2,229 matches
-
al apariției vieții. Ca și Albert Haller și Morgagni, Spallanzani practică și recomandă repetarea experimentului de mai multe ori, variind condițiile și apoi concluzionând. Această rigoare științifică este caracteristică experimentaliștilor și Spallanzani a ilustrat-o cu prisosință. Un geniu medical comprimă timpul : François Xavier Bichat (1771 - 1802). Medic și biolog, fiziolog, histolog, Bichat, în câțiva ani, concentrează lumina sfârșitului de secol, înscriindu-se meteoric în anvergura celui pe treptele căruia destinul îi oprește ascensiunea. Fiu de medic, face studii la Lyon
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
că Legea dată în 1853, sub Barbu știrbei, privind „întinderea așezămintelor sanitare și îmbunătățirea serviciului medical“ poate fi luată ca dată care împarte Istoria Medicinei românești din sec. XIX în două perioade. Ea demonstrează încă odată capacitatea românilor de a comprima timpul, întrucât este aproape sincronă cu prima lege franceză privind manageriatul spitalelor. Preocupările pentru organizarea sănătății, formarea de cadre medicale, educația sanitară în școli, instituții, se dezvoltă și se intercondiționează cu efortul de luminare a poporului, de schimbare a mentalității
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sa participă mai puțin stomacul și mai mult musculatura respiratorie și abdominală. Concomitent închiderii pilorului și dispariției undelor peristaltice, se produce contracția antrului și refularea conținutului său în fundul stomacului devenit aton, dublată de deschiderea cardiei, contracția diafragmului și musculaturii abdominale. Comprimând stomacul relaxat, mușchii presei abdominale determină expulzarea conținutului prin esofagul relaxat. Voma se însoțește și de modificări respiratorii reprezentate de inspir profund, urmat de oprirea reflexă a respirației. Laringele este adus înainte, glota se închide și vălul palatului se ridică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de aspectul moral"8. Strănutul unui orator este rizibil pentru că ne coboară brusc de pe culmile sublimului în banalitate, din sfera sufletului în cea a trupului. Prin astfel de exemplificări și prin explicitarea comicului prin analogie cu un resort care se comprimă și se destinde asemenea "diavolului cu arc"9, teoria bergsoniană dezvăluie clare coincidențe cu studiile care focalizează mecanismul de relaxare prin râsul comic a unei tensiuni psihice acumulate. Studiile sale constituie, așadar, o sinteză a principalelor contribuții teoretice aplecate asupra
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o amintire i se dădea cezarului ce era al său pe la colțuri zornăiau treizeci de arginți iuda se prelingea pe lângă ziduri ca o părere ca o vinovăție nici nu bănuia ce discuții aprinse va induce peste milenii atunci s-a comprimat timpul (poate că însuși dumnezeu a bătut din palme) eu cred că primul torquemada a fost caiafa numai că rugurile nu fuseseră inventate tocmai de aceea a fost nevoie de cuie de o cruce de simon din cirene de longinus
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
oval. Însă și pe un oval se poate merge la nesfârșit. Cei mai mulți pasageri încearcă să ucidă cumva timpul până la destinație. Citesc romane polițiste, dorm, încropesc conversații sau, pur și simplu, stau cu ochii ațintiți în gol. Dacă ar putea, ar comprima orele. Nu ne mai interesează, oare, decât să ajungem la țintă? La urma urmei, acest adevăr n-ar fi nou. Theophile Gautier a trecut la patru sute de metri de catedrala Chartres fără să vrea s-o vadă. Peste câtva timp
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Eram atât de amețit, încît încercam să dansez și eu cât de cât, pe limba mea. Mă suceam și mă-nvîrteam, rânjind tuturor celor care rânjeau la mine. Sunetul trecea în culoare și culoarea în sunet, timpul se lungea și se comprima, fețele treceau brusc dintr-una într-alta, își amestecau trăsăturile. Deși eram în mijlocul hoardei paroxistice, mă simțeam cumva singur, totul era îndepărtat și rarefiat, de aceea aveam sentimentul că pot face orice, ca și când aș fi fost pe un câmp pustiu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mea, am mai țipat o dată, cu disperare și n-am mai știut nimic. Am plâns apoi săptămâni întregi după rochițele și păpușile mele, dispărute pentru totdeauna... 180 Toate astea-mi veneau deodată în minte, cu presiunea enormă a unui arc comprimat cu efort ani de zile, pe când mă dizolvam în fericirea și suferința odăii interzise. Zîmbindu-mi de bun venit, copilul spectral se ridică în picioare și mă cuprinse după mijloc, lipindu-și capul cu tâmple aurii de șoldul meu. Geamăna mea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din pat, a înșfăcat niște haine și a mormăit către Clodagh: — Te sun mai târziu. Dylan l-a privit plecând, apoi și-a întors privirea către Clodagh și a întrebat-o încet: —De ce? O sută de mii de întrebări erau comprimate în acea scurtă răsuflare. Ea se chinuia să găsească cuvintele potrivite. Nu știu exact. Te rog, spune-mi de ce. Spune-mi ce e în neregulă. Putem rezolva, voi face orice. Ce ar fi putut să spună? Dintr-odată, era sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de porc la Pacific Dining Car. Vecinul care avea grijă de bătrânul meu contra sumei de douăzeci de verzișori pe lună mă sunase să mă anunțe că babacul a luat-o din nou razna: trăgea aiurea cu pistolul cu aer comprimat în câinii din cartier și-și făcea praf banii de la Asigurările Sociale pe reviste deocheate și avioane de jucărie. Se ajunsese în punctul în care trebuia să fac ceva cu el și în toți ciudații știrbi care-mi ieșeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
facem parte inevitabil și etern... Ideile scrise și lumea ce se ascunde în cărți le transformă în niște ferestre spre câte un adevăr rotund, ca o revelație a vreunei galaxii sau a vreunui soare din imensitatea oceanului universal... adevărul este comprimat la nivel de idee și semne, gândurile apar precum comori neștiute, ramuri ce cresc dincolo de noi, rădăcini și semințe ce încolțesc pentru a deveni arbori care răsar de prin paginile cărților. Așa cum muzica este simfonia sentimentelor, un mesaj al energiei
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
propria-i oglindire În ochii bacantelor pândind din tufișuri lacome; dacă iei vederea și o Întorci invers, fără să ții cont de direcția normală de privit, ți se propune o pajiște ciudată, unde iarba crește deasă și Înaltă, sistematizând spațiul, comprimându-l În hățișul de buburuze și lăcuste ce te aștepți să Înceapă să cânte din clipă-n clipă, umplând camera cu acea stare de calm natural pe care niciodată nu poți să-l Închizi Între niște pereți burdușiți cu cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de fapt, fuseseră!); mă uimea pornirea lor de a se face prezente concomitent În amintire. Desigur, În acea clipă teribilă, mi se păreau foarte puține, chiar mă miram cum de trăisem atât de puține Întâmplări semnificative; toate imaginile se puteau comprima Într-o fracțiune de secundă, nici nu aveam suficient material să umplu un film Întreg cu 36 de poziții. Da, atunci, foarte nefericit, mi-am pus problema În acești termeni drastici: eram oripilat că nu produsesem viață destulă nici pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o formă de a recunoaște involuntar când mă minte. Se Întâmplă că, atunci când o suspectez de minciună, i se colorează intens amândoi obrajii; ce spun, se pătează de un roșu Însângerat, sângele se aglomerează sub pielea fină a feței; o comprimă, parcă ar obliga-o să se retragă, să lase globulele acelea pulsând să irumpă-n afară și să spună ele povestea adevărată a cărnii. Ea nu are cum să știe că În acel moment se autotrădează, corpul ei mă respectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se întorseseră, atrași de Rhyme către panou, Kara se eliberase din cătușe, aranjase în grabă silueta pentru a semăna cu ea și se strecurase tiptil pe ușă afară pentru a face rapid în hol schimbarea. Acum împăturea dispozitivul, care se comprimă într-un pachețel de mărimea unei pernuțe; îl avusese ascuns sub haină când venise. La o examinare mai atentă, adevărul ar fi ieșit la suprafață, dar aflat în urmă, în fața unui public nebănuitor, indus în eroare, nimeni nu observase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
va fi nevoie, vor încerca să-ți acopere operculul osos pentru a-l ține steril, mai târziu, la sfârșit, acum nu e timp pentru broderii. Acum trebuie să se meargă direct la cheag. Și să sperăm că hematomul nu a comprimat prea tare creierul. Aș vrea să fiu un tată oarecare, unul dintre acei bărbați plini de încredere care se se dau pe mâinile unui halat alb și apoi se retrag ca în fața unei veșmânt sacru. Dar nu pot să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ca să... Trânti telefonul înainte să apuc să termin. Ce a zis? întrebă Gary neliniștit. Ceea ce nu spusese mă îngrijora pe mine. Mi-am petrecut restul după-amiezei încercând să dau de urma ei. Își închisese mobilul și nu puteam să-mi comprim explicația în cele douăzeci de secunde oferite de serviciul de mesagerie vocală pe care-l folosea ea. Secretara ei îmi spusese că-și luase liber tot restul zilei, iar tonul ei îmi spunea că era numai vina mea. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
În ținuta de seară, era smuls pe jumătate Împotriva voinței sale din culise și dus pe scenă, printre strigătele răsunătoare ale sălii: Autorul la rampă! Autorul la rampă! Și acolo făcea, roșind, plecăciune după plecăciune. Știa deja că trebuie să comprime și să Împartă acțiunea roomanului În trei sau patru acte, cu linii clare de demarcație; că va trebui să exagereze „americanismul“ necizelat al eroului său pentru amuzamentul englezilor; și că va trebui să găsească poveștii un final pozitiv. În roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
reciproc. Pe șosea nu mai e loc de întors. Crusta de pământ se rupe brusc. Jos, regiunea de exploatare a lignitului se lărgește până la următoarea linie de surpare. Pretutindeni, „aurul negru“ așteaptă să fie trimis să hrănească termocentralele, să fie comprimat în brichete. În război, ca și în vremuri de pace, Lausitz a fost un ținut bun pentru exploatările de suprafață; tot așa și până în anul căderii Zidului, când am ajuns eu și am văzut mai mult decât era de văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dintre diametru, creion și masă, designul pentru logo, prețul de fabrică, prețul de vânzare și alte multe date, pe cât de riguroase pe atât de oportune. În ce privește creionul, un adevărat Goldfaber 873, ce să spun? Având darul sintezei, domnia voastră l-ați comprimat În douăzeci și nouă de pagini in octavo, care satisfac Întru totul chiar și cea mai insațiabilă curiozitate. Bonavena nu a roșit. A reluat, fără grabă și fără pauză, conducerea dialogului. Văd că sămânța n-a căzut departe de brazdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
neagră este o stea moartă, comprimată, Începu Harry să-i explice. În esență, o stea e ca o minge de plajă umflată de exploziile atomice care au loc În interiorul ei. Când steaua Îmbătrânește și combustibilul nuclear se epuizează, mingea se comprimă foarte mult. În cazul În care comprimă Îndeajuns, devine atât de densă și are o gravitație atât de mare, Încât procesul de comprimare continuă până când devine extrem de densă și extrem de mică - un diametru de câțiva kilometri. Apoi devine o gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry să-i explice. În esență, o stea e ca o minge de plajă umflată de exploziile atomice care au loc În interiorul ei. Când steaua Îmbătrânește și combustibilul nuclear se epuizează, mingea se comprimă foarte mult. În cazul În care comprimă Îndeajuns, devine atât de densă și are o gravitație atât de mare, Încât procesul de comprimare continuă până când devine extrem de densă și extrem de mică - un diametru de câțiva kilometri. Apoi devine o gaură neagră. Nu există nimic În Univers care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
intercomului. „— Căpitane Barnes, ne auzi?” Din nou nici un răspuns. — A Întrerupt linia intercomului, spuse Beth. Nu te poate auzi. — Crezi că cel de afară mai trăiește? — Nu știu. S-ar putea. — Să mergem. Simți gustul metalic și uscat al aerului comprimat din cască și răceala paralizantă a apei când Își dădu drumul prin chepengul din podea și se lăsă În Întuneric, către fundul moale și noroios. Câteva clipe mai târziu, Beth ateriza lângă el. — E totul În regulă? Întrebă ea. — Minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
alt gard dărăpănat, continui să interpretez alte semne ținîndu-mi copilul În brațe În noaptea aflată tot pe undeva pe sus, dar mai la dreapta. Einstein a propus astrofizicienilor două modele de univers, unul care se dilată și altul care se comprimă, datorită gravitației, i-a Îndemnat să aleagă și ei au zîmbit, nu, nici gînd, nici una nici alta, universu-i static, la Începutul anilor treizeci Hubble s-a uitat prin telescop și a descoperit că-n realitate se dilată, apoi a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca o armonică. Model acceptat timp de 60 de ani, pînă-n urmă cu vreo șase luni cînd s-a făcut o descoperire dramatică pentru poeți: universul nu se dilată din ce În ce mai Încet, ci din ce În ce mai accelerat, În consecință, nu se va mai comprima niciodată. Expansiunea lui se va petrece la infinit, galaxiile se vor tot Îndepărta unele de altele astfel că, peste ani, distanța dintre noi și cel mai apropiat sistem de aștri va deveni atît de inimaginabil de uriașă, Încît nici măcar lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]