1,341 matches
-
fiecare Câte-o ocupație. De ieșire sau intrare, Țârâie nevoie mare, Mai ceva decât un greier, Până ce îți intră-n creier. Îngustă și mititea, Trec oițele prin ea Dimineața și-n amurg, Când ciobanii le și mulg. Parcă e un colier Care-a fost montat pe roți Și ne cară pe noi toți Noapte-zi, pe drum de fier. Toată seara toarce-toarce, Însă gheme tot nu face; Îi dai unul să se joace, Ea îndată îl desface. Floarea-n vânt și-o
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
n-are habar de acești cercei... — Dar asta nu Înseamnă că trebuie să-i iau eu, o Întrerup, și ridică o mînă ca să Îmi taie avîntul. — În al treilea rînd, spune ea pe un ton triumfător, am un foarte frumos colier cu diamante, care i se potrivește mai bine Emmei, și dacă, Doamne ajută, vine ziua În care o să se mărite și fiică-mea, i-l voi da ei. Deschid cutia și mă mai uit o dată la cercei: un miez delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
una singură. Pe bune, ar fi fost de-a dreptul nepoliticos să nu le cumpăr. — Tu și Richard sînteți incorigibili cînd vine vorba de bani, oftează Linda. — Da, mami, Încuviințează Emma, dîndu-și ochii peste cap. De unde ziceai că ai luat colierul ăla? Linda Își ridică mîna și-și netezește cu degetele colierul Bvlgari. Asta e altceva, precizează ea. SÎnt mult mai În vîrstă decît tine și Îmi pot permite. — Adică, tata Își poate permite, protestează Emma. — Adică, noi ne permitem. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să nu le cumpăr. — Tu și Richard sînteți incorigibili cînd vine vorba de bani, oftează Linda. — Da, mami, Încuviințează Emma, dîndu-și ochii peste cap. De unde ziceai că ai luat colierul ăla? Linda Își ridică mîna și-și netezește cu degetele colierul Bvlgari. Asta e altceva, precizează ea. SÎnt mult mai În vîrstă decît tine și Îmi pot permite. — Adică, tata Își poate permite, protestează Emma. — Adică, noi ne permitem. De cînd cîștigi tu atît de bine Încît să-ți cumperi toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
marea între Roma și el"."Dar a făcut-o pentru că avea pasiunea exilului, a sunat răspunsul. Cei care pot să condamne la moarte nu vor să dea exemple decât prin alții..." Apoi, s-a întors Ana. Mi-a dăruit un colier de flori, strălucitor și parfumat, pe care l-am pus în jurul gâtului cu o mare plăcere și emoție. Îmi lumina ochii și aproape că îmi venea să cânt. Am întrebat-o, într-o doară, de ce-mi adusese acel colier
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
colier de flori, strălucitor și parfumat, pe care l-am pus în jurul gâtului cu o mare plăcere și emoție. Îmi lumina ochii și aproape că îmi venea să cânt. Am întrebat-o, într-o doară, de ce-mi adusese acel colier. Ea s-a uitat la mine cu milă și mi-a zis: "Ți l-am adus pentru că m-ai dezamăgit". Uitîndu-mă mai atent, am recunoscut florile. Erau de pe mormântul lui Alexandru." Am venit să te iau" a adăugat ea. "Unde
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ruginite de lance și săgeți, fibule, monede, vase de sticlă colorată. A scos afară dintr-o gaură acoperită cu o piatră o pereche de cercei de aur. Din colecție mai făceau parte inele și brățări de aur și argint, un colier cu două pietre și diferite monede. - Sunt lucruri de valoare. De ce le lași aici? l-am întrebat. - Ca să le admir, mi-a răspuns. Era cel mai firesc răspuns pentru un longobard. L-am întrebat unde găsise micul tezaur și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
haine lungi bogate, cu mânecă croită în stil bizantin. Au descălecat amândoi odată, ceea ce a stârnit în rândul femeilor un zumzet de admirație. Desigur, carâmburile moi de piele, dantelele de la mânecile tunicii scurte de călătorie purtate pe dedesubt, aurul scramasaxului, colierele și centurile n-au trecut neobservate. S-au oprit să se spele și să se schimbe, căci nu purtau pantalonii de postav roșu. Nu se putea spune despre ei că erau frumoși, dar arătoși, cu siguranță. Aveau nasurile puternic reliefate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că stând jos sau în picioare era la fel de înalt. Poate că de-asta longobarzii îi ziceau arga lagi, „coapsă nedemnă“. Era îmbrăcat în bumbac prețios vopsit în purpură, din urechi îi atârnau niște cercei de aur lungi, la gât avea coliere și cruci cu monturi de perle și geme, pe degete, multe inele. Chipul îi era un cerc molatic cu buze prea cărnoase, date cu negru. Era aproape cu desăvârșire chel. Surâdea, arătându-se încântat că ne veda. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în ochii lui, și tot acel rău era focalizat spre mine. A dat să se retragă, dar regele a fost mai iute și, fără menajamente, i-a descheiat mantia, smulgându-i fibula cu care era închisă. Spre norocul meu avea colierul la gât. În acel moment, Adaloald s-a așezat domol pe tron, frecându-și tâmplele; și-a pus mâinile în dreptul feței, și, când și le-a dat jos, ochii îi erau plini de lacrimi. S-a uitat mâhnit la consilier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la cele patru colțuri ale platformei. Ne-am dat mai în față ca să vedem mai bine. Perdelele carului erau trase, și am izbutit să zărim o figură întunecată în interior. În lumina făcliilor am văzut sclipindu-i pe piept un colier gros cu un pandantiv, și mi s-a părut că recunosc forma unui ochi. După ce cortegiul a trecut, luminat de alte două torțe, i-am șoptit lui Gundo: - Andras se-ntoarce la Ravenna, sunt sigur că el era. Preferă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Mantaua, care la avari era de felurite culori în funcție de rang, era purpurie, tivită cu blană și-mpodobită cu broderii. Din pricina căldurii o ținea agățată cu un șiret de umărul stâng. Așa că i se putea vedea cămașa încrustată cu argint și marele colier de aur, precum și cerceii care-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi veneau largi, bufanți, vârâți în cizme de fetru negru. Centura, de care atârna spada cu garda și cu teaca demne de un Cezar, valora mai mult de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a prefirat asudând în grădina de măslini și i-a curs în forum, a spus Andras, urmărindu-mi privirea. E al tău. Și racla. Conține țărână din Palestina amestecată cu scuipatul lui Iisus; redă vederea orbilor. Și-a desfăcut colierul cu pandantivul în formă de ochi. - Și ăsta e tot al tău. Pupila este un fragment din Kaaba 1, ține departe demonii și spiritele necurate. M-am uitat la el dezamăgit. - Altceva nimic? Doar marfă falsificată în schimbul vieții tale? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu el. Rahela suferea știind că Iacob găsise plăcere la sora ei. Lea suferea pentru că se simțea așa de departe de viața surorilor ei. Zilpa vedea totul, spunea puțin și suspina mult. La întoarcere, Iacob i-a adus Rahelei un colier de mărgele și și-a petrecut prima noapte cu ea. Lea încă alăpta, așa că a chemat-o apoi destul de des pe Bilha la el în luna aceea, mai ales în serile când Rahela era plecată la vreo naștere. Iacob și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mult timp, iar eu voiam doar să ajung mai aproape ca să mă uit mai bine la verii mei care stăteau în spatele lui Esau, mai ales la femei, care purtau o mulțime de brățări la glezne și la mâini și multe coliere la gât. După ce a primit animalele, lâna, mâncarea și al doilea cel mai bun câine ciobănesc al lui Iacob, Esau s-a întors spre fratele său și l-a întrebat, cu o voce care suna exact ca a tatălui meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fața mea. Am crezut că Rahela o să ghicească secretul meu și o să încerce să scoată de la mine povestea pe drumul de întoarcere. Dar mătușa mea a vorbit numai despre Re-nefer, care o lăudase pentru priceperea ei și-i dăruise un colier din pietre de onix. Când am ajuns acasă, mama m-a îmbrățișat fără să simtă nimic din noua căldură care mi se cuibărise în trup și m-a trimis la cules măsline, unde era mult de muncă. Zilpa mă aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
al Tebei. Până la strânsul recoltei mai era mult și cei mai mulți agricultori nu aveau altceva de făcut decât să aștepte vremea culesului, așa că prăvăliile erau pline cu țărani care nu aveau de târguit decât propriul lor timp. Meryt a dat un colier de pietre de la mama ei pe niște turte și am început să mâncăm în timp ce ne plimbam, mână în mână, de la o prăvălie la alta. Mă minunam de mulțimea bijuteriilor care erau de vânzare și mă întrebam cine erau cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bebeluș, fața lui Nakht-re, castraveți și pește cu miere, râsul lui Meryt și zâmbetele mamelor cărora le adusesem pe lume fii și fiice sănătoase. Lucrurile dureroase - povestea lui Werenro, hotărârea lui Re-nefer, propria mea singurătate - erau ca nodurile unui frumos colier, necesare ca să țină pietrele prețioase împreună. Ochii mi s-au umezit când mi-am luat adio de la acele zile, dar n-am simțit nici un regret. Eram deja la poarta grădinii, cu legătura mea de lucruri și cu cutia alături, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care vine pe lume și am stat cu ea toată noaptea. La revărsatul zorilor, am dus-o să se odihnească într-o peșteră pe un deal care privea înspre mormintele regilor și ale reginelor. Fiii ei au înmormântat-o cu colierele și inelele ei. Fiicele ei au pus acolo fusul, vasul ei de alabastru și alte lucruri care îi plăceau. Dar trusa de moașă nu avea ce căuta în cealaltă viață, așa că a rămas la Shif-re, care avea să păstreze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apariția În hol. Corpul ei uscățiv și plat, prea puțin pus În valoare de un pulover cu bluză asortată de culoare bej și de pantofi mocasini, chipul ei ascuțit, lipsit de orice urmă de machiaj, nu erau nicidecum atenuate de colierul de perle etalat peste o clasică eșarfă Hermès. O fixă pe Marie cu o privire rece și precisă ca o radiografie și, fără să-i lase timp să deschidă gura, cu o voce netă și ascuțită, o Întrebă pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aduceau amănunte despre tinerețea lui Rahan, despre Împrejurările care făcuseră din el un erou solitar al timpurilor preistorice. Pe când era copil, clanul său fusese decimat de o erupție vulcanică. Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn de ceea ce simboliza el. Casa din Crécy avea o grădină lungă, cu un cireș, ceva mai mic decât cel din Yonne. Michel continua să citească Tout l’Univers și Cent questions sur. Când Împlini doisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cărți de biochimie. 7 Prima amintire a lui Bruno data de la patru ani; era amintirea unei umilințe. Mergea pe atunci la grădinița din parcul Laperlier, În Alger. Într-o după-amiază de toamnă, educatoarea le-a explicat băieților cum să confecționeze coliere din frunze. Fetițele așteptau deoparte, purtând deja pe chip semnele unei stupide resemnări de femelă; cele mai multe aveau rochii albe. Frunze aurii acopereau solul; erau mai ales de castani și platani. Unul după altul, colegii lui Își terminau colierul, apoi mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să confecționeze coliere din frunze. Fetițele așteptau deoparte, purtând deja pe chip semnele unei stupide resemnări de femelă; cele mai multe aveau rochii albe. Frunze aurii acopereau solul; erau mai ales de castani și platani. Unul după altul, colegii lui Își terminau colierul, apoi mergeau să-l pună la gâtul preferatei. Lucrul lui Bruno nu avansa, frunzele se rupeau, totul se strica În mâinile lui. Cum să le explice că avea nevoie de iubire? Cum să le explice, fără colierul de frunze? Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lui Își terminau colierul, apoi mergeau să-l pună la gâtul preferatei. Lucrul lui Bruno nu avansa, frunzele se rupeau, totul se strica În mâinile lui. Cum să le explice că avea nevoie de iubire? Cum să le explice, fără colierul de frunze? Începu să plângă de furie; educatoarea nu i-a venit În ajutor. Totul se terminase deja, copiii se ridicau să plece din parc. Puțin după aceea, grădinița s-a Închis. Bunicii locuiau Într-un apartament superb de pe bulevardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]