4,181 matches
-
cât și posibilitatea de a sublima în artă întreaga suferință a celui care a pierdut orice rațiune de a exista. Totodată, Orfeu apare ca un efeb, frumusețea fizică, cât și extraordinara sa înzestrare artistică Orfeu reprezintă artistul prin excelență -, devin complementul nefericirii și chiar al damnării. Pictorul revine cu un alt tablou în același decor stâncos al unui țărm, unde Orfeu, ținându-și lira la piept și cu o coaroană de lauri pe cap, zace abandonat. Alt tablou, Lira lui Orfeu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
limitării unui panestetism care invadează domeniul sacrosanct al moralei. Francezii sunt atât de departe pe această cale, că au crezut că estetica ar putea, la rigoare, să înlocuiască morala și religia. Aceasta este o eroare și estetica nu este decât complementul moralei și nu morala în întregul ei"493. Lahovary dorește să elimine orice suspiciune cu privire la ideologia noii societăți, exonerând-o de spectrul internaționalismului, pe care-l aducea încărcătura peiorativă a cuvântului "internațional", care apăruse în statutul ei, explicându-l ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
compoziției ca și titlul aurit, de o grafie rafinată, similară celor ale tablourilor lui Von Stück și Klimt. Actul de cruzime, circumscris unei senzualități morbide, are fie ca fundal, fie ca suport luxura, strălucirea celor lumești, delectabilul pletoric al bogăției, complement industrios al supliciului. Așa cum în tablourile lui Gustave Moreau sau în povestirea lui Flaubert, Salomeea este îmbrăcată în bijuterii, în pietre prețioase, corpul ei, aproape gol, făcând prin strălucirea cărnii concurență strălucirii aurului și a mineralelor rare, la fel, rama
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
La acest album ar putea foarte bine contribui o parte dintre colecționarii particulari, pentru că o mulțime de lucrări de sensibilitate simbolistă se află în circulație pe piața de artă plastică românească. Abia un astfel de album ar putea oferi un complement al studiului de față, în măsură să evidențieze complexitatea fenomenului simbolist în artele plastice românești și ar introduce simbolismul românesc în contextul simbolismului european. Cu foarte puține excepții deocamdată nu am identificat decât o referire la Postmortem laureatus a lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acțiunii acelorași cauze care sunt active și astăzi. Însușirea ideii că procesele care pot fi observate în prezent sunt nu numai necesare, dar și suficiente pentru a explica schimbările care au avut loc în trecut, idee numită și uniformitarianism, precum și complementul ei - acestea au fost schimbări lente care s-au produs în intervale uriașe de timp - pare să fi jucat un rol deosebit de important în geneza ipotezei selecției naturale. Iată raționamentul care susține această presupunere. Să ne întrebăm în ce fel
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
CUVÂNT ÎNAINTE Această temă, „”, suscită diverse comentarii și controverse. În lucrările anterioare anului 1957 această funcție a fost asimilată fie la atribute fie la complemente. Luând în considerare caracteristica morfologică a regentului verbal și relația specifică dintre subordonat și regentul nominal, abia între anii 1957 și1962 el a fost evidențiat ca unitate sintactică distinctă, cu individualitate proprie, dându-i-se diferite denumiri: atribut circumstanțial, nume
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
morfologică a regentului verbal și relația specifică dintre subordonat și regentul nominal, abia între anii 1957 și1962 el a fost evidențiat ca unitate sintactică distinctă, cu individualitate proprie, dându-i-se diferite denumiri: atribut circumstanțial, nume predicativ circumstanțial, predicat circumstanțial, complement al calității, element predicativ suplimentar , atribut predicativ , circumstanțial de mod acordat, circumstanțial al stării, nume predicativ de gradul III, element predicativ necesar, predicativ suplimentar , etc. Acestor părți de propoziție le corespund în planul frazei subordonate echivalente: atributivă circumstanțială, predicativă suplimentară
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
o propoziție atributivă: Nu fugi după căruța care nu te-așteaptă. Doi, care erau mai mici, începură să plângă. Nu dorm toți câți au ochii închiși. Când regentul este un verb, o interjecție, un adjectiv atunci subordonatul său este un complement: Vai de câinele care latră pe stăpânul său. Ușa deschisă pe oricine primește. Gras ca scripca e. ; sau o propoziție completivă: Nu faceți ce fac eu, ci faceți ce zic eu. Vai de cel ce strigă la urechea celui surd
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
celălalt este termenul subordonat (determinantul), (3) raportul de subordonare (dependență) dublă, unde determinantul are 2 regenți (elementul predicativ suplimentar) și (4) raportul de dependență complexă, unde determinantul are un singur regent, dar presupune existența a însă unui nume în structură (complemente cumulativ, opozițional, de excepție și sociativ)”. Aici diferența dintre interdependență(unde termenii relației se presupun reciproc) și dependență unilaterală (unde numai unul dintre termeni presupune prezența celuilalt) apare cu claritate. Dependența diferă de subordonare și numai dependența unilaterală implică subordonare
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiectul elementul subordonat, determinantul lui. Pornind de la propozițiile fără subiect, Barbu B. Berceanu ajunge la concluzia că numai predicatul poate fi considerat parte principală de propoziție; subiectul poate lipsi, (plouă, bate la ușă) părând - formal cel puțin - un fel de complement avantajat (prin acordul verbului cu el). Inconvenientul teoriei subordonării subiectului față de predicat, în termenii în care apare, este acela că susținătorii ei cred că pot dovedi subordonarea subiectului față de predicat prin referire la propozițiile fără subiect, dar în aceste propoziții
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Pană Dindelegan, care include simbolul categorial „subiect sub directa dominanță a nodului grup verbal alături de simboluri ca obiectul direct, obiectul indirect în dativ, atributiv(numele predicativ) etc.” Subiectul dobândește, în felul acesta, față de verb o poziție similară cu cea a complementelor respective, autoarea acordând subiectului statutul de determinant (modificator) direct al verbului. Concluzia că subiectul este un determinant al verbului se datorează faptului că, în viziunea sa „grupul verbal este o secvență de constituenți în interiorul căruia verbul îndeplinește rolul de nucleu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
apeleze la un alt criteriu în funcție de care să se soluționeze această problemă. Meritul principal al cercetătorilor care au urmărit să dovedească caracterul de determinant verbal al subiectului este acela că au evidențiat asemănarea dintre subiect și ceilalți determinanți ai verbului (complemente, nume predicativ), deși această asemănare nu merge până la identitatea și, deci, nu se poate susține că „subordonarea” subiectului față de predicat este identică cu subordonarea oricărui complement. Precizări cu privire la calitatea subiectului de a fi termen neomisibil în cadrul relației sintactice pe care
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiectului este acela că au evidențiat asemănarea dintre subiect și ceilalți determinanți ai verbului (complemente, nume predicativ), deși această asemănare nu merge până la identitatea și, deci, nu se poate susține că „subordonarea” subiectului față de predicat este identică cu subordonarea oricărui complement. Precizări cu privire la calitatea subiectului de a fi termen neomisibil în cadrul relației sintactice pe care o stabilește cu predicatul aduce Gabriela Pană Dindelegan, arătând că proprietatea de a fi constituent obligatoriu (neomisibil), în raport sintactic de interdependență cu verbul, proprietate pe
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de enunț inteligibil a textului supus acestei probe. De aceea, se poate spune că relația dintre subiect și predicat se caracterizează prin interdependență sintactică și poate fi chiar numită interdependență. Sub acest aspect, ea se deosebește de relația predicatului cu complementul direct, unde apare o relație de subordonare, pentru că și Seara (eu) citesc, este un enunț reperat în limba română (deci, în această relație, unul dintre termenicel subordonat, determinantul este omisibil). Astfel prezentată, relația subiect-predicat nu se diferențiază însă de relația
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
apare o relație de subordonare, pentru că și Seara (eu) citesc, este un enunț reperat în limba română (deci, în această relație, unul dintre termenicel subordonat, determinantul este omisibil). Astfel prezentată, relația subiect-predicat nu se diferențiază însă de relația predicatului cu complementul direct și nici de relația verbului cu numele predicativ (în structura predicatului nominal), pentru că nici complementele respective și nici numele predicativ nu sunt omisibile. În acest moment al discuției poate interveni criteriul „restricțiilor formale” pentru delimitarea celor trei tipuri de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
română (deci, în această relație, unul dintre termenicel subordonat, determinantul este omisibil). Astfel prezentată, relația subiect-predicat nu se diferențiază însă de relația predicatului cu complementul direct și nici de relația verbului cu numele predicativ (în structura predicatului nominal), pentru că nici complementele respective și nici numele predicativ nu sunt omisibile. În acest moment al discuției poate interveni criteriul „restricțiilor formale” pentru delimitarea celor trei tipuri de determinanți. La toate cele trei tipuri de relații se manifestă marca formală a recțiunii cauzale de la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
termenului predicat (predicatului din regentă), în cadrul relației de interdependență dintre ei. Relația de interdependență subiect (subiectivă) predicat (regentă) se caracterizează prin restricții formale reciproce (manifestate prin acord, recțiune și selecția anumitor tipuri de termeni), pe când interdependența dintre diversele tipuri de complemente (completive) și predicat (regentă) se caracterizează prin lipsa restricțiilor formale cu direcția complement (completivă) → predicat (regentă). În ceea ce privește enunțurile (21-26) construite cu verb copulativ + nume predicativ ( = predicat nominal) sau verb copulativ în regentă + propoziție predicativă, constatăm că, pe de o parte
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
interdependență subiect (subiectivă) predicat (regentă) se caracterizează prin restricții formale reciproce (manifestate prin acord, recțiune și selecția anumitor tipuri de termeni), pe când interdependența dintre diversele tipuri de complemente (completive) și predicat (regentă) se caracterizează prin lipsa restricțiilor formale cu direcția complement (completivă) → predicat (regentă). În ceea ce privește enunțurile (21-26) construite cu verb copulativ + nume predicativ ( = predicat nominal) sau verb copulativ în regentă + propoziție predicativă, constatăm că, pe de o parte, subiectul poate fi exprimat prin verb la infinitiv, dar și prin substantiv, și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de predicat (sau de regentă) nu impune restricții în selectarea unui anumit tip de subiect (subiectivă). În propozițiile cu predicat nominal (sau în frazele în care regenta conține un verb copulativ) nu se pune problema delimitării subiectului (sau subiectivei) de complement (sau de completive), pentru că verbele copulative nu intră în relație de interdependență cu complemente (propoziții completive). Se pune numai problema delimitării subiectului (subiectivei) de numele predicativ (propoziție predicativă), lucru care se realizează prin topică, în sensul că subiectul (subiectiva) precedă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiect (subiectivă). În propozițiile cu predicat nominal (sau în frazele în care regenta conține un verb copulativ) nu se pune problema delimitării subiectului (sau subiectivei) de complement (sau de completive), pentru că verbele copulative nu intră în relație de interdependență cu complemente (propoziții completive). Se pune numai problema delimitării subiectului (subiectivei) de numele predicativ (propoziție predicativă), lucru care se realizează prin topică, în sensul că subiectul (subiectiva) precedă verbul copulativ, în timp ce numele predicativ (predicativa) se plasează după verbul copulativ. În privința numelui predicativ
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
acordă, cu subiectul, direcția acordului fiind de la subiect spre nume predicativ, constatare care a dus la ideea „dublei subordonări” a numelui predicativ. În relațiile de interdependență cu verbul copulativ, numele predicativ (predicativa) nu îi impune acestuia restricții formale, după cum nici complementele (completivele) neomisibile nu impun restricții formale verbului regent (din propoziție sau din regentă). Verbul copulativ, însă, impune numelui predicativ - prin recțiune cazul nominativ, iar când numele predicativ nu se exprimă prin nume, verbul copulativ „selectează” verbe la infinitiv sau la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
îi impune să fie introdusă prin conjuncție sau prin pronume relative, de exemplu: Vei deveni ce vrei sau prin adverbe relative, de exemplu: (Ea) este cum mi-am închipuit. Așadar, în cazul numelui predicativ (sau al predicativei) și în cazul complementelor (completivelor) obligatorii, toate în relație de interdependență, restricțiile formale au caracter unilateral. În concluzie, pentru a diferenția și prin denumire cele trei tipuri de interdependență discutate mai sus, „credem că ele s-ar putea numi: (1) relație de interdependență subiectivă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
completivă”. „Relația de interdependență subiectivă se caracterizează prin caracterul nonomisibil al celor doi termeni și prin restricții formale reciproce”. Relația de interdependență completivă se caracterizează prin nonomisibilitatea celor doi termeni și prin restricții formale unilaterale, numai cu direcția predicat (regentă) → complement (completivă). Relația de interdependență predicativă se caracterizează prin nonomisibilitatea celor doi termeni și prin faptul că ea apare numai dacă în enunț mai există o relație de interdependență, și anume relația subiect-predicat; restricțiile formale caracteristice acestei relații sunt unilaterale, ele
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
controversată, având cei doi regenți cu statut egal: regentul verbal și regentul nominal. Între 1957 și 1962 el a fost evidențiat ca unitate sintactică distinctă,cu individualitate proprie, dându-i-se diferite denumiri: atribut circumstanțial, nume predicativ circumstanțial, predicat circumstanțial, complement al calității, element predicativ suplimentar, atribut predicativ, circumstanțial de mod acordat, circumstanțial al stării, nume predicativ de gradul III, element predicativ necesar, predicativ suplimentar , etc.. Acestor părți de propoziție le corespund în planul frazei subordonate echivalente. Echivalența subordonatelor cu segmentele
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
regent simultan cunoaște și un tip special reprezentat de o construcție complexă în care, în absența elementului verbal însuși, apar numai determinante referitoare la verbul absent (verb cu sens de existență) și la subiectul lui; aceste determinante sunt mai ales complemente (și propoziții) circumstanțiale de loc: Unde te visezi de umbli cu porci după tine?; După asta o vreme nu s-a mai întors la Călărași. Anghel îl credea acasă; maică-sa îl credea la Anghel, mai rar de timp: Nici
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]