1,463 matches
-
boierul ci, alături de noi pălmașii, a luptat pentru unirea tuturor românilor. - Sărbătorești deci Ziua Națională a României? - Nu, ferească-mă Sfântul. Cum să fie zi națională dacă Majestatea Sa Regele Mihai este ținut în colivie? O colivie aurită, dar tot colivie rămâne. Unirea este legată de Rege, singurul care a dovedit fapte nu numai vorbe ca boierimea noastră. - Și de ce porți bentița neagră? - În amintirea sufletelor de români răpiți samavolnic odată cu o mare parte din trupul țării. Am redobândit prin lupte
MOŞ IOAN ROATĂ ŞI TEDEUM-UL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371964_a_373293]
-
mai mare printre noii- veniți. El și prietenii săi erau cei care îi purtau sâmbetele lui Moș Crăciun. De aceea, cu o mie de ani în urmă, fuseseră prinși de niște îngeri-străjeri din slujba Binelui, care îi închiseseră într-o colivie uriașă, unde erau închiși răufăcătorii. Aceasta era din fier și ușa îi fusese încuiată cu trei lacăte mari. Colivia era la marginea Pădurii Soarelui, și nu așa departe de locul unde își avea lăcașul Moș Crăciun și curierii săi. Singurii
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
aceea, cu o mie de ani în urmă, fuseseră prinși de niște îngeri-străjeri din slujba Binelui, care îi închiseseră într-o colivie uriașă, unde erau închiși răufăcătorii. Aceasta era din fier și ușa îi fusese încuiată cu trei lacăte mari. Colivia era la marginea Pădurii Soarelui, și nu așa departe de locul unde își avea lăcașul Moș Crăciun și curierii săi. Singurii lor tovarăși erau munții, vântul și troienele viscolite, iarna. Vara, căldura toridă, ploile și animalele sălbatice îi deranjau tot
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
să facă ce fac alții. Era de ajuns să audă vreo două- trei vorbe și zgomote sau să vadă niște gesturi, că ele imediat imitau cu ușurință. Tot așa și acum, în zborul lor și printre cotănelile lor zgomotoase, observară colivia imensă în care erau închiși moșii cei negri, în timp ce aceștea se chinuiau pe rând să desfacă cele trei lacăte mari. Se apropiară și începură să zboare în jur. - Cotaaan! Cotaaan! Moșii se speriară, crezând că sfârșitul le este aproape. Dar
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
aproape. Dar unul din moșii cei negri prinse curaj și le vorbi cotanelor: - Ei, cotanelor! Voi sunteți salvarea noastră! - Daaa! Daaa, ajutați-neee să ieșim de-aici! strigară și ceilalți moși. Auzindu-i vorbind, tăcură și priviră câteva clipe cu atenție colivia cea mare și pe moșii cei negri. Apoi, începură să se rotească în jur, fâlfâind tare din aripi și făcând vânt. Moșii se prinseră cu mâinile de zăbrelele groase și se țineau bine ca să nu cadă unii peste alții. Văzând
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
cadou numai celor care vrea el. Noi suntem buni și vă iubim. Auzindu-l, stăpâna cotanelor îi privi fix pe moși și spuse: - Nu zău, așa de buni sunteți voi, încât cineva a considerat de cuviință să vă închidă în colivia asta mare și odioasă, urâților ce sunteți voi! Eu și sora mea, sigur avem dreptate când ne uităm unde și cum sunteți voi prizonieri. Așa zic și eu, și toate credem la fel. Că cine știe ce-ați făcut voi
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
vede treaba că nu crezi nici tu, nici surorile tale. Asta e! Dar, ai zis că avem noroc, și nu știu care o fi, dacă nu mă credeți, mai adăugă moșul cel negru. - Norocul vostru este acela că mie îmi place această colivie și vreau să-mi fac cuib în ea, împreună cu surorile mele! De aceea o s-o deschidem, voi o să plecați unde vreți voi și noi vom avea cuibul nostru. - Ceee?! Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Cotanele nu se așteptaseră la una ca asta
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
Dar moșii stătură de data asta liniștiți și așteptară ca păsările să se potolească. La un moment dat, tăcură și stăpâna lor le spuse: - Dragele mele, nouă nu prea ne-a plăcut pe niciunde să ne facem cuib, dar această colivie îmi place foarte mult. De aceea cred că ni-i s-ar potrivi nouă, nu acestor moși negri. - Da, așa este, spuse aceeași cotană care mai vorbise, dar să ne apucăm de cuib, pfui! Nuu, eu nu vreau. - Nuu, nici
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
al nostru, să nu mai fim nevoite să zburăm de colo-colo! Și haideți, apucați-vă de treabă! Si să nu o văd pe vreuna dintre voi că stă! Ne-am înțeles? - Da, stăpână! aprobară cotanele în cor. Și zburând în jurul coliviei de câteva ori, se agățară de ea și o cuprinseră cu aripile strâns. Apoi își scoaseră ghearele ca un briceag și începură să zgârâie zăbrelele și lacătele. Imensa colivie începu să se clatine și moșii se speriară din nou, dar
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
am înțeles? - Da, stăpână! aprobară cotanele în cor. Și zburând în jurul coliviei de câteva ori, se agățară de ea și o cuprinseră cu aripile strâns. Apoi își scoaseră ghearele ca un briceag și începură să zgârâie zăbrelele și lacătele. Imensa colivie începu să se clatine și moșii se speriară din nou, dar tăceau din gură. Se bucurau că în sfârșit vor ieși de acolo și că se vor duce la Moș Crăciun, pentru a-i zădărnici misiunea sa sfântă. Păsările râcâiră
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
în sfârșit vor ieși de acolo și că se vor duce la Moș Crăciun, pentru a-i zădărnici misiunea sa sfântă. Păsările râcâiră cu ghearele și cu ciocurile o perioadă de timp, până când, în sfârșit lacătele se sparseră și ușa coliviei se deschise. Văzând că reușiseră să desfacă acele lacăte pe care ei nu ar fi reușit nicidată și că ușa se deschisese până la urmă, moșii dădură să iasă afară bucuroși, dar se loviră de năzdrăvanele cotane. În învălmășeala care se
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
și că ușa se deschisese până la urmă, moșii dădură să iasă afară bucuroși, dar se loviră de năzdrăvanele cotane. În învălmășeala care se formase de graba lor de a ieși, moșii și uriașele păsări se ciocniră unii de alții, doborând colivia în urlete și în cotăneli. Gălăgia era un vacarm de nedescris și până să se desprindă unii de alții, moșii fură atacați de ghearele cotanelor și se aleseseră cu niște răni ușoare. Dar când scăpară de păsările uriașe și se
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
niște răni ușoare. Dar când scăpară de păsările uriașe și se văzură liberi, moșul care mai vorbise înainte, spuse: - Vă mulțumim, dragele noastre! În sfârșit suntem liberi, datorită vouă. Acum noi vom pleca și voi veți avea parte de această colivie, care, pentru noi a fost o pușcărie, atâta amar de vreme. - Da, sunteți liberi să plecați cât mai repede de aici, spuse stăpâna cotanelor. Să nu vă mai văd. Auzind ce le spune, moșul se întoarse către moșii lui și
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
de vreme. - Da, sunteți liberi să plecați cât mai repede de aici, spuse stăpâna cotanelor. Să nu vă mai văd. Auzind ce le spune, moșul se întoarse către moșii lui și spuse: - Da fraților, haideți! În sfârșit am scăpat de colivia asta, care a fost blestemul nostru! Haideți să mergem în treaba noastră. Și apoi vorbind ca pentru sine, continuă să spună, în sfârșit Moș Crăciun, ne vom întâlni și vom sta de vorbă, așa cum se cuvine. Și apoi se transformară
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
văzuți de Moș Crăciun, umbrele pătaseră zăpada și întunecaseră destul acel loc. Se transformară în moșii negri care fuseseră eliberați de cotanele năzdrăvane. Moș Crăciun, curierii și lăutarii rămaseră nemișcați o perioadă, fiind nedumeriți cum de reușiseră să scape din colivia uriașă. Dar Moș Crăciun fu primul care își reveni și vorbi: - Moș Gerilă, ce cauți tu aici? Cum de-ai reușit, tu și ai tăi să scăpați din colivia aia mare și bine-ncuiată? - Ei, cum! Doar ți-am promis eu
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
nemișcați o perioadă, fiind nedumeriți cum de reușiseră să scape din colivia uriașă. Dar Moș Crăciun fu primul care își reveni și vorbi: - Moș Gerilă, ce cauți tu aici? Cum de-ai reușit, tu și ai tăi să scăpați din colivia aia mare și bine-ncuiată? - Ei, cum! Doar ți-am promis eu că voi scăpa și te voi găsi, frățioare Moș Crăciun. Sau ai uitat? - Nu, nu am uitat, și nici frățiorul tău nu sunt, auzi? îi răspunse Moș Crăciun, dar
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
paramedici a fost mobilizata zilele trecute, în Surprise, Arizona, pentru a salva viața unei păsări exotice. Ajunși la fața locului, cei din echipajul medical și cel al pompierilor au constatat că o doamnă în vârstă de 71 de ani pusese colivia de călătorie cu papagalul în mașină, a fixat-o cu centura de siguranță, și-a aruncat poșetă în mașină, a blocat ușa, după care a realizat că își lașase cheile în mașină. Doamna Doyle a sunat la firma de asigurări
OCTAVIAN CURPAŞ [Corola-blog/BlogPost/372673_a_374002]
-
paramedici a fost mobilizata zilele trecute, în Surprise, Arizona, pentru a salva viața unei păsări exotice. Ajunși la fața locului, cei din echipajul medical și cel al pompierilor au constatat că o doamnă în vârstă de 71 de ani pusese colivia de călătorie cu papagalul în mașină, a fixat-o cu centura de siguranță, și-a aruncat poșetă în mașină, a blocat ușa, după care a realizat că își lașase cheile în mașină. Doamna Doyle a sunat la firma de asigurări
OCTAVIAN CURPAŞ [Corola-blog/BlogPost/372673_a_374002]
-
ecuația facerii: o gură la două urechi!? Apoi poetul coboară-n pivniță, în splendoarea tăcerii, unde se va închide, înghițind cheia! Își aduce trei buchete de trandafiri pentru galeria muzei... și fontul general va fi: trebuchet! Acum, ascultă cântecul din colivia mare, a celui mai mic colibri, speriat de subsol; poetul se va semna, cu fontul special: calibri! Nu-i prea clară tema sau subiectul poeziei. Observă brusc... niște recipiente de murături și bulion de anul trecut!P Căci om fiind
SUB ZODIA POETULUI de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372908_a_374237]
-
iluzii-amare Descaleci azi din vise, înfășurat în noapte... Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare, Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte... Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic, Că să elibereaze visul, rămas captiv în albe colivii. Uitând de cele sfinte, fierbinte și năvalnic, Sărută primăvară, și dantuie bezmetic pe-ntinsele câmpii. Referință Bibliografică: Un zburător / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2160, Anul VI, 29 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea
UN ZBURĂTOR de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372953_a_374282]
-
cu încă un grad de trezire măruntă accedere la tronul de grație al ființei libere ocrotește-mi Doamne amurgul mângâie-i fruntea în care norii împletesc povești pentru copiii mari cei mici le reinventează cu glasul păsărilor poposite pe gratiile coliviilor prezentului ei știu ce-i zborul într-o aripă de aur alb nu-l pot rosti. îl trăiesc ocrotește Doamne văzduhul în care pleacă prea devreme inimile crude și lasă-le să crească acolo pentru încă o respirație fără expirație
FĂRĂ EXPIRAŢIE DE ÎNALT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371295_a_372624]
-
Așa erai tu. Ori tot, ori nimic. Asta cereai și de la viață. Și pentru că ceea ce căutai tu era greu de obținut, ai descoperit că scena este locul în care sufletul tău nu poate fi îngrădit, nu poate fi ținut în colivie, fie ea și de aur, cum îmi spuneai... Și tot ceea ce nu puteai să spui în alte condiții, spuneai acolo, în luminile rampei. Acolo era viața ta! Acolo erai liber! Acolo erai tu! Când începea spectacolul, părea că cerul își
ŞTEFAN IORDACHE, CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de MIHAELA DORDEA în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344975_a_346304]
-
pentru mai târziu. Căutam în iarbă si-n mohor tainele ascunse tuturor. Mă uitam în fântână si-n iaz, și-ascultam - îndelung - sub brazi... Atunci au venit îngerii si m-au chemat. Doamne, nu pot pleca, n-am terminat! Deschide colivia, fă să zboare cântecele mele nerăbdătoare. (Din volumul "Tara luminii", 1946) *** Cella Serghi: „O pasăre rară” „Și-a sfărâmat sufletul, dar nu înainte de a fi dat acel țipăt, care trezește pe oameni la o viață nouă, care îi scutură și
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]
-
vis de mult visat, voia să umble ca o nebună, să vadă, să citească, să se plimba, să guste din nebuniile orașului, din arta lui, din viața lui, să admire oamenii, magazinele, parcurile, împrejurimile... Stătuse destul închisă ca într-o colivie în Iașul ei plin de lichele și de parveniți. Era ca o pasăre scăpată din acestă nenorocită de colivie care zbura în primele raze ale primăverii... A doua zi, dimineața, apăruse un soare dulce, cald, sclipitor, care se ridica pe
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
din nebuniile orașului, din arta lui, din viața lui, să admire oamenii, magazinele, parcurile, împrejurimile... Stătuse destul închisă ca într-o colivie în Iașul ei plin de lichele și de parveniți. Era ca o pasăre scăpată din acestă nenorocită de colivie care zbura în primele raze ale primăverii... A doua zi, dimineața, apăruse un soare dulce, cald, sclipitor, care se ridica pe boltă printre câteva firișoare de nori, îmblânzind cu razele lui binefăcătoare toate ființele, oameni și păsări, fluturi și gâze
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]