mine, de ieri, de dor, de departe. Mi-e întuneric ca ziua învinsă de iluzii, de frig, de Cratylus captiv în fața unui perete
ELEGIE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353356_a_354685]
-
înțelepciune, o calmare a stărilor intempestive. S-ar putea intrepreta în această cheie invocarea anumitor nume referențiale din arta noastră (Brâncuși, de pildă) sau, nu fără un sens adânc, invocarea firelor cu istoria dacică: “În aripi largi cât Dunărea, mereu cocorii prind apusul / Închis deasupra apei. În linia lui scursă, cuprind opusul Zilei prin drum de chihlimbar / Decebal cu brațe de gigant/ Își scrie drama în zbor de astre. / Însemn și sacrificiu de atlant.” (Însemne, pag. 39). Când lacrima din vers
VERONICA BALAJ RELAŢIA POETULUI CU TIMPUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353037_a_354366]
-
pe umeri și brațe și când ajungea pe plajă rămânea toată noaptea de strajă așa am văzut-o, așa o țin minte ca o statuie dintr-un grup statuar fără să-mi dau seama măcar că nu schimbaserăm nici două cuvinte cocorii i se așezau în păr ea înțelegea graiurile lor și când venea dimineața, ea era mai bogată într-adevăr; imaginea ei m-a obsedat toată viața! Referință Bibliografică: Femeia cu brațele pline de păsări / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FEMEIA CU BRAŢELE PLINE DE PĂSĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354438_a_355767]
-
porumb Bogatul rod ne intră iar în case. Podgoriile miros deja a must, În teasc din struguri lacrimi împlinite Din pântec de butoi mai sare-un cep, Un pivnicer înnumară oi pe sărite. Prin nori de fum, în grabă trec cocorii, Veșmântul toamnei cu brumă e brodat, Într-o broboadă-și strânge zilele cernite, Pe firul ierbii cu pași grăbiți rugina a călcat. Un lampagiu mai fură o gutuie Să lumineze noaptea în iernile ce vin, Plictisul să-l alunge din
FIRE DE DOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353803_a_355132]
-
albi pe care luna dansează și ochii de mură-n care se-neacă sărmanul cu pahare din vinul strămoșilor daci, acolo cuvintele mor și-nviază, le zidim în cripte pe iriși de frunze acolo cerul țese pe sus lanț de cocori, în triunghiuri de ploi transcedentale, peste golurile oarbe dintre piscuri pădurea a căzut iar în orbite, se leapădă codrul de frunza cea dragă, rămânând trist și fără veșminte. Styxul la izvoare spală nopți și zile, lebede, pe lună, barcarole vii
SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353808_a_355137]
-
de fum... Urc sfios pe drum de piatră..., rădăcină să adun. Bate vântul și desprinde frunzele dintr-un copac, Le adun și făr de teamă, o coroană am să-ți fac. Pe aleile din parcuri șoapta serii iar răzbate, Trec cocorii prea grăbiți, tălpile îmi sunt departe... Mă înalt prin rugăciune și un nod am să dezleg, Văd minunile din lume și mai lesne înțeleg... Sparg în două drob de sare și mi-l pun la cingătoare... În grădina Toamnei mele
REGĂSIREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353810_a_355139]