9,508 matches
-
În film capra nu moare chiar deloc, deoarece există Asociația pentru protecția animalelor astfel încît finalul este salvat și - surpriză! - cei doi nu se despart, ci își vin în simțiri și o iau de la capăt pentru următorii cincisprezece ani. Altă comedie romantică este Notting Hill, film britanic la fel de romantic și de comic însă precum "fratele" său made in America. Cu un scenariu de Richard Curtis (autorul celor Patru nunți și o înmormîntare, nominalizat în 1994 la Oscar pentru cel mai bun
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
romanul. în toate aceste ipostaze, el ar rămâne, în mod sigur, el însuși și ar fi recognoscibil. Atenția prietenoasă cu care îi examinează pe oameni, înduioșat și amuzat în același timp de rolurile pe care ei le joacă în eterna comedie a existenței, nu se stinge niciodată, indiferent de temă, tehnică narativă, gen literar. De altfel experiența s-a și făcut. A făcut-o Ioan Groșan însuși, luându-și subiectele din cele mai diferite medii și epoci și utilizând toate formulele
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
încântat citind Caravana cinematografică: "Povestea acestei convertiri la natură și la normal, a ceea ce e mecanic la ceea ce e viu, o consemnează autorul cu simplitate, cu discreție mereu, cu un fel de pudoare critică, dar și un autentic simț al comediei." Nuvela care l-a intrigat pe Mihai Dulea Într-o prefață care este însăși o bucată literară plină de farmec, Ioan Groșan povestește cum a avut, în 1989, o întrevedere cu Mihai Dulea, "care semăna izbitor și fără nici un rost
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
scriitorul deprinde meșteșugul scrierii unui roman, începe să aibă reprezentare cititorului; îl aduce în fața lui și stă de vorbă cu el, cum făcea Balzac cu figurinele pe care le avea pe masa de lucru și care întruchipa fiecare personaj din comedia umană. Cînd am început să scriu Al doilea mesager, m-am întrebat: " Ce va înțelege un cititor din Franța, Spania sau Anglia? Pot să comunic cu el, chiar dacă nu ar cunoaște nimic din cultura și spiritualitatea românească?" Am încercat să
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
să devină lipsa identității?". Personajele lui Havel nu sunt mute precum Casandra Christei Wolff; dimpotrivă, dialogul lor e savuros, dar el ilustrează mentalitatea unui "tâlhar nou", cinic, reversul clasicului Robin Hood. Farmecul piesei constă tocmai în coexistența umorului "light", tipic comediei Restaurației, cu limba de lemn, care contaminează discursul, imprimându-i o retorică a duplicității. Personajele care o stăpânesc cel mai bine sunt cele ce determină acțiunea piesei și tot în funcție de această retorică ele se împart nietzschean în stăpâni și sclavi
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
face paradă de tehnică narativă (ca Mircea Nedelciu). Spune exact ceea ce are de spus, ca Marin Preda, în întâlnirea din Pământuri. Spre deosebire însă de Marin Preda, el își autentifică spunerea printr-o sesizare (deloc malițioasă, ci doar resemnată) a comediei existenței și printr-o fină și elegantă relativizare a reprezentării. Textele sale au o fosforescență culturală, pe care nu o au povestirile din întâlnirea din Pământuri. Ioan Groșan este un Marin Preda intelectualizat. O poveste cu un șef și un
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
vagonului de tren (într-o ficțiune, prin care el își figurează poate propria lui moarte) conferă valoare povestirii. Frumusețea ei constă în înregistrarea de către autor a modului cum viața (și nu el) parodiază o relație conjugală, în amestecul (rusesc) de comedie și dramă. Cronica trăirilor diafane Altă povestire admirabilă, Adolescent, poate cea mai emoționantă din câte au fost scrise în ultimii douăzeci de ani în limba română, îi are ca protagoniști pe câțiva copii care simt fiorul virginal al întâlnirii cu
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
fi trebuit să pună probleme - au fost la fel de neinspirate. Am avut tot timpul o senzație de jenă în fața acestui spectacol trist, refuzul de a accepta realitatea, inevitabilul. Și mai supărătoare au fost lapsusurile, greșelile solistei, încheiate cu o scenă de comedie bufă: diva mâniată a sfâșiat partitura dirijorului, aruncând-o pe jos în aplauzele fericite ale publicului (!). Este adevărat că bietul dirijor nu a avut prezența de spirit să-i acopere erorile (sărise 11 măsuri, uitase orchestrația) dar tot atât de adevărat este
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
se pare, însă teatrul său, din care Editura Vremea face o selecție, este nu numai savuros, dar și, mai ales, reprezentativ pentru acele timpuri, istorice acum, în care a fost scris. Privite din perspectivă sincronică și cu un ochi critic, comediile de moravuri ale lui Valjan se dovedesc dintru început tributare moștenirii caragialiene și unui anumit esprit de l'époque ușor de regăsit și la G. Ciprian, Al. Kirițescu, Tudor Mușatescu, G. M. Zamfirescu sau Mihail Sebastian. Cu tot entuziasmul arătat
Comediile lui I. Valjan by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16874_a_18199]
-
de rățoi. Văzute însă în efervescența anilor dintre războaie, de altfel foarte asemănătoare celei din tulburile noastre vremuri, Generația de sacrificiu, Ce știa satul, Nodul gordian își pierd aerul desuet în favoarea unui soi de istoricitate dintre cele mai interesante. Cu excepția comediei "în trei acte și șase tablouri" Norocul, prea lungă pentru cât de previzibil îi e finalul, moralizatoare până la plictiseală și cu personaje-marionete fără consistență, celelalte piese, cu precădere cele într-un act, au calități certe, în primul rând coerență scenică
Comediile lui I. Valjan by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16874_a_18199]
-
Național. Adunând și scăzând, nimic deosebit de peisajul tinerei dramaturgii românești din anii '30-'40; chiar dacă un succes de scenă de proporțiile celor de atunci ar fi acum greu de imaginat, chiar dacă reprezentarea unor asemenea piese nu tentează deocamdată pe nimeni, comediile d-lui Valjan rămân prin ele însele un spectacol al unei lumi de mult apuse spre care orice privire e încărcată de nostalgie. Cu atât mai mult cu cât ediția de la Vremea e însoțită de o Addenda (I. Valjan văzut
Comediile lui I. Valjan by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16874_a_18199]
-
dintre ele) și jocul poate începe. Comentînd cu vehemență absurdele oferte speciale dintr-un supermarket, prima dintre ele apasă pe trăgaci. Nimic, deși tu, ca spectator, sari din scaun. La fel și a doua. Și a treia. E genul de comedie neagră - absurdă, evident - care, în mod normal, s-ar sfîrși cu sînge pe pereți, dar care te-ndemnă să crezi că, totuși, finalul va aduce cu el o surpriză. Ei bine, surpriza vine; iar aceasta se numește... sînge pe pereți
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
de a face statistici, de a sistematiza o parte din informații în formulare standard, de a dicta cuiva rapoartele sale săptămînale (mereu în prima zi a săptămînii și a lunii!) numai din vocația unui Balzac mititel care se prepară pentru Comedia umană. Darnton socotește că rapoartele nu sînt "sursă de date solide" și că mai degrabă subiectivitatea din ele le face valoarea decît caracterul științific, sociologic de pildă. Așadar, tot latura literară. Parcurgînd schița despre cenzură a d-lui Marino, după ce
Polițistul și literații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16887_a_18212]
-
Era o dată un scaun/ frumos ca un faun/ Și scaunul avea doică,/ O scoică./ Într-o zi doica îi spuse:/ De ce tolerezi să fii întrebuințat/ La poluri diametral opuse?/ Fă un memoriu! Și atunci/ Scaunul îndată compuse/ Exact ca în comediile lui Plaut/ O sonatină pentru flaut; de altfel/ Era și de rigoare, scaunul avînd trei picioare... Și-așa mai departe. De fapt niște compuneri livrești, și-atît... Cel mai mult însă lui Nego îi plăcuse sonetul Pana de herete pe care
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
compensații: "Premiant - Bacovia n-ar fi scris Liceu; abstinent - n-ar fi avut momentele de rea conștiință care-i colorează pesimist versurile; sănătos - s-ar fi apucat de alte treburi. Și un ultim cuvînt de ripostă; în "decrepitul" autor al Comediilor în fond este o urmă de eroism, iar datoria celui care îi face biografia e să o sesizeze". Ultimul citat e reprodus din cartea lui Constantin Călin, Dosarul Bacovia, I, subintitulată Eseuri despre om și epocă. O scriere, să spunem
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
că, deși toate întâmplările povestite sunt reale, amănuntul nu are nici o importanță. Desigur, este și acesta un mod de a atrage atenția asupra respectivului amănunt, dar esențial rămâne hazul copios, instrumentul principal care ține laolaltă aceste secvențe disparate desprinse din comedia existenței. Totul în această carte ne conduce spre concluzia că, până la urmă, lumea în diversitatea ei, este de un comic imens și de un mister infinit. Adevărul acesta simplu nu poate să scape privirii unui ochi atent, care știe să
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
trebuie s-o fi scris cu mare plăcere). Azi, filmul poate fi citit ca o mereu actuală parabolă a intoleranței. Premiul pentru regie i-a revenit unui tînăr croat, Vinko Bresan (n. l964, fiul scriitorului Ivo Bresan), pentru Mareșalul. O comedie savuroasă în acreala ei, plasată azi, într-o insulă patriarhală din Adriatica, unde se zvonește că ar bîntui fantoma mareșalului Tito; drept care toți bătrîneii comuniști nostalgici din vechea gardă se trezesc din letargie și răstoarnă regimul, pe insulă! Mareșalul, difuzat
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
poemelor lui T. O. Bobe se află un personaj pitoresc, "nea Gică, frizeru'". Pe de o parte, el reprezintă lumea suburbană, cu măruntele sale tribulații și veleități, cu burlescul său simpatic, tangent, cum spuneam, la lumea secundă a Momentelor și comediilor lui nenea Iancu. Pe de alta, e un simbol al condiției umane frecvent umil-eroice, purtîndu-și crucea nu doar în anonimat, ci și într-o atmosferă a desconsiderării, a ironiei și a batjocurii: "Unii se cred Einstein și sînt nebuni./ Alții
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
a căror identitate nu contează. Sentimentul relativității oricărei opinii este agravat de practicarea fără măsură a jocurilor de cuvinte. Personajele compun fraze în maniera în care ar face-o niște calculatoare stricate. Serii de paronime revărsate în cascadă alcătuiesc o comedie - de o mare expresivitate - a limbajului inutil, a falsei comunicări: "MEDA: Dansul, ca strigăt al fizicului și metafizicului. PEIA: Un dans egal un dans. IRMA: Dansul ca element definitoriu, defulatoriu și compensatoriu. (Privind la Deneb.) Compensează deficitul de caracter pe
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
nu este atât de simplă. în învălmășeala produsă, Ana-Maria a dispărut și aproape nimeni nu și-o mai amintește. în zadar și-au scos actorii măștile. Fețele lor sunt tot un fel de măști, cu câte două găuri în loc de ochi. Comedie tragică postmodernă, spectacol de magie a cuvintelor și reprezentare, de un sarcasm swiftian, a condiției umane, piesa Cruciada fermoarelor se poate și citi și vedea. Ca text literar, este cuceritoare prin inventivitate și rafinament. Ca spectacol de teatru desfășurat (deocamdată
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
o poveste barocă, de un telenovelism flamboaiant (Manuela !), Almodovar izbutește un film de mare rafinament, în care viața și arta parcă se întrepătrund, se condiționează, se confundă... Specialiștii i-au găsit un nume acestui amestec de melodramă veselă și de comedie tristă : almodramă. Iată, pentru cititorii României literare, primele pagini ale unei almodrame care trebuie neapărat văzută: Totul despre mama mea. (E.V.) 0 - Spital. Interior. Ziuă. A. Sală de reanimare. Nu se aude decît sunetul unui monitor, un fluierat intermitent și
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
s-a încumetat la o dramatizare a romanului lui Raymond Jean Cititoarea - lectura celor patru fabule Job, o actriță excepțională: Suzana Macovei. Polemizînd cu Molière dintr-o contemporană perspectivă a "războiului sexelor", Loie Brabant în Femeile savante - Theatre des Ateliers, Comedie de Reims - a tentat anularea granițelor dintre realitate și ficțiune. Despre cum poate dispărea granița dintre aparență și adevăr într-o poveste de iubire depune mărturie chinezul naturalizat în America David Henry Hwang în M... Butterfly (piesă ce și-a
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
cu actorii Gabriela Crișu, Clara Floreș, Olimpia Mălai, Bogdan Talașman, Paul Chirilă, Constantin Lupescu, Victor Giurescu, Daniel Beșleagă, Dan Grigoraș. Dramatizînd pirandellian indicațiile regizorale ale lui Roberto Mazzuco, tot ea a inițiat o colaborare între teatrele Act și Inexistent, palpitanta comedie Cum se face... (pentru care Antoaneta Zaharia a primit Premiul de interpretare). Împreună cu Patrizia Barbuiani, elvețianul Markus Zohner a propus HA!HAmlet - o lectură semipantomimată a capodoperei shakespearene, temerarul experiment trădînd însă o limitată capacitate de invenție (precizia și rigoarea
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
la Vizita bătrînei doamne de Dürrenmatt la "Bulandra", Casa Bernardei Alba de Lorca la Teatrul Național din București unde a continuat cu Roberta Zucco de Koltès și Paracliserul lui Marin Sorescu, pînă la Bărbierul din Sevilla făcut la "Țăndărică", Arta Comediei la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiești și recenta premieră cu Nunta lui Krecinski de A.V. Suhovo-Kobîlin pe scena "Amfiteatru" a Naționalului bucureștean. Așa cum se poate observa din această enumerare, repertoriul regizorului Felix Alexa este unul solid, bazat pe texte
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
Marina Constantinescu Un proiect mai vechi al regizorului Mihai Măniuțiu, realizat de altfel și acum cîțiva ani cu scenografa Doina Levința în Marea Britanie, capătă alte contururi zilele astea pe scena Toma Caragiu a Teatrului Bulandra. Este vorba despre spumoasa comedie moralizatoare a lui Shakespeare, Îmblînzirea scorpiei. Decorurile îi aparțin scenografului Mihai Mădescu, vechi colaborator al regizorului Măniuțiu, iar costumele sînt semnate Janine. Spectacolul este o co-producție Smart-Teatrul Bulandra. Deși această nouă producție s-a dorit și se dorește a fi
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]