719 matches
-
justificat ordinul arătând că raidurile nu mai erau la fel de eficiente ca la începutul războiului. În plus, generalul a considerat că raidurile nu fac decât să întărească defensivei germane de pe litoralul atlantic, ceea ce contravenea planurilor de invaziei aliate - viitoarea Operațiune Overlord. Comandourile britanice au fost formate după evacuarea Corpului Expediționar Britanic (BEF) de la Dunkirk din 1940. Premierul Winston Churchill a cerut formarea și echiparea unei forțe capabile să producă pierderi germanilor și să ridice moralul britanicilor. Churchill a cerut șefilor Statelor Majore
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
deja o propunere de înființare unor unități de elită generalului John Dill, șeful Statului Major General Imperial. Dill, care aflase de intențiile lui Churchill, a aprobat planul lui Clarke. După doar trei săptămâni după ce Dill își dăduse acordul pentru înființarea comandourilor, a avut primul raid. Cei trei militari implicați nu au reușit să strângă informații sau să distrugă echipamente militare germane. Ei au reușit doar să ucidă două santinele germane. În 1940 a fost lansată o cerere de voluntari din rândul
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
militare nou formate au fost organizate ca Brigada de Servicii Speciale cu patru batalioane, plasate sub comanda generalului de brigadă J. C. Haydon. Până în toamna anului 1940, peste 2.000 de oameni se oferiseră voluntari pentru instruirea în cadrul trupelor de comando. Au fost formate 19 comandouri ale forțelor terestre britanice pe teritoriul Regatului Unit și în Orientul Mijlociu. Comandoul nr. 10 interaliat a fost format din voluntari din țările ocupate de germani și din refugiați politici germani. În februarie 1942, Infanteriei Marine
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
organizate ca Brigada de Servicii Speciale cu patru batalioane, plasate sub comanda generalului de brigadă J. C. Haydon. Până în toamna anului 1940, peste 2.000 de oameni se oferiseră voluntari pentru instruirea în cadrul trupelor de comando. Au fost formate 19 comandouri ale forțelor terestre britanice pe teritoriul Regatului Unit și în Orientul Mijlociu. Comandoul nr. 10 interaliat a fost format din voluntari din țările ocupate de germani și din refugiați politici germani. În februarie 1942, Infanteriei Marine Regală i s-a ordonat
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
generalului de brigadă J. C. Haydon. Până în toamna anului 1940, peste 2.000 de oameni se oferiseră voluntari pentru instruirea în cadrul trupelor de comando. Au fost formate 19 comandouri ale forțelor terestre britanice pe teritoriul Regatului Unit și în Orientul Mijlociu. Comandoul nr. 10 interaliat a fost format din voluntari din țările ocupate de germani și din refugiați politici germani. În februarie 1942, Infanteriei Marine Regală i s-a ordonat să își organizeze propriile unități de comando. 6.000 de soldați s-
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
Regatului Unit și în Orientul Mijlociu. Comandoul nr. 10 interaliat a fost format din voluntari din țările ocupate de germani și din refugiați politici germani. În februarie 1942, Infanteriei Marine Regală i s-a ordonat să își organizeze propriile unități de comando. 6.000 de soldați s-au oferit voluntari, care aveau să formeze nouă comandouri. În 1943, Royal Navy și Royal Air Force și-au organizat propriile comandori. Începând cu 1943, comandourile au început să întreprindă și raiduri la scară mai mare
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
din țările ocupate de germani și din refugiați politici germani. În februarie 1942, Infanteriei Marine Regală i s-a ordonat să își organizeze propriile unități de comando. 6.000 de soldați s-au oferit voluntari, care aveau să formeze nouă comandouri. În 1943, Royal Navy și Royal Air Force și-au organizat propriile comandori. Începând cu 1943, comandourile au început să întreprindă și raiduri la scară mai mare. Comandourile au fost organizate în brigăzi de infanterie de asalt, care aveau să fie
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
i s-a ordonat să își organizeze propriile unități de comando. 6.000 de soldați s-au oferit voluntari, care aveau să formeze nouă comandouri. În 1943, Royal Navy și Royal Air Force și-au organizat propriile comandori. Începând cu 1943, comandourile au început să întreprindă și raiduri la scară mai mare. Comandourile au fost organizate în brigăzi de infanterie de asalt, care aveau să fie forța de șoc în viitoarele operațiuni de debarcare ale aliaților. Din cele 20 de comandouri, 17
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
6.000 de soldați s-au oferit voluntari, care aveau să formeze nouă comandouri. În 1943, Royal Navy și Royal Air Force și-au organizat propriile comandori. Începând cu 1943, comandourile au început să întreprindă și raiduri la scară mai mare. Comandourile au fost organizate în brigăzi de infanterie de asalt, care aveau să fie forța de șoc în viitoarele operațiuni de debarcare ale aliaților. Din cele 20 de comandouri, 17 au fost folosite pentru formarea a patru brigăzi „Special Service”. Cele
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
1943, comandourile au început să întreprindă și raiduri la scară mai mare. Comandourile au fost organizate în brigăzi de infanterie de asalt, care aveau să fie forța de șoc în viitoarele operațiuni de debarcare ale aliaților. Din cele 20 de comandouri, 17 au fost folosite pentru formarea a patru brigăzi „Special Service”. Cele trei rămase - comandourile 12, 14 (Arctic) și 62 au continuat să fie folosite pentru raiduri de mică amploare. Lipsa unor voluntari pentru înlocuirea pierderilor suferite în luptă i-
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
organizate în brigăzi de infanterie de asalt, care aveau să fie forța de șoc în viitoarele operațiuni de debarcare ale aliaților. Din cele 20 de comandouri, 17 au fost folosite pentru formarea a patru brigăzi „Special Service”. Cele trei rămase - comandourile 12, 14 (Arctic) și 62 au continuat să fie folosite pentru raiduri de mică amploare. Lipsa unor voluntari pentru înlocuirea pierderilor suferite în luptă i-au forțat pe comandanții aliați să desființeze aceste trei comandouri spre sfârșitul anului 1943. Comandoul
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
Special Service”. Cele trei rămase - comandourile 12, 14 (Arctic) și 62 au continuat să fie folosite pentru raiduri de mică amploare. Lipsa unor voluntari pentru înlocuirea pierderilor suferite în luptă i-au forțat pe comandanții aliați să desființeze aceste trei comandouri spre sfârșitul anului 1943. Comandoul nr. 10 (interaliat) a fost păstrat pentru efectuarea de raiduri de mică amploare. În cadrul acestui comandou se afla numărul cel mai mare de voluntari proveniți din teritoriile ocupate de naziști. Acești militari erau antrenați să
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
comandourile 12, 14 (Arctic) și 62 au continuat să fie folosite pentru raiduri de mică amploare. Lipsa unor voluntari pentru înlocuirea pierderilor suferite în luptă i-au forțat pe comandanții aliați să desființeze aceste trei comandouri spre sfârșitul anului 1943. Comandoul nr. 10 (interaliat) a fost păstrat pentru efectuarea de raiduri de mică amploare. În cadrul acestui comandou se afla numărul cel mai mare de voluntari proveniți din teritoriile ocupate de naziști. Acești militari erau antrenați să fie se deplaseze la țintă
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
afla numărul cel mai mare de voluntari proveniți din teritoriile ocupate de naziști. Acești militari erau antrenați să fie se deplaseze la țintă pe calea aerului, fiind lansați ca parașutiști, sau pe apă, folosind ambarcațiuni cu vâsle de mici dimensiuni. Comandourile au fost trecute sub controlul operațional al Cartierelor Generale ale Operațiunilor Combinate. Primul comandant a fost amiralul Roger Keyes, un veteran al Bătăliei de la Gallipoli și al Raidului de la Zeebrugge din Primul Război Mondial. Keyes a demisionat în octombrie 1941
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
în 1965, a emigrat cu familia în Statele Unite, unde a terminat liceul la 16 ani ai apoi a studiat relații internaționale la Universitatea Columbia. În 1971 s-a întors în Israel pentru a se înrola voluntar într-o unitate de comando de elită (Sayeret Matkal) a armatei israeliene, dar după un an s-a transferat într-o unitate de informații. În anul 1978 a regizat și produs primul său film Halehaká (Formația), care descria viața unei tipice formații militare israeliene de
Avi Nesher () [Corola-website/Science/333840_a_335169]
-
carul de luptă) a fost un atac amfibiu încununat cu succes executat împotriva docului uscat puternic apărat "Normandie" de la Saint-Nazaire din Franța ocupată de Germania în cea de-a doua conflagrație mondială. Operațiunea a fost executată de Royal Navy și comandourile britanice sub comanda Cartierele Generale ale operațiunilor combinate pe 28 martie 1942. Misiunea a vizat șantierul naval St Nazaire deoarece distrugerea docului uscat ar fi forțat vasele de război germane care aveau nevoie de reparații, (precum cuirasatul Tirpitz), să facă
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
cu material explozibil, ascuns bine într-o carcasă de oțel și beton și care a fost detonat cu întârziere în aceeași zi. Explozia a scos docul din funcțiune pentru restul războiului și pentru următorii cinci ani de pace. Membrii ai comandourilor britanice au debarcat pentru distrugerea instalațiilor și structurilor portuare. Artileria grea germană a scufundat, incendiat sau împiedicat deplasarea vedetelor destinate transportării soldaților britanici debarcați. Comandourile au fost obligați să lupte ca să își croiască drum spre interiorul teritoriului. Ei au fost
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
docul din funcțiune pentru restul războiului și pentru următorii cinci ani de pace. Membrii ai comandourilor britanice au debarcat pentru distrugerea instalațiilor și structurilor portuare. Artileria grea germană a scufundat, incendiat sau împiedicat deplasarea vedetelor destinate transportării soldaților britanici debarcați. Comandourile au fost obligați să lupte ca să își croiască drum spre interiorul teritoriului. Ei au fost obligați să se predea atunci când au fost încercuiți și și-au terminat muniția. După raid, doar 228 de soldați din cei 622 debarcați s-au
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
cei 622 debarcați s-au mai reîntors în Anglia. 169 dintre ei au fost uciși iar 215 au căzut prizonieri. Germanii au numărat peste 360 de morți, cei mai mulți uciși după raid, când "Campbeltown" a explodat. Pentru recunoașterea vitejiei lor, mebrii comandourilor au fost decorați cu 89 de medalii și ordine, printre care cinci Crucea Victoria. După război, raidul de la St Nazaire a fost una dintre cele 38 de bătălii care au fost înscrise pe drapelul de luptă la comandourilor. Operațiunea aceastas
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
lor, mebrii comandourilor au fost decorați cu 89 de medalii și ordine, printre care cinci Crucea Victoria. După război, raidul de la St Nazaire a fost una dintre cele 38 de bătălii care au fost înscrise pe drapelul de luptă la comandourilor. Operațiunea aceastas a devenit cunoscută în rândurile militarilor britanici ca „Cel mai mare raid dintre toate”. Saint-Nazaire este plasat pe malul de nord al Loarei, la 400 km depărtare de cel mai apropiat port britanic. Orașul avea o populație de
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
singurul port la Atlantic cu un doc uscat cu dimensiunile suficient de mari pentru ca să permită începerea reparațiilor. "Bismarck" a fost interceptat de britanici și scufundat în largul Atlanticului. Divizia de informații a Marinei britanice a propus inițial un raid de comando asupra docurilor al sfârșitul anului 1941. Când cuirasatul Tirpitz a fost declarat operațional în ianuarie 1942, Royal Navy șI Royal Air Force (RAF) erau în plin proces de elaborare a planurilor pentru distrugerea lui. Planificatorii din Combined Operations Headquarters verificau toate
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
vărsarea în mare a Loarei. Orice navă suficient de mare ca să distrugă docul ar fi fost detectată cu mult înainte de a se apropia suficient de mult pentru ca să deschidă focul cu artileria navală. Planificatorii au verificat posibilitatea ca o forță de comando ar fi fost capabliă să execute misiunea. În martie 1942 aveau loc marei sizigii cu o amplitudine neobișnuit de mare, care ar fi permis unui vas ușor să depășească bancurile de nisip din estuar și să se apropie de docuri
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
auxiliare, plus submarinele și alte vase militare din port. Planul inițila la Combined Operations prevedea folosirea a două distrugătoare a căror structură să fie sufient de mult ușurată. Primul, încărcat cu material explosiv, trebuia să lovească frontal în porțile docului. Comandourile de la bord trebuiau după aceasta să debarce și, cu ajutorul încărcăturilor explozive, să distrugă instalațiile din apropierea docului, proiectoarele de căutare și bateriile de artilerie. După atacul terestru, distrugătorul trebuia aruncat în aer, iar a doua navă trebuia să evacueze marinarii și
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
bord trebuiau după aceasta să debarce și, cu ajutorul încărcăturilor explozive, să distrugă instalațiile din apropierea docului, proiectoarele de căutare și bateriile de artilerie. După atacul terestru, distrugătorul trebuia aruncat în aer, iar a doua navă trebuia să evacueze marinarii și militarii comandourilor. În același timp, RAF trebuia să execute o serie de raiduri aeriene de diversiune în zonă. Când planul a fost prezentat Amiralității, responsabilii navali au refuzat să îl sprijine. Pierderea sigură a unui distrugător și probabilă a celui de-al
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
unui distrugător și probabilă a celui de-al doilea pentru distrugerea unui doc a fost considerată inacceptabilă. Ei au sugerat folosirea unui vas al Forelor Franceze Libere - distrugătorul "Ouragan" - și a unei flotile de vedete rapide pentru transportul și evacuarea comandourilor. Aprobarea pentru misiunea care a primit numele de cod "Chariot" a fost dată pe 3 martie 1942. Folosirea unui vas al Franței Libere implica utilizarea utilizarea luptătorilor francezi evacuați în Anglia și creștea periculos de mult numărul celor care erau
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]