852 matches
-
drumul. Ajungând acasă, ai lui îl observă că nu este în toate apele. —Ai avut mult de lucru azi, doctore?îl întreabă Virgil Zamfirescu, tatăl lui. — Am avut o operație dificilă. —Săracii oameni, e rău când ajung la cuțit, îi compătimește nevastă-sa Ștefania. De unde era bolnavul? —Din satul Măgura. —A mers bine operația? — Da, însă a durat cam mult. Păi atunci de ce ești îngândurat sau altceva te frământă? îl întrebă frate-său Tiberiu. —Probleme și iar probleme. Când rămân numai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de frumos, m-a felicitat, dar de ce nu este aici cu mine? De ce? îngăima Matei aproape plângând, urcând scările cu greutate. După ce l-au aranjat în pat, logodnicii au coborât la petrecere unde s-au distrat oână către ziuă. Îl compătimeau pe Matei. Îmi pare rău de el. Suferă foarte mult, se înduioșa Leontina. Cât a fost de aventurier, Cecilia l-a dat gata. Înseamnă că o iubește foarte mult. Nu poți spune că Cecilia nu-l iubește; dovadă că l-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de acord. Ce păcat! —Mare păcat! Când am văzut-o nemișcată, cu ochii închiși, m-a cuprins jalea. Dar bietul Matei, cum se va simți săracu’?! îmi pare atât de rău de el. Ai văzut cât era de distrus? îl compătimea Gelu. Dacă stă tot timpul cu ea și zi și noapte, mâncat, nemâcat, dormit, nedormit, cum să arate bine? Cât o să mai reziste? —Gelule, dar Cecilia cât va mai rezista? Ce se va întâmpla? —Leontina, dragă, sunt două posibilități, oftează
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a iubit-o și-o iubește enorm. — Știu că se iubesc foarte mult pentru care sunt și apreciați de cei care îi cunosc. Numai zilele acestea cu cine m-am întâlnit și am adus vorba despre accident, toți i-au compătimit dorindu-i însănătoșire Ceciliei. Nu era unul să nu spună: „Cât de mult se iubesc oamenii aceștia. E păcat să nu-și trăiască viața.” Sau „Nu se poate ca o mare iubire ca a lor să nu le aducă binele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mă privește...” „În ce vă privește, dumneavoastră, cred, faceți o excepție... La Judecata de Apoi vă veți umfla mușchii pectorali...” „N-aș vrea să fiți În pielea mea”, răspunse Satanovski cu o voce tristă. „Nu cumva ar trebui să vă compătimim?” zise Noimann, simțind cum Îl apucă amețeala. Tâmplele Începură să-i zvâcnească, iar fruntea i se acoperi de broboane de sudoare. „Poate că ar trebui să mă compătimiți, de ce nu?” răspunse Stanovski cu aceeași intonație În glas. „Dar de ce, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răspunse Satanovski cu o voce tristă. „Nu cumva ar trebui să vă compătimim?” zise Noimann, simțind cum Îl apucă amețeala. Tâmplele Începură să-i zvâcnească, iar fruntea i se acoperi de broboane de sudoare. „Poate că ar trebui să mă compătimiți, de ce nu?” răspunse Stanovski cu aceeași intonație În glas. „Dar de ce, mă rog?” se auzi hodorogind prin Întuneric glasul răgușit al domnișoarei Fundyfer. „De aia”, zise Satanovski și Începu s-o gâdile pe tălpi. Femeia râdea, țipa, leșina și iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gândeam că o să scap de dureri și mă dădusem învinsă, am început să accept că am pierdut războiul cu viața. Așa mi s-au părut acei ani, un război greu și interminabil cu viața. Toată lumea din jurul meu începuse să mă compătimească, cei dragi și familiarii sufereau enorm, toți îmi ofereau milă și compasiunea lor, iar eu îmi pierdusem identitatea, îmi pierdusem încrederea în mine, îmi pierdusem direcția de viață și cel mai tragic mi s-a părut faptul că îmi pierdusem
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
AR FI FOST VORBA DE NICI O RECUNOAȘTERE, ȘI ASTA AVEA SĂ CAPETE UN SENS. Așteptă, dar de data asta nu prea mult. Glasul din teleecran răsună: ― Foarte probabil te întrebi de ce a trebuit folosită această metodă ciudată de angajare. Îl compătimi vag pe omul respectiv. Celălalt era atît de acut conștient de ciudățenia propriilor sale acțiuni încît o lua drept bună din capul locului că toată lumea e conștientă și ea de ele. Cea mai bună metodă de a trata o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nu mai auzeam nimic, făcusem dopuri de ceară, solide, eram ca o sticlă plină cu simplitatea pură și liberă a stării mele, arătam cu degetul la ureche : „Sunt surd, ce să-i faci !“, zâmbeam nevinovat, ceilalți înțelegeau, unii mă și compătimeau, deși păreau bucuroși că ei aud, scăpasem, n-aveau decât să se distingă ei în mozaicul lor de întrebări și de răspunsuri gata desenate, n-aveau decât să-și teoretizeze singuri teoria, să-și toace varza sonoră printre dulcile bucurii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vreodată acasă la el. Deși își iubea mama, frații și bunicii, din cauza unei suferințe interioare el nu se putea atașa de ei. Niciodată nu-și găsea cuvintele potrivite pentru a-și manifesta dragostea față de ei. Doar mama lui îl înțelegea, compătimindu-l și îngrijorându-se că el nu putea rupe acel lanț al anxietății lui. Descătușându-se, ea o rugă pe Oana să aibă înțelegere față de el, povestindu-i despre suferințele copilăriei lui și recomandându-i să-l ducă la un
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
dansă cu acel bărbat, care părea destul de stângaci și cu mișcări greoaie. La un moment dat Angela își îndreptă ochii spre Radu și-i zâmbi. Ea observă în privirea lui o anumită umbră de tristețe, ce te face să-l compătimești, dar toată această melancolie dădea un fel de dinsticție expresiei trăsăturilor sale. Pe chipul lui se mai putea citi blândețea sufletului său de copil, dar și o anumită tandrețe și sensibilitate. La următorul dans, Angela îl invită pe Radu, folosind
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
deja se sudase o legătură de afecțiune și emoțională în același timp. Amândoi se purtau în gând, unul pe celălalt, neștiind ce să creadă, deoarece încă nu se cunoșteau îndeajuns. Acum când Ramona știa suferința prin care el trecea îl compătimea din tot sufletul, rugându-se pentru ca el să reziste acestei mari dureri. Și-o imagina pe mama lui pe patul de suferință, gândindu-se la fiul dânsei, departe de casă, și în același timp, luptându-se cu grava ei boală
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
adresată mie am păstrat-o. Cândva Ionuț va ajunge să citească chiar sub privirile mele și atunci va înțelege cum stau lucrurile. -O va urî, Radu. -A vrut răzbunare împotriva mea, dar ea se va răsfrânge împotriva ei. Ramona plângea compătimind-o pe Angela, considerând că a greșit la acea vreme din cauza orgoliului său nemăsurat. De acum începea s-o doară tot mai mult de Ionuț, care în curând va afla adevărul și care poate-l va face să sufere. Radu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe un cuțit ce se răsucea în inima lor. Domnul Radu Brădescu ascunse tot timpul aceste cuvinte de soția și fiul său, parcă temându-se de ele. Acum, după cum domnul Radu Brădescu o privea pe mama fiului său, sigur o compătimea, văzând-o cât de mult suferea și ea, zicându-și „acum regretă acele cuvinte, dacă ar fi posibil ar da timpul înapoi”. După câteva ore, Ionuț este adus din sala de operație. Avea capul bandajat și dormea. Chipul său frumos
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ruină, va plânge iar o cucuvea; Pe urmă, nu va mai fi timp... voi fi uitatul muncitor; Va fi și pentru mine lumea un fenomen întîmplător... Despre iubire, câteodată, poate într-o carte voi găsi, Poate-n oglindă vreo albină compătimind se va lovi- Plângând în zori cu fața în soare mă voi simți fără de rost, Mă voi gândi la toată jalea poeților care au fost... Un corb va trece peste casă și iarba mă va îngheța, Orașul, prin ninsoare, noaptea
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
iubită, caută motivele „gestului” tău, c-așa zic, „gestul”, de parcă ai fi făcut cu mâna la ia-mă nene s-ajungi la Ruginoasa sau i-ai arătat arbitrului la fotbal ce și cum, filozofia, impulsul... devii tragic, promisiune neîmplinită. Te compătimesc, se-apucă să-ți strângă articolașele în volum, mai dau numele tău și vreunui festival de nu știu ce sau vreunei tabere de creație. Dar dacă ai crăpat pentru c-ai fost sugativă, i-ai cam blocat. „Singur și-a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aceea n-am mai ignorat strada și am observat și alte lucruri pe care înainte nu le remarcasem. Pe scurt, în oraș își făcuseră apariția niște ciudați îmblînzitori de cobre. La început lumea se uita cu milă stingherită la ei, compătimindu-i pentru faptul că erau nevoiți să-și câștige existența umblând cu o cobră în sân. "Teribilă meserie, își ziceau oamenii. Până vor fi îmblînzit cobrele, au riscat fără îndoială să fie mușcați." Pe urmă, în această compasiune s-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
totdeauna gura și nimeni n-ar mai ști cum am ajuns să duc o cobră în sân. Ah, mă scutur de silă numai la gândul ăsta. Dacă voi avea nenorocul să se întîmple așa, să nu mă disprețuiți prea mult. Compătimiți-mă doar. Înseamnă că pustiul a fost mai tare decât mine și că n-am avut putere să rămân om; că am plătit întreg prețul rătăcirilor mele. Nu aștept, prin urmare, de la dumneavoastră un verdict. Îmi cunosc singur și vinovățiile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ar face orice. În fiecare săptămână primesc zece, poate douăsprezece cereri; iar la sfârșitul anului școlar, chiar și mai multe. — Vremurile sunt neprielnice? Femeia oftă. — Da, cam așa e de ceva timp încoace. Sunt mulți oameni la ananghie. Înțeleg, o compătimi Mma Ramotswe. Noi avem noroc acolo, în Botswana. N-avem parte de necazuri de genul ăsta. Carla dădu din cap aprobator și spuse îngândurată. — Știu. Am locuit acolo câțiva ani. În urmă cu ceva ani, dar am auzit că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
deschiși la culoare și impasibili și am clătinat din cap, era inima cea care îl clătina. — Nu-i adevărat. Îi prinsesem brațele, o scuturam și eram gata s-o lovesc. Când l-ai făcut? — L-făcut. Nu părea tristă, mă compătimea cu ochii aceia de piatră. — De ce nu mi-ai spus? De ce nu m-ai căutat? Eu îl vroiam, îl vroiam cu adevărat... — A doua zi te-ai fi răzgândit. Acum o să mă lase, acum o voi pierde, acum când viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu foștii camarazi de escapade motorizate. Revenirile printre aceștia, cînd Ingrid era plecată, erau mai mult niște imixtiuni În viața lor de grup. Thomas venea, credeau unii dintre ei, să-și coloreze puțin viața burgheză; alții aveau impresia că sînt compătimiți, dar cu toții Îl așteptau, era unul de-al lor, chiar dacă rătăcit. Strîmtorați, cei mai mulți dintre ei, mereu datori, băuți uneori, cînd nu erau pe motociclete, extaziați de drogurile lor ușoare, nu toți, dar destui, arțăgoși, nu peste măsură, doar dacă le
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mult capul și-mi spuseră: —Aaaaah. Ne pare atâââât de răăăăuuu pentru tine. L-am adus pe acupuncturistul nostru special pentru tine, când am auzit. Să ne îmbrățișăm toate! Dintr-odată, toată lumea începu să o întrebe pe Julie de ce mă compătimesc atâta fetele Vandy, și până să mă dumiresc, toate invitatele s-au apucat să mă îmbrățișeze în grup. Julie mă conduse la o pernă izolată. —Ține-te departe de acupuncturistul gemenelor, mă sfătui ea. Dumnezeule, de ce trebuie să fie ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la vreo patru, cinci ani de la căsătorie, ne lamentam uneori de singurătate, dar foarte curând nu doar ne-am consolat, ci ne-am și obișnuit. Și-am ajuns nu doar să nu mai ducem lipsa copiilor, ci și să-i compătimim pe cei care au. Ne-am obișnuit unul cu altul, ne-am făcut un obicei unul din celălalt. Tu n-ai cum să-nțelegi asta... — Nu, nu înțeleg. — Ei bine, eu am devenit un tabiet al neveste-mii și Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se-ntâmplă cu mine și nici ce se-ntâmplă cu noi. Și eu, în ce mă privește, cred c-aș reuși să mă resemnez; dar biata mea Elena, sărmana mea Elena... Sărăcuța de ea! — Vezi? Ai și-nceput s-o compătimești. — În sfârșit, Augusto, gândește-te bine înainte de a te însura. Și se despărțiră. Augusto se întoarse acasă cu capul doldora de câte auzise de la don Avito și Víctor. Aproape nu-și mai amintea de Eugenia și de ipoteca răscumpărată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
viață și pentru a-și răzbuna timiditatea, le studia în cărți, se duse Agusto să-l vadă spre a-i cere sfatul. Nici nu apucă să-i expună intenția sa, că eruditul și exclamă: — Vai, sărmane domnule Pérez, cât vă compătimesc! Vreți să studiați femeia? Vă doresc mult curaj... Dar și dumneavoastră o studiați ... — Trebuie să te sacrifici. Studiul, și studiul neștiut, răbdător, tăcut, e rațiunea vieții mele. Eu însă, știți doar, sunt un modest, foarte modest muncitor al gândirii, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]