952 matches
-
care în realitate nu știe să facă nimic, dar nimic, bine și care nu-și găsește de lucru în alte slujbe, și căreia îi place să frece menta, cam asta ar fi definiția completă a tipului în pielea căruia mă complăceam să exist. Ți-am spus că am urât Parisul? Poate te întrebi: cum poți să urăști Parisul? Orașul-lumină, locul în care visezi să trăiești, mai ales dacă ești artist. După ce m-am despărțit de Agnes, am luat viața în piept
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
le putem înfrunta fără a ne concentra asupra motivațiilor lor fundamentale”. Pentru Tony Judt, motivația fundamentală rezidă în corupția sentimentelor noastre morale elementare: - de când am început să justificăm inegalitatea, ca și cum ar fi o condiție naturală a vieții, și chiar ne complăcem în ea ca într-un creuzet de discriminare între cine este întreprinzător și cine nu vrea să facă nimic; - de când am aruncat în vânt lecția istoriei care ne învață că inegalitățile duc la pierderea sensului de fraternitate, adică a bazei
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
promisiunea Împărăției este fundamentală, până la a asuma o dinamică nouă, o tensiune nouă: aceasta este deja inaugurată dar încă nerealizată pe deplin. Și iată că această corupție religioasă implică anestezierea acestei tensiuni: nu se reușește să se mai suporte, se complace de ceea ce există, se cade în mediocritate și în lâncezeală, nu se mai investește în ceea ce ne este promis dar se sclerozează pe o realizare imanentă, precum satisfacția profesională, rezultatul operelor, „se complace în stima de sine”, căreia i se
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
se reușește să se mai suporte, se complace de ceea ce există, se cade în mediocritate și în lâncezeală, nu se mai investește în ceea ce ne este promis dar se sclerozează pe o realizare imanentă, precum satisfacția profesională, rezultatul operelor, „se complace în stima de sine”, căreia i se supune ca obiect. Se fixează pe „perfecțiunea instrumentelor moderne”, pe „umplerea golului simțit în suflet, în comparație cu scopul căutat cândva și acum abandonat”. Aceștia se vor dedica unei „intense vieți sociale”: „se vor bucura
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
intensă și inconștientă a ultimelor luni lasă locul unei neliniști, unui neastîmpăr: începe să se trezească ființa mea socială, activă, dornică de lucru și de rezultate, de întîlniri, de schimbare, încep să mă-ntreb cum a fost posibil să mă complac toată vara în lâncezeală și lene. Cum am suportat lipsa contactelor, a corespondenței, a telefoanelor. Deodată, ca sub efectul unei cafele tari, toamna se trezesc facultățile agresive ale minții mele și-ncep să îmi simt, tot mai mult și mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
căruciorului de traveling și luminată de reflectoare. Naturalismul ei nu e genuin, ci sintetic, recreat la modul postmodernist, cu mare discreție însă. Câteva clădiri risipite pe maidane și legate prin drumuri clisoase. Paragină și mizerie de necrezut, în care se complace subumanitatea personajelor. Kitsch-ul interioarelor a fost cu grijă recompus după anume texte caragialiene ("Un artist", de pildă, de unde vine și sugestia extraordinarelor scene finale, circul improvizat cu cîini-roșiori și cocoși). Frizeria, baia publică, bodega și sala de bal epuizează
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în câteva cuvinte, „bărbatul trebuie să se gândească la modul în care actul îi va fi benefic pentru sănătate”. Dacă bărbatul îți lasă mintea să rătăcească prea departe de acțiunea în care este implicat în timpul actului sexual sau dacă se complace prea mult în senzațiile plăcute ale ejaculării iminente, acesta va pierde controlul curând și întreaga reprezentația se va încheia înainte ca el să-și dea seama măcar. În una dintre cele mai fermecătoare analogii, Fata Simplă ilustrează pericolele neglijenței bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
nu te lasă inima să arunci de 999 de ori dintr-o mie manuscrisul în foc, e de prisos." Sau: "Nu primim cu nici un preț morfoleala literară, scrisul fără râvnă, fără dogoare (...) Ne supără rolul de rândaș în care se complace scriitorul". Dacă i se pare insuficientă admonestarea principială, Arghezi invocă o deplin justificată corecție corporală, asumându-și, pe loc, rolul de inchizitor. În acest caz, o virtuală măsură punitivă e integrată discursului ca argument in extremis, accentuând puntea de legătură
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pus la zid și flagelat: "(...) nu suntem vinovați, dacă, furioși de absența omului superior în cel care îndrăznește să joace rișca în fața teatrului cu îngerul artei, punem mâna pe baston și măsurăm spinarea brutei sculate din tingirea în care își complăcuse nasul". Mizând pe justițiabilitatea violenței satirice, Arghezi își motivează astfel atitudinea: "Vanitate, îngânfare? Nu; foarte simplu și curat, un sentiment la mijloc de restabilire de proporții"174. Teoretizând, Arghezi nu are dubii, de aceea el nu face speculații. Deontica sa
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o erezie sau o schismă a amăgit pe mulți, târându-i după sine în greșeală. Unul este pagubă a unui singur suflet, celălalt primejdia multora. Unul înțelege că a greșit, plânge și se căiește; celălalt, îngâmfat în păcatul său și complăcându-se în delictele sale, desparte pe fii de mamă, răpește oile de la păstor, calcă legământul față de Dumnezeu. Apostatul a păcătuit o singură dată, celălalt păcătuiește zilnic. În sfârșit, apostatul, primind martiriul, poate primi cele promise ale Împărăției divine, dar schismaticul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
încătușat, însă nu înjosit, știe cine este Prospero în ordinea umanului și, mai ales, se desfată enorm executându-i poruncile. Și mai punând și de la el. Nu fără ceva ludic, ca în comportamentul unui tânăr animal foarte inteligent care se complace, cu evidentă voioșie, în executarea comenzilor unei dresuri deopotrivă de inteligente. Dar și cu inerenta frică de pedepse: mustrat, amenințat, el spune: „Stăpâne, să mă ierți“, apoi: „Îți mulțumesc, stăpâne!“ Iar într-un caz transpare, ceva mai delicat, solicitudinea de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
încătușat, însă nu înjosit, știe cine este Prospero în ordinea umanului și, mai ales, se desfată enorm executându-i poruncile. Și mai punând și de la el. Nu fără ceva ludic, ca în comportamentul unui tânăr animal foarte inteligent care se complace, cu evidentă voioșie, în executarea comenzilor unei dresuri deopotrivă de inteligente. Dar și cu inerenta frică de pedepse: mustrat, amenințat, el spune: „Stăpâne, să mă ierți“, apoi: „Îți mulțumesc, stăpâne!“ Iar într-un caz transpare, ceva mai delicat, solicitudinea de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
el a avut în gând că românii sunt din rămășițele romanilor care au rămas în Dacia, ducând o viață gospodărească, nu ostășească, și că numai legiunile, nu și colonii deopotrivă, au fost strămutați de către Aurelian” (HMV, p. 213). Cantemir se complăcea în confundarea latinei populare din simbioza traco-latină cu latina medievală folosită până târziu ca lingua franca a culturii europene. Din această poziție falsă el aprecia că latina își continuă existența, în timp ce limba autohtonilor despre care vorbeau cronicarii polonezi, nefiind constatabilă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
solar. Litere mari de-o șchioapă, frumos aduse din condei, înveseleau casa, vopsite în diverse culori, ce-ți luau ochii, ca un stol de păsări din Paradis... Ziua întreagă, cercetând lacom și neîndurat, chestiona pe docilul său pacient, care se complăcea acum în acest joc bizar pe care poate îl născocise fantezia sa de poet. Gruber uitase de toate, nu-și mai aducea aminte nici că e profesor de geografie, nici de teoriile lui filologice. Era un alt om, și-a
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
face", îl interpelează direct pe filosof. El infirmă aici punctul de vedere platonician, invocând faptul că cititorul sau spectatorul n-ar simți nicio plăcere în fața unui erou care ar fi un model perfect de virtute: "Poeții, spune Platon, nu se complac nicicum în descrierea liniștii interioare a unui înțelept, care păstrează în permanență o egalitate de spirit ferită de dureri și plăceri. Ei nu se folosesc de talentul producerii ficțiunii pentru a ne descrie situația unui om care suportă plin de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
calitatea excelentă a Anticilor. Ei nu considerau că gustul națiunilor este diferit, atât față de obiectele spiritului, cât și față de cele ale trupului, și că la fel ca maurii dar fără să meargă atât de departe, spaniolii își imaginează și se complac într-un fel de frumusețe cu totul diferită de cea pe care o prețuim în Franța, și că ei doresc la iubitele lor o altă proporție a membrelor și alte trăsături ale feței decât cele căutate de noi: până într-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
proiectului de a ridica un teatru de comedie în acest oraș."18 Scrisă ca un discurs, scrisoarea nu este o adevărată epistolă. Rousseau, care îl apostrofează aici cu siguranță uneori pe d'Alembert -, dar și pe mulți cititori anonimi -, se complace să afirme: "scriu pentru popor", nu numai pentru poporul genevez, ci și pentru "cei mai numeroși". Nu o reflecție asupra artei dramatice propune el în această operă polemică, în care dezbate numai diferitele chestiuni etice pe care le pune teatrul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
enunțului ironic sau ca insinuare a șantajului subînțeles. În același timp, valorează ca impunere cu autoritate în agora a unei imagini convenabile convențional, dar și ca restabilire decisivă a armoniei în "familia" ternară caragialiană, etalon al unei lumi care se complace în minciună. O rezolvare aparte cunoaște și tipul intelectualului. Gazetarii Rică Venturiano, Edgar Bostandachi, Caracudi, etc. pitorescul pedagog Mariu Chicoș Rostogan, casta "capuținiștilor", etc. sunt surpriși în ipostaze revelatoare ale prostiei suverane. Susținând teza aversiunii lui Caragiale față de personajele sale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de descendență Caragiale-George Mihail Zamfirescu. Domeniul tematic luat în posesie de Caragiale prin acte doveditoare precum schițele Om cu noroc, Mici economii, Cadou, Lună de miere, ca să nu mai vorbim de comediile sale, este cel al familiei burgheze care se complace în iluzoria stare de respectabilitate ascunzând un fundament profund imoral. Din cele spuse în capitolul consacrat tipologiei, rezulta deja caracterul de neocolit al reperului caragialian în tratarea acestei teme, precum și relativa bogăție de ilustrări în acest sens. Ar trebui adăugate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
incongruență între reacțiile insider-ilor celor două universuri ficționale și cele ale outsider-ilor acestora. Astfel, ghidat de naratorul-reporter, cititorul observă cum, în completarea tabloului dizgrațioasei și insalubrei "zaanale" de pe traseul spre Căldărușani, peisajul uman nu face notă discordantă, ci se complace ambiantului perceput ca normal, i se integrează cu vădită desfătare: "Aci, sub umbrare improvizate pentru campania zaanalei, de o parte și de alta a șoselii fac chef negustorii, țăranii, soldați, bicicliști, mahalagioaice, popi etc, cu familia și copiii; mănâncă fleici
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Minette. N-aș fi zis că voi fi în stare, dar îmi revin. Încă nu-mi vine să cred că s-a întâmplat. Credeam că te iubește. —Și eu am crezut, zise Minette cu o grimasă. Cred că m-am complăcut prea tare în situație. M-am lăsat pe tânjeală. Poate că de-aia s-a întâmplat ce s-a-ntâmplat. Ar fi trebuit să-mi dau mai mult silința. Ce prostie, spuse Darcey furioasă. De parcă ar fi vina ta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lăsîndu-și capul cu păr parfumat pe umărul meu, să ne șoptim fleacuri în timp ce ne legănam îmbrățișați, să-i sărut lobul urechii cu cercel scânteietor, să-i simt cu palmele pielea caldă a mijlocului, catifelată de stratul moale de dedesubt... Mă complăceam în cea mai ieftină melodramă până când, deodată, îmi luam seama, și sub țeasta mea începea din nou delirul: eu nu aveam dreptul să mă irosesc în rituri sexuale, pentru că trebuia să ajung scriitor, trebuia să-mi trăiesc intens nefericirea, mă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am așteptat la spovedanie, ci ca sfătuitor și n-ai venit, când te-am dorit pentru lucrarea asta vedeam în tine ca printr-o fereastră deschisă și știam că undeva în tine te așteaptă lumina, acum însă sufletul tău se complace în beznă, nu vrea să iasă, știu că lupta ta nu e ușoară, mai ales datorită acelui dar primit de tine de la Dumnezeu și pe care te străduiești să-l protejezi, de aceea eu n-am voie să intervin, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și eu, nu știu când, nu voi fi în stare să trec singur peste, hai recunoaște că asta ți-ai dorit, n-ai făcut nimic ca s-o oprești, de un an de zile nici un semn de viață, te poți complace acum în infinita durere pe care ți-ai provocat-o cu bună-știință și nu-ți rămâne decât să faci totul ca să ajungi la Paris, Boris, îi scriu lui Boris să mă cheme în Italia, după ce obțin viza, de la Florența până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vorbim prea mult, dar o țin de mână, ne ținem de mână (eu consider ridicol un asemenea gest și mă mir de propria-mi transformare!) și ne sărutăm. Știe să sărute ca o expertă; rămân agățat de buzele ei, mă complac Într-un sărut lung ca o agonie. O leșie fierbinte Îmi cutreieră sângele. Ea pare posedată de o aparentă moliciune a gesturilor și are mișcări de un anume somnambulism erotic, ce exercită o acțiune magnetică imediată asupra mea. Singura atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]