5,219 matches
- 
  
  interval scurt; 3. „relație metonimica” - reapariție sub formă de sem specific - numitor comun. Ex. bouquet. Caz particular: numele verbale; 4. „relație metaforica” - identitate în cel puțin unul dintre semele specifice, identitate ce antrenează similitudinea. Ex. cuirasse, impasse. 5. „polisemia îngustă” - combinarea înlăturării și adăugării de seme specifice și identitatea arhisememelor. Ex. rayon - „rază luminoasă” / „rază de cerc”. 6. „polisemie largă” - un singur sem specific comun, arhisememe diferite, substituire de seme specifice. Ex. platou - suport plat și forma de relief. Dacă nu[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416] 
- 
  
  În variante adaptabile unor nevoi reale de Învățare, dau o altă configurație, de mai mare diversitate și suplețe, organizării activității instructive; oferă posibilități mai bune de aplicare a metodelor de cercetare, de acțiune practică productivă ori de studiu intensiv, precum și combinări mai raționale ale diferitelor metode, procedee și mijloace de Învățământ. 6. Dependența metodei de mersul acțiunii didacticetc "6. Dependența metodei de mersul acțiunii didactice" Exercitarea efectivă a metodei rămâne aspectul cel mai vizibil, cel mai ușor de urmărit, de evaluatMetode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376] 
- 
  
  democratice, ar contribui la intensificarea interrelațiilor create În jurul Învățării În clasa de elevi, la crearea unui mediu social propice conștientizării proceselor și operațiilor mintale pe care individul se sprijină În actul Învățării. În felul acesta s-ar putea ajunge la combinarea creatoare a organizării unui mediu de Învățare individual, favorabil construcției individuale a cunoașterii și a organizării unui mediu de Învățare social, favorabil construcției sociale a cunoașterii. Constructivismul individual va fi susținut de constructivismul social, inițiativa individuală de spiritul de grupMetode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376] 
- 
  
  Un mediu ce are să sporească ocaziile de interactivitate, să favorizeze Învățarea interactivă sau interdependentă, de grup, altul decât tradiționalul mediu de Învățare individuală. Acesta nu neapărat În defavoarea dezvoltării, În continuare, a unui mediu de Învățare activă, individual, ci, dimpotrivă, favorabil combinării creatoare a inițiativei individuale cu spiritul de grup, de echipă, păstrării unui echilibru rezonabil Între experiențele dobândite individual și cele câștigate social, În interacțiune, În grup. Dar, prin ce se caracterizează Învățarea interactivă? În esență, aceasta se bazează pe interschimbulMetode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376] 
- 
  
  este convertirea noilor tehnologii informaționale și de comunicare În noi metodologii, cu totul inedite, de instruire (și educație). Și anume, este vorba despre: - inserțiile tehnologice În sistemul tradițional de lucru cu elevii/studenții (a utilizării calculatorului), ceea ce conduce la o combinare a elementelor metodologice moderne cu cele tradiționale; - instruirea asistată de calculator (IAC) și, mai nou, - despre Învățarea electronică (e-learning) concepută ca Învățare asistată de calculator și Internet. Ce semnificații pot avea aceste invenții? Firește, odată cu introducerea În practica instruirii aMetode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376] 
- 
  
  metodologice evoluează În concordanță cu progresele Înregistrate În cunoașterea științifică. Pe fundalul acestor noi achiziții este În curs de dezvoltare o nouă teorie a utilizării metodelor; se constituie o metodologie didactică de o mai riguroasă fundamentare științifică a alegerii și combinării metodelor În situațiile concrete. Astăzi, explicațiile științifice de care dispunem sunt mult mai vaste, ceea ce permite stabilirea unor legături mai strânse Între practica pedagogică și teorie. Ele favorizează, de exemplu, o mai bună Înțelegere a modului de funcționare a intelectuluiMetode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376] 
- 
  
  necesare la un moment dat. „În ultimă analiză, adeziunea la un mod sau altul de determinare, trădează o anumită dominantă În concepția metodologică, exprimă o anumită predilecție În activitatea practică pentru un gen sau altul de metode; ori pentru o combinare fericită a lor” (D. Potolea). O cunoaștere atentă a unei clasificări sau a mai multora facilitează astfel caracterizarea diferitelor metode, evidențiază trăsăturile lor comune și specifice. În același timp, stârnește interes și curiozitate pentru noi modalități de lucru, stimulează ÎncercărileMetode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376] 
- 
  
  acesta, profesorul care va face expunerea propriu-zisă În fața auditoriului se va vedea interpelat, după un plan prestabilit, de mai mulți „oponenți” profesori, din aceeași echipă. 12. Prelegerea-dezbatere (discuție)tc "12. Prelegerea‑dezbatere (discuție)" Prelegerea-dezbatere (discuție), ca și conferința-dezbatere, oferă posibilitatea combinării expunerii mai lungi cu dezbaterile mai scurte, fiind preferată unei separări a acestora În ședințe greoaie, de durată medie. De data aceasta, profesorul (lectorul sau conferențiarul) rostește la Început o alocuțiune mai lungă (de cca 25-30 de minute) În cadrul căreiaMetode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376] 
- 
  
  Collins, H. Guetzkow, G. Ekman, J.O. Morrissette, C.W. Crannell, S.A. Switzer, G. de Montmollin, D.M. Goodacre, L.R. Hoffman, J.R. Gribb, R.W. Husband, R.S. Gerald, E. Utterback ș.a.), discuția stimulează foarte mult spontaneitatea și creativitatea gândirii În grup, combinarea soluțiilor parțiale până la rezolvarea problemelor puse În discuție. Abordarea În moduri diferite a rezolvării unei probleme face să se zdruncine reciproc stereotipurile proprii și să se obțină acea scoatere reciprocă din „punctul mort” a mersului gândirii și imaginației, ceea ce determinăMetode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376] 
- 
  
  nivelul tuturor ciclurilor școlare; intră ușor În combinație cu alte metode (lucrări experimentale, analiza de caz, dezbaterea, expunerea, lucrările practice etc.). Sensul principal al aplicării acestei metodologii este de a Încuraja activitatea mintală a elevilor, de a provoca facultatea de combinare (asociere) și de adezvolta invenția și creativitatea. Rezolvarea de probleme și creativitatea reprezentând, după D.P. Ausubel, culmi ale performanței cognitive (1981, p. 592). Rezolvarea de probleme ar fi, În opinia aceluiași autor, un fel de Învățare prin descoperire complexă - situatăMetode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376] 
- 
  
  devine motorul Însuși al achiziționării unor noi cunoștințe și practici. Rezolvarea de probleme, astfel concepută, cere subiectului să realizeze un salt spre ceea ce se poate numi Însușirea unei reguli (principiu) de ordin superior (sau de gradul doi) ca rezultat al combinării a două sau mai multe reguli (principii), cu putere de generalizare la o gamă largă de situații similare. „În mod formal vorbind, susține Gagné, se poate compara acest proces cu deducția și arta de a trage concluzii logice, subiectul cunoscândMetode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376] 
- 
  
  ei nu dispun de structurile logice necesare. Experimentul necesită o gândire formală. Așa cum remarcă Louis Not, accesul la demersul experimental implică putere de a raționa enunțurile verbale simple, admise cu titlu de ipoteze, ceea ce presupune, după Piaget, coordonări noi privind combinarea, pe de o parte, sistematizarea reversibilității, pe de altă parte (Astolfi, Develay, 1991). Aceasta nu Înseamnă că elevii din școala primară nu pot fi angajați În activități cu caracter experimental. Ei pot efectua activități premergătoare ajungerii la experiment ca, deMetode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376] 
- 
  
  reînvățarea sau dezvățarea sunt, de obicei, mai anevoioase decât o Învățare inițială corectă; - În funcție de complexitatea și de gradul de complicare al exercițiului de executat se va recurge fie la Învățarea globală a acestuia, fie la Învățarea pe fragmente ori la combinarea lor; - succesiunea progresivă a exercițiilor, În condițiile respectării creșterii gradate a complexității și a dificultăților previne comiterea unor greșeli descurajante; - În execuția unei acțiuni este de preferat adoptarea unui ritm relativ rapid, de natură să faciliteze constituirea automatismelor; - variația exercițiilorMetode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376] 
- 
  
  cu jocurile de simulare, Învățare prin dramatizare, Învățarea pe simulatoare etc. până se ajunge la asumarea și exersarea unor roluri reale, nesimulate. Adeseori este greu să se poată face o distincție netă Între variantele enunțate. Este posibilă, de asemenea, și combinarea activităților simulate cu cele nesimulate, cum ar fi, de exemplu, jocul de roluri cu studiul de caz și dezbaterea În grup. 1. Metoda jocurilor (metodica ludică sau Învățarea prin joc)tc "1. Metoda jocurilor (metodica ludică sau ÎnvĂȚarea prin jocMetode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376] 
- 
  
  sunt prezentate: - obiectivele (În calitate de ținte strategice); - mesajele (conținuturile) specifice diferitelor discipline. Aceste conținuturi sunt structurate după legi epistemologice, logice, sintactice și pedagogice. Structurarea secvențială a conținutului este dublată de organizarea secvențială a activității de Învățare (a operațiilor mintale); - strategiile, semnificând combinarea metodelor, suporturilor (mijloacelor) didactice și formelor de organizare, a diferitelor tipuri de interacțiuni. Toate aceste componente se află În raport cu interdependență. Prin convergență ele creează un mediu de Învățare informatizat, specific IAC. În ceea ce privește construcția propriu-zisă a softurilor, aceasta se fundamentează peMetode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376] 
- 
  
  la evaluarea instrumentelor financiare nederivate deținute până la scadență, împrumuturilor Și creanțelor generate de entitate Și nedeținute în scopul tranzacționării, intereselor în filiale, întreprinderi asociate Și asocieri în participație, instrumentelor de capital emise de societate, contractelor cu plata contingentă într-o combinare de întreprinderi, precum Și a altor instrumente financiare cu astfel de caracteristici speciale Și care, în concordanță cu ceea ce este general acceptat, se contabilizează diferit față de alte instrumente financiare; investițiilor financiare pe termen scurt cotate la bursă, care se evaluează laEvaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179] 
- 
  
  cu expresivitatea unor elemente de limbaj plastic; elevii să cunoască cum să organizeze o suprafață transformând-o într-un spațiu plastic în raport cu structurile compoziționale studiate, pe baza unor opere de artă sau a unor creații folclorice; să obțină practic prin combinarea unor elemente plastice expresivități cromatice sau acromatice noi, urmărind exprimarea unor idei, sentimente personale, etc.; să știe să întocmească schițe, proiecte, reprezentând forme estetice pentru unele obiecte cu funcții utile; să poată descompune, secționa și recompune în forme plastice structurileCULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496] 
- 
  
  și a creativității în special. Creativitatea elevilor de vârstă școlară mică se reflectă în unele aspecte originale, care exprimă sincer modalități de a reprezenta grafic lumea, așa cum ei o știu și o simt. în lucrările copiilor se pot vedea variate combinări personale de ritmuri, ale unor forme în organizarea spațiului plastic, ceea ce reflectă o anumită mobilitate (fluiditate) a gândirii lor în structurarea cunoștințelor legate de expresivitatea ritmului unei compoziții plastice (vezi fig.l). In alte lucrări se poate observa preocuparea elevilorCULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496] 
- 
  
  factor, de loc de neglijat, care conduce în nenumărate rânduri la blocajul creativității, este frica de eșec, de a nu greși. Acest blocaj le slăbește elevilor încrederea în forțele proprii de a încerca cu îndrăzneală, cu curaj, să realizeze noi combinări și asociații între elementele de limbaj plastic și să abordeze noi tehnici de lucru, materiale noi etc. Un asemenea blocaj distruge la elevi sentimentul autovalorii. Blocaje ale creativității artistico.plastice pot apărea atât prin subaprecierea, cât și prin supraaprecierea lucrărilorCULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496] 
- 
  
  nu meritau aceasta, duce la inhibarea lor și la înlăturarea relaxării nervoase atât de necesare procesului de creație. Pentru elevii din învățământul primar, inovația artistică trebuie susținută cu un interes crescut din partea acestora, de libertatea de a se juca prin combinări și asocieri de noi imagini, de materiale, de tehnici de lucru, în scopul exprimării unei viziuni noi, idei, unui sentiment, adevăr, trăind intens bucuria unei deosebite autorealizări și satisfacția unei creații reușite, personale, ce poate fi asemenea bucuriei unei mariCULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496] 
- 
  
  blocajelor și, în același timp, pentru ale stârni curozitatea, învățătorul poate folosi în anumite cazuri întrebări stimulent. Ca de exemplu, îmvățătorul poate întreba elevii dacă pot așeza și în alt mod elmentele plastice cunoscute, pentru a realiza noi asociații și combinări, sau dacă într-o compoziție pot lipsi unele elmente, fără ca aceasta să aibă de suferit în privința calității. In cazul în care un elev al clasei comite o abatere în timpul orei sau face o greșeală (intenționată sau neintenționată), trebuie să dămCULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496] 
- 
  
  culori, etc.. Contrastul ar putea fi definit ca o relație între extreme ca expresie a diferențelor. Fiecare parte dintr-o combinație pare a avea nevoie de cealaltă parte pentru a atinge desăvârșirea, o stare de echilibru. Unirea ce rezultă din combinarea a două elemente opuse este o unitate pe care majoritatea oamenilor o pot simți nemijlocit, adeseori e numită "simț al echilibrului". In lumea culorilor contrastele sunt determinate de diferențierile de caracter, puritate, strălucire, luminozitate, valențe expresive, întinderi de suprafață, etcCULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496] 
- 
  
  coloreze. Culoarea încântă ochiul. Copiii au o mare predilecție pentru desenele colorate, în special pentru culorile vii. In munca cu copiii, învățătorul trebuie să cunoască unele noțiuni elementare asupra culorilor, întrucât acestea îi ajută să inițieze copiii în cunoașterea și combinarea acestora. Din fizică, învățătorul cunoaște raza de lumină albă care se descompune într-o serie de raze colorate care formează spectrul. Un asemenea fenomen, care poate fi observat de orice copil este curcubeul. Aici lumina albă a soarelui se vedeCULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496] 
- 
  
  variantele optime, capacitățile de evaluare și decizie și alte aptitudini. In cadrul activităților artistico-plastice, faza de iluminare se concretizează printr-un întreg proces de căutări, de preocupări continue, de încercări a diferitelor soluții, putându-se brusc forma și o nouă combinare. d) Verificarea sau revizuirea este stadiul final al gândirii creatoare. în această fază materialul furnizat de iluminație este finisat, gândirea creatorului completează opera imaginației din faza anterioară, verifică dacă iluminația a fost corectă, apreciată și, eventual, revizuiește ideea sau soluțiaCULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496] 
- 
  
  tranziției economice. Tăcerea în ceea ce privește corupția își avea originea și în omniprezența fenomenului, inclusiv în instituțiile care trebuiau să îl analizeze. Ultimii ani au dus la o conștientizare din ce în ce mai acută a gravității problematicii corupției din România. Aceasta s-a făcut prin combinarea eforturilor mai multor categorii de actori: - instituțiile internaționale cu care România se vede nevoită să intre în tranzacții, cum sunt Uniunea Europeană, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, statele occidentale puternice de a căror cooperare regimurile românești au avut nevoie (SUA, Marea BritanieSociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]