1,506 matches
-
excerpte din scrierile origeniene. Mai multe manuscrise dovedesc continuarea activității biblico-critice de către Pamfil: încă aflându-se în închisoare, acesta corecta în colaborare cu un oarecare Antonin textul cărții Estera, așa cum dovedește o notă marginală scrisă de el însuși pe un Codex. Activitatea de colecționare a literaturii creștine se pare că nu s-a limitat doar la Origen, ci și la alți scriitori ai Bisericii primare, iudei eleniști sau chiar filosofi păgâni. Biblioteca din Cezareea devenea pentru universul creștin ceea ce reprezenta pentru
Pamfil din Cezareea () [Corola-website/Science/326278_a_327607]
-
construit o bancă și o piață pentru mătăsuri și catifele. Orașul l-au numit după sfântul protector al Genovei, sfântul Gheorghe (în italiană San Giorgio), de la care se trage numele actual. Giurgiul a fost pentru prima dată menționat în documentul Codex Latinus Parisinus din 1394, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să dețină controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul "Yergöğü". Fiind un oraș fortificat, Giurgiul a jucat un
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
evoluție plină de istorie. În colecția Muzeului județean se află monede din timpul lui Domițian (79 d.Hr.), Antonius Piua (139), Comodus (180-192), Gordian (238-244), toate descoperite în limitele orașului actual. Prima atestare documentară a Giurgiului s-a făcut în „Codex latinus” în anul 1395. Pe scara timpului, oameni de seamă ai Țării Românești au legat istoria de orașul Giurgiu. Cetatea a atins apogeul în vremea lui Mircea cel Bătrân. De ea sunt legate nume ca Vlad Țepeș și Mihai Viteazul
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
asupra Moldovei în anii următori. În perioada 19 octombrie 1646 - 20 ianuarie 1647, Marco Bandini, arhiepiscop de Marcianopolis și administrator apostolic al Diecezei de Bacău, a vizitat principalele comunități catolice din Moldova. În urma vizitei, el a redactat un raport intitulat "Codex" (Visitatio generalis omnium ecclesiarum catholicarum romani ritus in Provincia Moldaviae), pe care l-a terminat de redactat la Bacău la 2 martie 1648 și în care descrie toate locurile pe unde a trecut. El a ajuns la Suceava la 10
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
Genovei ("Sân Giorgio"). Această credință apărută în secolul al XIX-lea, desi larg difuzată, a fost respinsă ulterior de specialiși și ea nu mai constituie astăzi o ipoteză de lucru valabilă . Prima mențiune sigură a cetății Giurgiu este în documentul "Codex Latinus Parisinus" de la începutul secolului al XV-lea, sub forma "Zorio". Mențiunea alăturată: "loc pustiu" sugerează distrugerea cetății în timpul campaniei otomane din 1394 împotriva lui Mircea cel Bătrân. În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
Bun a dat Mănăstirii Bistrița două prisăci, este menționată și o "casă a lui Crăciun de la Piatra". Dreptul de târg este atestat din evul mediu, însă statutul de târg domnesc îl primește doar în anul 1453. Conform datelor strânse în Codex Bandini (sec. al XVII-lea), Piatra a fost locuită în majoritate de maghiari și de sași. Cu timpul Târgul Piatra capătă o mai mare importanță, aceasta și datorită constituirii aici (estimată a fi între 1468-1475) a unei Curți Domnești (menționată
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
religioase și aristocratice au fost înainte pentru a explica dispariția civilizației mayașe. Toate sunt însă doar presupuneri, dispariția acestei culturi continuând să rămână neelucidată. Există un alfabet cu 800 de hieroglife, iar maiașii studiau matematicile superioare, astronomia și sistemele calendaristice. Codexurile descoperite, scrise cu hieroglifele mayașe, oferă indicii parțiale despre cunoștințele științifice în astronomie, calendarul dezvoltat de această civilizație fiind foarte precis. Maiașii aveau abilitatea de a prezice cu exactitate eclipsele, precum și deplasările planetelor, fără a cunoaște aparatele optice sau unitățile
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
interesantă dintre toate planetele. Credeau chiar că era mai importantă decât Soarele. Urmăreau cu atenție cum parcurgea toate fazele. Erau observatori perspicace, sensibili la ciclul natural al soarelui, lunii și planete. Maiașii scriau pe hârtia din scoarță de copac, numită codex. Doar patru dintre aceste codexuri au supraviețuit. O caracteristică a acestei civilizații, cea mai înfloritoare din America precolumbiană, o constituie faptul că principalele orașe și construcții monumentale au fost construite în locuri greu accesibile. Construcțiile destinate cultului religios ocupau suprafețe
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
chiar că era mai importantă decât Soarele. Urmăreau cu atenție cum parcurgea toate fazele. Erau observatori perspicace, sensibili la ciclul natural al soarelui, lunii și planete. Maiașii scriau pe hârtia din scoarță de copac, numită codex. Doar patru dintre aceste codexuri au supraviețuit. O caracteristică a acestei civilizații, cea mai înfloritoare din America precolumbiană, o constituie faptul că principalele orașe și construcții monumentale au fost construite în locuri greu accesibile. Construcțiile destinate cultului religios ocupau suprafețe mult mai mari decât cele
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
de piatră, ca și ornamentațiile fațadelor construcțiilor. Pictura sub formă de fresce s-a păstrat puțin, dar descoperirea camerelor pictate ale templului din Bonampak oferă un documentar al societății mayașe și o dovadă a talentului pictorilor maiași. Sculpturile, picturile și codexurile îi arată pe zeii maiași cu un curios amestec de trăsături umane și animaliere. Zeii cerului, ai pământului și din lumea subterană erau „hrăniți” cu sânge de animale și de oameni sacrificați. Credincioșii își provocau răni pe tot corpul, ca
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
timpul în fruntea armatei, departe de Romă. Împărații tindeau tot mai mult spre autocrație, luând decizii și emițând legi fără dezbateri. Deciziile împăraților Severus sau Dioclețian au stat la baza legilor din perioada târzie a Imperiului Român, fiind reunite în codexurile lui Theodosiu al II-lea sau a lui Iustinian. Datorită problemei succesiunii, izbucneau războaie civile. Unii împărați au încercat să introducă principiul eredității, dar cu succes limitat. Mulți își ridicau fii la rangul de "Caesar", apoi de "Augustus", cu sau
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
la care slujea rar preotul de la Cotnari. La mijlocul secolului al XVII-lea, Marco Bandini, arhiepiscop de Marcianopolis și administrator apostolic al Diecezei de Bacău, a vizitat principalele comunități catolice din Moldova. Cu acest prilej, el a scris un raport intitulat "Codex" (Visitatio generalis omnium ecclesiarum catholicarum romani ritus in Provincia Moldaviae), pe care l-a terminat de redactat la Bacău la 2 martie 1648. El a trecut și prin Hârlău găsind aici o comunitate catolică în proces de asimilare și convertire
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Hârlău () [Corola-website/Science/320688_a_322017]
-
de 21 februarie 2008, a fost un moment de seamă în istoria bibliotecii. Prin noua denumire, biblioteca semnalează identificarea cu idealul cultural reprezentat de personalitatea eponimului. În cadrul festivității de denumire au fost elogiate personalitatea și creația lui Kájoni János. Formația Codex, prezentă la festivitate, a adus atmosfera muzicii de epocă. Biblioteca Județeană „Kájoni János” îndeplinește atribuțiile generale ale unei biblioteci publice moderne: colectarea și prezervarea valorilor culturale, asigurarea accesului la cultură și cunoaștere. Colecționarea categoriilor de documentelor necesare satisfacerii exigențelor de
Biblioteca Județeană Kájoni János () [Corola-website/Science/315172_a_316501]
-
(nume alternativ "Codex Dresdensis") este o carte precolumbiană a civilizației Maya, din secolele XI - XII. Codexul mayaș este considerat a fi o copie după textul original, cu patru sute de ani mai vechi. Istoricii spun că este cea mai veche carte scrisă cunoscută din
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
(nume alternativ "Codex Dresdensis") este o carte precolumbiană a civilizației Maya, din secolele XI - XII. Codexul mayaș este considerat a fi o copie după textul original, cu patru sute de ani mai vechi. Istoricii spun că este cea mai veche carte scrisă cunoscută din cele două Americi. Johann Christian Gotze, director al Bibliotecii regale din Dresda, Germania
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
a fi o copie după textul original, cu patru sute de ani mai vechi. Istoricii spun că este cea mai veche carte scrisă cunoscută din cele două Americi. Johann Christian Gotze, director al Bibliotecii regale din Dresda, Germania, a achiziționat acest codex de la un proprietar privat din Viena, în 1739. Cum a ajuns acest codex în Viena este o enigmă, dar se presupune că a fost trimis de Fernando Cortés ca un cadou din partea regelui Charles I al Spaniei în 1519. Charles
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
Istoricii spun că este cea mai veche carte scrisă cunoscută din cele două Americi. Johann Christian Gotze, director al Bibliotecii regale din Dresda, Germania, a achiziționat acest codex de la un proprietar privat din Viena, în 1739. Cum a ajuns acest codex în Viena este o enigmă, dar se presupune că a fost trimis de Fernando Cortés ca un cadou din partea regelui Charles I al Spaniei în 1519. Charles l-a numit pe Cortés guvernator și căpitan general al teritoriului mexican nou
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
Viena este o enigmă, dar se presupune că a fost trimis de Fernando Cortés ca un cadou din partea regelui Charles I al Spaniei în 1519. Charles l-a numit pe Cortés guvernator și căpitan general al teritoriului mexican nou cucerit. Codexul a fost în Europa de atunci. În 1810, Alexander von Humboldt a publicat cinci pagini din Codex Dresda în atlasul său numit "Vues des Cordillères et Monuments des Peuples Indigènes de l’Amérique ". Biblioteca de Stat a Saxoniei, Biblioteca Regală
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
din partea regelui Charles I al Spaniei în 1519. Charles l-a numit pe Cortés guvernator și căpitan general al teritoriului mexican nou cucerit. Codexul a fost în Europa de atunci. În 1810, Alexander von Humboldt a publicat cinci pagini din Codex Dresda în atlasul său numit "Vues des Cordillères et Monuments des Peuples Indigènes de l’Amérique ". Biblioteca de Stat a Saxoniei, Biblioteca Regală din Dresda, publică pentru prima dată Codexul în 1848. Abia în 1853 Charles Étienne Brasseur de Bourbourg
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
În 1810, Alexander von Humboldt a publicat cinci pagini din Codex Dresda în atlasul său numit "Vues des Cordillères et Monuments des Peuples Indigènes de l’Amérique ". Biblioteca de Stat a Saxoniei, Biblioteca Regală din Dresda, publică pentru prima dată Codexul în 1848. Abia în 1853 Charles Étienne Brasseur de Bourbourg a identificat Codexul Dresda ca fiind un manuscris Maya. În 1835, Codexul a fost plasat între panouri de sticlă în două părți care măsuară 1,85 metri și 1,77
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
atlasul său numit "Vues des Cordillères et Monuments des Peuples Indigènes de l’Amérique ". Biblioteca de Stat a Saxoniei, Biblioteca Regală din Dresda, publică pentru prima dată Codexul în 1848. Abia în 1853 Charles Étienne Brasseur de Bourbourg a identificat Codexul Dresda ca fiind un manuscris Maya. În 1835, Codexul a fost plasat între panouri de sticlă în două părți care măsuară 1,85 metri și 1,77 metri în lungime. Între 1880 și 1900, bibliotecarul Ernst Wilhelm Förstemann din Dresda
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
Peuples Indigènes de l’Amérique ". Biblioteca de Stat a Saxoniei, Biblioteca Regală din Dresda, publică pentru prima dată Codexul în 1848. Abia în 1853 Charles Étienne Brasseur de Bourbourg a identificat Codexul Dresda ca fiind un manuscris Maya. În 1835, Codexul a fost plasat între panouri de sticlă în două părți care măsuară 1,85 metri și 1,77 metri în lungime. Între 1880 și 1900, bibliotecarul Ernst Wilhelm Förstemann din Dresda a reușit descifrarea secțiunii calendar. Alte părți ar putea
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
metri în lungime. Între 1880 și 1900, bibliotecarul Ernst Wilhelm Förstemann din Dresda a reușit descifrarea secțiunii calendar. Alte părți ar putea fi decodate cu ajutorul alfabetului Landa, dezvoltat mai devreme de Diego de Landa. Această bibliotecă unde a fost ținut Codexul a fost bombardată și a suferit daune grave în timpul bombardării orașului Dresda în al Doilea Război Mondial. Codex Dresda a fost puternic deteriorat de apă dar a fost restaurat meticulos. Codex Dresda este considerat cel mai cuprinzător dintre cele trei
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
Alte părți ar putea fi decodate cu ajutorul alfabetului Landa, dezvoltat mai devreme de Diego de Landa. Această bibliotecă unde a fost ținut Codexul a fost bombardată și a suferit daune grave în timpul bombardării orașului Dresda în al Doilea Război Mondial. Codex Dresda a fost puternic deteriorat de apă dar a fost restaurat meticulos. Codex Dresda este considerat cel mai cuprinzător dintre cele trei manuscrise autentice Maya. Numele codicelor indică unde sunt adăpostite.
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
Diego de Landa. Această bibliotecă unde a fost ținut Codexul a fost bombardată și a suferit daune grave în timpul bombardării orașului Dresda în al Doilea Război Mondial. Codex Dresda a fost puternic deteriorat de apă dar a fost restaurat meticulos. Codex Dresda este considerat cel mai cuprinzător dintre cele trei manuscrise autentice Maya. Numele codicelor indică unde sunt adăpostite.
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]