868 matches
-
resimte gândirea logică în fața „cercului înțelegerii“. Ci de o accepțiune a ei radical diferită. Astfel, vorbind despre sensul ființei, înțelege că nu poate fi vorba de ceva „care s ar afla în spatele ființei“, ci privește ființa însăși în măsura în care se deschide comprehensiunii omenești.<ref id="126">Ființă și timp, ed. cit., p. 209.</ref> Cu această mențiune, este consecvent modului în care explicitează constituirea ființei ca fenomen. La fel și prin ceea ce adaugă imediat: „Sensul ființei nu poate niciodată să fie pus
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Afirmă simplu și limpede adevărul de credință: Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a în viat. Or, înainte de toate, tocmai acest adevăr de credință este profund paradoxal. Cititorul ar putea să recunoască aici câteva niveluri distincte ale comprehensiunii. Ar putea să vadă cum ceea ce e rușinos, nebunesc și imposibil ( pudendum, ineptum & impossibile) se situează pe mai multe trepte. Atunci când citește: „Fiul lui Dumnezeu a murit: este întru totul de crezut, deoarece este nebunesc“, nu se va opri la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tre aceste situații, sub diferențe ce nu pot fi ignorate. Înainte de toate, se descoperă ca paradox absolut, adevăr al Întrupării lui Dumnezeu (V, 7). Însă recunoașterea acestuia presupune experiența trăită a propriei finitudini, fapt ce indică un alt gen de comprehensiune. După cum afirmă în Apologeticum, XVII, 3, „ceea ce ne face săL înțelegem pe Dumnezeu este neputința de aL înțelege“. Această propoziție nu este doar paradoxală, contravenind uzajului obișnuit al gândirii, ci și antinomică: neputința de aL înțelege pe Dumnezeu face posibilă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înțelegem pe Dumnezeu este neputința de aL înțelege“. Această propoziție nu este doar paradoxală, contravenind uzajului obișnuit al gândirii, ci și antinomică: neputința de aL înțelege pe Dumnezeu face posibilă înțelegerea Sa. Cu alte cuvinte, noncomprehensiunea celor divine face posibilă comprehensiunea lor. Aduce în atenție, astfel, ceea ce e cu adevărat propriu unei asemenea experiențe. Este vorba de asumarea distanței de nedefinit în raportarea la cele divine, a distanței ce face posibilă comuniunea însăși.<ref id="157">Cf. în această chestiune JeanLuc
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
38, 186 ens finitum 122 ens imaginarium 81 (n. 69) ens rationis 81 (n. 69) essentia 166 „étrange monstre“ (Pascal) 70 exces 20-21, 53, 103 (n. 95), 132 (n. 128), 141, 161, 194, 196 ~ al voinței (vezi „voință“) excedere ~ a comprehensiunii 19, 32, 46-47, 69, 97, 150, 157, 159-160, 163, 167, 191 ~ a gândirii obișnuite 20-21, 33, 46, 47, 59, 62- 63, 65- 66, 84, 89, 93, 106, 130, 134-143, 151-152, INDEX RERUM 205 155, 158, 168-172, 177, 193-196 ~ a logicii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
evitate în procesul intructiv - educativ al elevilor cu deficiențe de auz. Atunci când sunt utilizate, trebuie să se țină seana de o serie de cerințe cum ar fi recurgerea la diferite procedee și materiale intuitive, utilizarea unui vocabular adaptat capacității de comprehensiune a elevilor, însoțirea comunicării verbale cu alte forme de comunicare nonverbală, etc. Deasemenea, trebuie să se țină seama de condițiile unei bune labiolecturi (luminozitate, distanță, etc). Este recomandabil ca metodele expozitive să fie utilizate mai puțin ca metode de sine
Specificul pred?rii-?nv???rii la elevul cu deficien?? de auz by Cecilia Hamza () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84073_a_85398]
-
poporul însuși. Poziția Bisericii și tenacitatea caracterului național i-au opus până acum o rezistență de neînfrânt”(Haxthausen, 1853, 127). Clivajul dintre cele două culturi este atât de mare, încât se ajunge rapid la o incapacitate de comunicare și de comprehensiune reciprocă între indivizii care le aparțin: „Clasele inteligente [sic!] sunt în Rusia separate de poporul propriu-zis printr-o prăpastie cu mult mai adâncă decât în restul Europei, unde pozițiile sociale se explică mai puțin prin diferențele intelectuale, cât prin felul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
acestea, unele sunt mai adecvate, altele necesită o atenție deosebită pentru a-și atinge scopurile educative. De exemplu, când sunt utilizate metodele expozitive trebuie să se țină seama de o serie de cerințe precum: utilizarea unui vocabular adapatat capacității de comprehensiune a elevilor, limbajul gestual, diferite procedee și materiale intuitive etc. Metodele de simulare cum ar fi jocul de rol, jocul didactic, învățarea prin dramatizare pot fi utilizate eficient în procesul de predare-învățare. Strategii folosite în clasă Programul educațional al unui
Didactica limbii ?i literaturii rom?ne ?n ?coala cu deficien?e de auz by C?t?lina Costandache () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84365_a_85690]
-
critic autentic, vreau să zic -, dacă nu este un bun critic de poezie. Pentru literatura noastră, care strălucește în primul rând prin poezie, e chiar vital să avem critici care să citească poezie cu amor intelectual și cu o largă comprehensiune. Tot vorbim, după cum se vede, despre critică. Să însemne asta că, în cultura noastră, cel puțin, critica e importantă? În mod paradoxal, Maiorescu, întemeietorul ei, nu era de aceeași părere. Prin simplul fapt al apariției scriitorilor adevărați (Eminescu, Creangă, Caragiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
politicile și strategiile organizației; noul mod de organizare a muncii trebuie să aibă în centru echipa; toate mijloacele de realizare a empowerment-ului trebuie să fie luate în considerare și transmise tuturor salariaților"220. Strategiile și politicile organizaționale, fiind generate de comprehensiunea culturii organizaționale, de valorile asociate, împărtășite sau acceptate, de analiza influențelor externe, de obținerea și prelucrarea opiniilor angajaților reprezintă un punct nevralgic în atingerea statutului de EOC. Politicile sunt partea vizibilă a aisbergului, generată de partea invizibilă. Dacă politicile nu
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
modul în care e perceput profilul lui Mircea Iorgulescu, detașându-se principala calitate a criticului, spiritul său insurgent, vocația sa polemică, pe care Gabriel Dimisianu o radiografiază cu rigoare, cu vibrație empatică, cu o nuanțare a propriei voci în registrul comprehensiunii: Există în cartea lui Gabriel Dimisianu și puncte de vedere ori perspective cu privire la menirea criticului, la rolul revizuirilor în cultura românească, cu privire la moralitatea profundă a actului critic ori a literaturii pur și simplu. Sunt pagini cu caracter autoreflexiv, ce pun
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
total evitate în procesul intructiv-educativ al elevilor cu deficiențe de auz. Atunci când sunt utilizate, trebuie să se țină seama de o serie de cerințe cum ar fi: recurgerea la diferite procedee și materiale intuitive, utilizarea unui vocabular adaptat capacității de comprehensiune a elevilor, însoțirea comunicării verbale cu alte forme de comunicare nonverbală, etc. De asemenea, trebuie să se țină seama de condițiile unei bune labiolecturi (luminozitate, distanță, etc). Este recomandabil ca metodele expozitive să fie utilizate mai puțin ca metode de
Sugestii de ordin metodic ?n educa?ia elevului cu deficien?? de auz by Hamza Cecilia,Gherman Gabriela () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84370_a_85695]
-
sesizăm, de pildă, că se sustrag ușor înțelegerii obișnuite. La limită, ajung de neconceput pentru mintea omenească, fiind în stare să scandalizeze gândirea însăși. Apar uneori de-a dreptul stranii, ca dintr-o altă lume. Aduc în față tocmai limitele comprehensiunii și ale exprimării noastre, generând atunci paradoxuri insolubile. Nu îmi propun o cartografie a celor străine sensului, lucru probabil cu neputință de realizat. Însă voi căuta să revăd modul variat în care apar, bunăoară când anume e vorba de o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și nu se poate edifica pe sine în solitudinea reflecției sale. Cu acest simț al finitudinii, omul religios va căuta să recunoască ceea ce, incomprehensibil fiind (akatálepton, spune Sf. Ioan Gură de Aur), originează însăși posibilitatea sensului. Sau faptul că orice comprehensiune - și sensul propriu acesteia - se sprijină pe o non-comprehensiune originară. Metafizicianul, în schimb, este tentat să gândească în alți termeni. El caută uneori imposibilul ca atare, ține cu tot dinadinsul să exprime clar ceea ce este inefabil și să înțeleagă în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în deșert are în față propria nimicnicie și, deopotrivă, ceva mai presus de viață și de moarte. O asemenea experiență lasă să se întrevadă, în definitiv, ceea ce e neomenesc în viața și în moartea omului. Secțiunea a doua LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 7. Vanitatea unui argument Firesc până la un punct, logica sancționează în chip sever orice enunț ce ratează sensul ca atare. Merge mai departe, ca să ne spună că nu e posibil a gândi realmente absurd și a gândi ceva absurd. Atunci când
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Cercetări filozofice, § 122). Este firesc, de pildă, să poți vedea unele dificultăți ale gândirii, contradicțiile pe care nu le poate rezolva și nici nu trebuie săși propună să le rezolve logic. În consecință, relația gândirii cu principiul noncontradicției LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 61 48. 49. poate fi văzută altfel, ca un loc simptomatic, o probă aptă să ne spună ceva cu privire la noi înșine. Dacă prin încălcarea acestui principiu gândirea ajunge la „consecințe absurde“, atunci putem vedea care sunt acele consecințe și, mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens. Se vede nevoit să revină de mai multe ori asupra lor, cu noi argumente. Pune în discuție afirmația că „unul și același lucru este și totodată nu este“, scandaloasă pentru simțul logic. „Într-adevăr, este peste putință LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 63 50. 51. ca un om săși poată închipui că unul și același lucru este și totodată nu este. Și totuși unii cred că Heraclit a afirmat chiar așa ceva. Cu toate acestea, nu e necesar să interpretăm vorbele cuiva chiar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
b). În această privință, chestiunile se complică aproa pe la nesfârșit. Pe de o parte, afirmă Aristotel, te trezești în fața multor teze ciudate, nu poți trece cu vederea „toate impo sibilitățile și absurditățile ce decurg din doctrinele celor ce LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 65 53. susțin alte păreri, nici părerile celor ceși îmbracă ideile într-o formă mai atrăgătoare“ (XII, 10, 1075 a). Așa îi apare ideea că „toate lucrurile își au obârșia în elemente contrarii“. Doar că, observă imediat, unele lucruri, precum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în acest caz, este o „bucurie pentru ea însăși“ (980 a-b). 9. Două apariții ciudate: visul și filozofia Ne este cunoscută o afirmație a lui Cicero, neobișnuită întrucât privește chiar lipsa de măsură a celor filozofice. Un LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 67 filozof - și nu unul oarecare - se referă la absurditatea unor enunțuri filozofice. Sunt totuși puțini filozofii care îndrăznesc să afirme deschis acest lucru și, pe deasupra, săși motiveze într-un fel afirmația. De pildă, Socrate, cu dexteritatea sa aparte în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
stranii? Nu știm ce motive deosebite au avut unii filozofi ca să spună acele lucruri, sau dacă măcar au avut motive. Nu știm nici dacă ei au înțeles întotdeauna ceea ce au spus. Cu toate acestea, au fost bine reținute, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 69 56. preluate cu aviditate de alții, elogiate sau disprețuite, socotite uneori salutare. Au de venit astfel și mai ciudate, mai stranii. Și nu este în joc, de această dată, producerea ludică a ceva absurd. Filozofii la care se referă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
57. lui“). Surprins cu totul în fața acestor atitudini opuse, Cicero nu mai știe ce să creadă. Își dă seama însă, după cum afirmă imediat, că nu s ar putea spune ceva mai absurd. Nu contestă acestor vechi doctrine orice putere de comprehensiune, chiar o anume subtilitate (II, 60). Însă îi apar la fel de stranii ca și visele pe care caută să le explice. Puțin mai înainte, vorbind despre unii stoici, amintește felul în care ei înțelegeau decăderea unor ritualuri la Delfi: „spun că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de explicații dintre cele mai stranii. Cu privire la vise, stoicii sunt siguri de puterea lor divinatorie. Numai că argumentele pe care le aduc sunt adesea contradictorii. nu-și mai pun întrebări cu privire la realitatea și limitele acestei puteri, nici cu LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 71 privire la amestecul celor veridice cu iluzia însăși. Ignoră faptul că omul care visează poate lua ca real orice lucru înșelător (II, 58). Acestuia i se întâmplă uneori precum corăbierilor aflați de multă vreme pe ape, sau celor care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
al lui Diderot, și nicidecum pe un antic. Cel care vorbește aici apare ca un homo novus. Se situează singur printre cei care prețuiesc discuția rațională și cercetările noi asupra naturii. Preferă să se vadă pe sine în LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 73 58. descendență socratică, însă, ca om nou, anunță deja o abatere serioasă față de episodul grec. Ce aș remarca în acest loc? Încrezător în modul de „argumen tare rațională“ (II, 11), ce ajunge a se vedea just prin el însuși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aproape uluitor ce spune aici, vorbind despre acei filozofi ce nu sunt nicidecum „de doi bani“! Unor vise complet bizare le răspund acele minți care, deși cunosc bine logica, nu se feresc totuși de-a avea opinii extravagante. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 75 59. Iar Cicero, care scrie despre absurditatea unor vise și a unor interpretări filozofice, a fost el însuși un om cu destule vise - în ambele accepțiuni ale cuvântului - și cu vocație filozofică. Într-adevăr, nimic atât de ciudat încât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
va ține cont de sensul și puterea unei demonstrații. Nu însă și omului absurd, pentru care „dez văluirea absurdității (deductio ad absurdum) nu mai este necesară“. O concluzie definitivă și oarecum tristă, gravă, cel puțin în acest loc. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 77 61. 62. Concluzia de mai sus pare logică. Numai că unele detalii în ceea ce spune Kant nu sunt de natură să ne liniștească în privința „omului absurd“. Să fie într adevăr orice argument zadarnic în cazul acestui om? Dar există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]