5,487 matches
-
opțiunea etatistă axiologică, de factură neokantiană (Paulsen, Cassirer): „Nici o lege, cu adevărat, ab hominibus inventa, nu poate distruge legea care singură justifică existența Însăși a Statului și deci, de asemenea, existența și autoritatea organelor sale”. Nu trebuie să uităm niciodată, conchide juristul italian, că „dreptul unui singur om este la fel de sacru ca și acela al unui milion de oameni”. b) Statul trebuie să acționeze pe baza Dreptului și În forma Dreptului El trebuie să fie „Stat de drept”, sau mai exact
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care disting și opun viața Dreptului și cea a Statului, fără de care s-ar putea spune, că această viață s-ar simplifica până la o anulare aproape completă”. În opțiunea pe care a asumat-o și definit-o, Giorgio del Vecchio conchide peremptoriu: „A recunoaște procesul etatizării Dreptului, semnifică totuși a admite existența fazelor juridice prestatale și chiar antistatale. De altfel, etatizarea nu este altceva decât o complicare și am putea să zicem, o ridicare la puterea doua, a pozitivității”. Filosoful explică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
poziția susținută de către Hegel, care ascunde sub idealismul ei, un „materialism abject și o negație totală a acestor valori ideale care, singure, pot da un sens vieții”. La fel de imorale, nedrepte sunt: atât disprețul sistematic față de Stat, cât și exaltarea Statului, conchide Del Vecchio. Neokantianul face sublinierea: deși este și el opera omului, Statul trebuie să fie el Însuși supus unui tribunal al Rațiunii. Astfel că, noi nu putem accepta ca fiind apriori legitimă orice formă de Stat. „Determinarea criteriului de evaluare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu adevărat, atâta vreme cât ea dobândește, consacră și confirmă aceste drepturi. Dar din acest moment, acestea apar ca drepturi pozitive, tocmai prin faptul că, după o astfel de concentrare, ele se prezintă ca o emanare din centrul comun. Aici se află - conchide Giorgio del Vecchio - sensul profund În care, după părerea noastră, trebuie Înțeleasă teoria contractului social”. Filosoful conchide cu justețe asupra acestei dialectici și dinamici a raportului juridic dintre Individ și Stat, că: „Statul nu este decât formula rațională a acestui
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
drepturi pozitive, tocmai prin faptul că, după o astfel de concentrare, ele se prezintă ca o emanare din centrul comun. Aici se află - conchide Giorgio del Vecchio - sensul profund În care, după părerea noastră, trebuie Înțeleasă teoria contractului social”. Filosoful conchide cu justețe asupra acestei dialectici și dinamici a raportului juridic dintre Individ și Stat, că: „Statul nu este decât formula rațională a acestui raport, atâta cât el este juridic”. El ne mai arată că o astfel de concepție (vizează linia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
e manifestarea voinței generale. Antiteza empirică Între individ și Societate, tocmai În Stat Își găsește acordul său rațional. Statul e supremul organ al Dreptului, iar Dreptul e o emanație a naturii umane. „Statul e Însuși omul privit sub speciae juris”, conchide Giorgio del Vecchio. Filosoful Dreptului, cel mai mare pe care l-a dat Europa secolului XX, aprecia, concret și conform realității istorice, că: „Prin aceasta se restabilește În cel mai Înalt și mai adevărat sens al său și Teoria Contractului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
intrare. Uimirea ei nu se putea cristaliza în cuvinte. Străbătu încăperile, deocamdată goale, dar care și așa respirau o eleganță demnă de opera unui inginer constructor. Era mândră de soțul ei. Când vor veni părinții să-i vadă opera, vor conchide că Alex a câștigat nu numai bătălia, ci chiar războiul, pentru că ceea ce i se înfățișa a fi noua lor casă era superb! Ieșind pe terasă, se alertară: copilul nu era nicăieri. - Unde o fi Mihăiță? îl pierduseră. În scurt timp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
un popas și până spre seară ajungem... - Alex, te ții tot timpul de glume... Vrând, nevrând, Ina urcă alături de soțul ei cele o sută douăzeci și două de trepte dar, o dată ajunsă în vârful dealului, așezându-se pe un buștean, conchise: - E minunat, dragule, de aici se vede aproape tot orașul! - Aceasta va fi masa sfaturilor de taină. Nu putem să-i răpim lui Brâncuși numele de Masa tăcerii dat operei lui. Ina se simți cuprinsă de o bucurie fără margini
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Nu prea pe roze, i se răspunde. Putem ști și de ce? Da, putem. De ce? Pentru că au fost acceptate și cheltuieli neprevăzute, destul de mari. Ce se impune? Să nu mai admitem ce am admis până acum. Bine. Astfel vom și proceda, conchide conducătoarea colegiului Namira. Se impune încă ceva, reia doamna Rița. Vă și explic îndată. Se impune, ca, dumneata, alimentatorule cu finanțe al frontului luptei noastre, să asiguri niște sponsorizări mai substanțiale, începând cu perioada imediat următoare. Mai substanțiale decât până
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
amiază trecură destul de repede. După prânz se duse grăbită acasă. O bojdeucă de nici doi bani, ca de la marginea fostelor vii ale fostului grajd. După ce numără, să vadă, câți euri are, se mai liniști. Față de cât fură ăia, și ăia, conchise ea, e un fleac.O sună la telefon pe fiicăsa, Paraschiva, din Italia. O găsi. Îi spuse: fata mea, am o mare bucurie. Care? Nu ți-o spun. Astea nu se vorbesc la telefon. Mă primești pe la tine? Când? și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se urmărește distrugerea imaginii și doborârea sa de pe tronul ocupat. Concluziile presei britanice: trebuie să fie o conspirație împotriva Domniei lui. Nu cred în varianta cameristei și a poliției americane, s-a exprimat și un cunoscut diplomat englez. Desigur, a conchis agenția Neviork Post: totul e în legătură cu alegerile prezidențiale franceze, din anul viitor, iar Strosscan, a greșit că și-a făcut publică hotărârea de a-și depune candidatura la președenția franceză. Oare, se întrebau unii analiști, să meargă, lupta politică, atât
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de jandarm. Ce-i aia, jandarm comunal? Întrebarea a pimit răspunsul așteptat. Un fleac! Un ceva ce nu merită nici măcar luat în seamă. Drept pentru care, după un dram de chibzuință, a luat o hotărâre. O hotărâre criminală. Deci, a conchis el, dacă puterea mea de a face față funcțiilor încredințate de societate este inferioară, eu trebuie să dispar. Cum? Bine. Să dispar, eu, împreună cu cei care m-au adus pe lume. Simplu de tot. N-am pistolul în buzunar? În
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în memorie, arhiva televiziunii locale și centrale. Da, domnilor și doamnelor, pentru că, lumea are probleme serioase, de care trebuie să se ocupe serios, pe ea neinteresând-o, în prea mare măsură, cazurile aproape singulare, ieșite din comun, pe ici-pe colo, conchide, liniștită, domnia sa doamnă Stareță. Măslinele Uimitor! Cu cât firesc, cu ce poftă și cu ce simplitate mănâncă aceste două fete! De fapt - mai degrabă, fetițe, decât fete. Surori. șezând una lângă alta. La mesuța frumos acoperită cu o pânză gri
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
antrenat două luni, În paralel cu repetițiile. Se pare că secvența era atît de ris cant concepută, Încît dascălul a cerut să li se facă asigu rare actorilor, iar directorul teatrului lua Extraveral, În ziua fiecărei reprezentații! Și În fond, conchide regizorul, În teatru exiști „ numai da că arzi, nu cînd pîlpîi!”. Corect. Dar trebuie să ți se și ofere ocazia să arzi, nu?! „Purcărete repetă relaxat și relaxant. El este un boier!” - zice unul dintre actorii care au lucrat mult
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trimite o nouă carte a ei : abia a treia! Dacă observăm Însă că volu mele publicate de ea apar după anul pensionării, și ținînd cont de faptul că mai are În lucru o carte (evident, tot despre teatru), am putea conchide, consolator pentru atît de iubita noastră secretară literară, că... și pensia e bună, cîteodată. Dă... prolificitate! Adică, putere de muncă. La mai multe, bre! Am luat deci Teatrul din interiorteatrul din culise ( Biblioteca revistei Familia, 2005) la răsfoit, nu știu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-i felu' ei...", dădu ea a neputință din umeri. "Sensibilă și finuță..." "Sensibilă și finuță...", face acru și scârbavnic baba de Fito, dând din mână la marea lehamite, de îmi vine să o strâng de gât. "O bolovancă, aia e!", conchide dumneaei. Ah! Doamne, băbăciunea asta simt că mă scoate din minți! Ei, las' c-o să ți-o plătesc eu ție, măgăriță bătrână! Hoașcă perversă și coclită-n mizerii ce ești! Îmi dau, cât de cât, seama că sunt pe cale să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în gândăcește cu pasiune, deși lexicul lor nu-i nici pe departe atât de bogat și îndesit-buruienos precum cel neaoș, românesc. Cu toate acestea, nu simt că m-aș răcori cine știe ce. Deci până una-alta, nicio veste în privința lui Dan", conchide Săvuleasca, revenind la subiectul de la care se dezvoltaseră mai apoi panseurile pe seama Milenei. "Cam ciudat. O fi el zăbăuc, da' funcționa tot timpu' într-un program al lui." " Da. Asta mă pune și pe mine pe gânduri. Era el aiurit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de chestii în stilul lui dulceag, într-un asemenea hal încât cine știe pe ce coclauri sentimental-moralizatori ar fi dus cartea asta. Nu zic, comoditatea mi-a dat un picuț ghes să iau această inițiativă, dar, analizând cu pertinență, am conchis că nu e cazul să-mi asum niște riscuri inutile. Am hotărât așadar că mai bine mă străduiesc eu nițel și duc lucrurile la bun sfârșit, așa cum trebuie. Iată deci rezultatul acestor atât de laborioase străduințe: Nea Vasile e paznic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am făcut ceva cătănie la marină și încă am fost timonier pe o vedetă... Asta îi altă poveste. Dacă tu ai călcat pe mare, musai că ai văzut și un far-două. Așa că poți vorbi de luleaua lui Pâcu. Altfel... - a conchis Cotman. Tot vorbind, nici nu și-au dat seama că au ajuns. Dar îi mai aștepta încă multă treabă și grea... Descărcatul sacilor. Nu cumva l-a împinge necuratul pe Aizic să cântărească grâul, că nu mai ajungem noi la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
una cu două... Am zis și eu o vorbă acolo și nu-i motiv de gâlceavă. Mai bine numără-mi gologanii, că oamenii or fi terminat treaba și mă așteaptă. Aizic i-a numărat banii cu mare grijă și a conchis: Apoi să ne dea Dumnezeu sănătate, că ca mâine îi Crăciunul vostru și... om mai vedea noi... Hliboceanu a strâns banii binișor și i-a băgat în chimir, ca de fiecare dată. În acea clipă s-au auzit bătăi în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el? Nu. N-o spus nimic. O cerut apă mereu... Cred că o pierdut mult sânge până l-am găsit noi și unde mai pui gerul ista! Doamne, câte o avut de îndurat! Acum o ajuns pe mâini bune - a conchis Cotman. Apoi eu am să mă duc la treburile mele. Du-te, Măriuță, da’ nu uita ce te-am rugat. Nu uit. Multe am uitat eu și multe oi uita, dar ce m-ai rugat n-am să uit. Atunci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
musca. De fapt, pentru a respecta adevărul istoric, se auzea una singură, care descria o spirală din ce În ce mai strânsă deasupra capului chel al lui Freud - ceea ce constituia o gravă nesocotire a cuvintelor gravate acolo -, scrutând curioasă mlaștina de dedesubt. — Așadar, război, conchise cu glas sugrumat Freud. Nu uita Însă cu cine ai de-a face, Împărate. Avem mai mulți pacienți decât armata pe care ai putea s-o strângi vreodată. Iar dacă-i punem la socoteală și pe cei cu dublă personalitate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
când În când, câte unul Încerca să-i adreseze altuia un cuvânt, dar gura i se pungea În mijlocul efortului, câteva grimase chinuite Înconjurau locul supliciului, iar Întreaga figură se boțea Într-un hohot de plâns devastator. „Viața Îi omoară“, a conchis cu milă Olaf. Într-un colț, alți doi indivizi stăteau față-n față, de-o parte și de alta a unei rame goale având forma unui monitor de calculator. „Ăștia sunt avansații, care Încet-Încet acceptă posibilitatea prezenței altora, Încercând comunicarea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu siguranță, cel mai categoric. Restul sunt - recunosc - negociabile, așa cum e și indicat să se întâmple în cazurile unor asemenea cărți-document, individuale și nițel jucate, inteligente și cât se poate de cursive. "Mi se pare foarte mult pentru un început", conchide, în prefață, Andrei Bodiu. Îi dau dreptate, nu însă fără o ușoară scădere de ton. Ca și calculele matematice, verdictele se pot rotunji prin lipsă. Ceea ce nu le împuținează cu nimic onestitatea.
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
timp, mai puse cîteva vreascuri pe foc. Felinarul pîlpîia tot mai anemic, dînd semne că acetilena e pe terminate; În curînd, aveau să rămînă pe Întuneric. — Sunt rănit, nu mă pot mișca, pretextă. — Ești un mincinos la fel de prost ca mine, conchise Pablo. Mai bine, hai să vorbim despre altceva. Povestește-mi despre cei trei creieri din capul meu. Abia după ce felinarul s-a stins de tot și În peșteră s-a făcut Întuneric, Pablo a putut vedea cu adevărat cum stau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]