2,296 matches
-
referință în istoria Bisericii: Conciliul Lateran IV, Conciliul Tridentin și Conciliul Vatican II. 2.3.1 Conciliul Lateran IV Biserica din această perioadă este reorganizată și clarificată în interiorul credinței sale de celebrarea Conciliului Lateran IV în 1215. Cu privire la sacramentul penitenței, Conciliul va afirma necesitatea ca fiecare credincios să își mărturisească păcatele în mod sacramental cel puțin o dată pe an. Aceasta face ca să se contureze din ce în ce mai mult ideea de spovadă frecventă. Din punct de vedere dogmatic, secolul al XIII-lea vrea să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
opt întrebări: „Cine? Ce? Unde? Prin cine? De câte ori? De ce? Cum? Când?” În funcție de răspunsul penitentului se stabilea gravitatea păcatului: venial sau de moarte. Procesul dialogic era astfel structurat pe baza acestor întrebări și dobândea o formă mai organizată. 2.3.2 Conciliul Tridentin și perioada post-tridentină Fiind un moment de referință în istoria Bisericii, Conciliul Tridentin (1545-1563) se remarcă, printre altele, și prin interesul deosebit pe care îl acordă vieții sacramentale. El a dorit să clarifice și să întărească învățătura Bisericii cu privire la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitentului se stabilea gravitatea păcatului: venial sau de moarte. Procesul dialogic era astfel structurat pe baza acestor întrebări și dobândea o formă mai organizată. 2.3.2 Conciliul Tridentin și perioada post-tridentină Fiind un moment de referință în istoria Bisericii, Conciliul Tridentin (1545-1563) se remarcă, printre altele, și prin interesul deosebit pe care îl acordă vieții sacramentale. El a dorit să clarifice și să întărească învățătura Bisericii cu privire la sacramente, mai ales într-un moment în care reforma protestantă era în deplină
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
altele, și prin interesul deosebit pe care îl acordă vieții sacramentale. El a dorit să clarifice și să întărească învățătura Bisericii cu privire la sacramente, mai ales într-un moment în care reforma protestantă era în deplină desfășurare. Cu privire la sacramentul reconcilierii, concluziile Conciliului afirmă clar că nu este doar un simbol sau un semn exterior, așa cum afirmau unii protestanți, ci este un mijloc eficient prin care se acționează asupra vieții interioare prin iertare și reînnoire spirituală. Drept urmare, Conciliul va introduce spovada săptămânală obligatorie
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
desfășurare. Cu privire la sacramentul reconcilierii, concluziile Conciliului afirmă clar că nu este doar un simbol sau un semn exterior, așa cum afirmau unii protestanți, ci este un mijloc eficient prin care se acționează asupra vieții interioare prin iertare și reînnoire spirituală. Drept urmare, Conciliul va introduce spovada săptămânală obligatorie în seminarii și în casele religioase, iar acest fapt va da naștere conceptului de „confesor propriu” sau de „ghid spiritual”, la care un credincios se putea spovedi frecvent, fiind ajutat într-un mod mai eficient
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în mod activ păcatul. Clarificarea valorii acestui sacrament și stabilirea de noi principii, sau reconfirmarea celor existente, a creat pentru Biserica următoarelor secole posibilitatea unei reînvigorări a vieții sale spirituale. Perioada post-tridentină va încerca să aplice elementele stabilite la acest Conciliu, atât în plan pastoral, cât și în cel dogmatic. S-a început să se practice și forma de dezlegare generală, însă aceasta era admisă doar în trei cazuri: a) în capitolul ce se ținea în mănăstiri, unde dezlegarea venea din partea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
accesibilă tuturor în timp util. Celebrările comunitare cu dezlegare individuală s-au răspândit, fiind celebrate în Belgia pentru prima dată în anii 1947-1948, implementându-se ulterior și la celelalte națiuni. În anii 1960, Biserica se îndrepta spre celebrarea unui nou Conciliu, care va deveni de referință pentru viața și istoria sa. 2.3.3 Conciliul Vatican II Deși Conciliul al II-lea din Vatican nu a abordat teme cu caracter dogmatic, interesul său pentru pastorală, liturgică și viața Bisericii a inclus
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
celebrate în Belgia pentru prima dată în anii 1947-1948, implementându-se ulterior și la celelalte națiuni. În anii 1960, Biserica se îndrepta spre celebrarea unui nou Conciliu, care va deveni de referință pentru viața și istoria sa. 2.3.3 Conciliul Vatican II Deși Conciliul al II-lea din Vatican nu a abordat teme cu caracter dogmatic, interesul său pentru pastorală, liturgică și viața Bisericii a inclus și o atenție particulară asupra sacramentului reconcilierii. Încă din primul document asupra liturgiei, Conciliul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prima dată în anii 1947-1948, implementându-se ulterior și la celelalte națiuni. În anii 1960, Biserica se îndrepta spre celebrarea unui nou Conciliu, care va deveni de referință pentru viața și istoria sa. 2.3.3 Conciliul Vatican II Deși Conciliul al II-lea din Vatican nu a abordat teme cu caracter dogmatic, interesul său pentru pastorală, liturgică și viața Bisericii a inclus și o atenție particulară asupra sacramentului reconcilierii. Încă din primul document asupra liturgiei, Conciliul s-a exprimat în favoarea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Conciliul Vatican II Deși Conciliul al II-lea din Vatican nu a abordat teme cu caracter dogmatic, interesul său pentru pastorală, liturgică și viața Bisericii a inclus și o atenție particulară asupra sacramentului reconcilierii. Încă din primul document asupra liturgiei, Conciliul s-a exprimat în favoarea sacramentului reconcilierii, cerând să se revadă ritul și formulele penitenței, astfel încât „să exprime cât mai clar natura și efectul sacramentului”. Acest sacrament este considerat tot mai necesar, fiind o formă concretă de luptă împotriva păcatului. Conciliul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Conciliul s-a exprimat în favoarea sacramentului reconcilierii, cerând să se revadă ritul și formulele penitenței, astfel încât „să exprime cât mai clar natura și efectul sacramentului”. Acest sacrament este considerat tot mai necesar, fiind o formă concretă de luptă împotriva păcatului. Conciliul afirma că, dacă păcatul este ceea ce îl separă pe creștin de comuniunea eclezială, atunci reintegrarea în sânul acesteia se face prin însușirea „spiritului lui Cristos”, sau a harului, care i se acordă celui în cauză prin celebrarea sacramentului reconcilierii. Biserica
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prin caritatea, prin exemplul și prin rugăciunea sa, colaborează la convertirea și la creșterea spirituală a creștinului penitent. Subliniindu-se dimensiunea eclezială a păcatului, se accentuează același aspect și în cadrul reconcilierii și al convertirii chiar a unui singur creștin. Același Conciliu subliniază și aspectul kerygmatic al sacramentului, când afirmă că Biserica anunță vestea mântuirii și celor care încă nu cred, pentru ca toți oamenii să se convertească și să îl cunoască pe unicul Dumnezeu prin faptul de a face penitență. De aceea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a predica credința și penitența. Preoților le este adresată invitația de „a se arăta mereu dispuși și gata pentru a asculta mărturisirea credincioșilor” pentru ca, prin același sacrament al reconcilierii, să li se anunțe tuturor vestea cea bună. Perioada imediat următoare Conciliului s-a evidențiat prin intenția de a aplica deciziile și principiile stabilite de către părinții conciliari. Un instrument util în acest sens a fost elaborat de Papa Paul al VI-lea, în anul 1973, Ordo Paenitentiae, care dorea să vină în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și documentul, misiunea confesorului de a-l conduce pe penitent spre întâlnirea cu Dumnezeu. Alături de acestea, canoanele Codului de Drept Canonic, revizuit în 1983, prezintă criteriile ce garantează legitimitatea celebrării sacramentului reconcilierii și condițiile necesare validității acestuia. Prin aportul acestor concilii, prin conținutul documentelor postconciliare și prin propunerea de noi reflecții teologice, se creează un contur mai clar asupra modului în care astăzi Biserica vrea să celebreze sacramentul reconcilierii. Caracterul dialogic al sacramentului este din ce în ce mai evidențiat și mai aprofundat, fapt ce
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ci menținute prin tradiție și considerate la fel de legitime. Însă Biserica dorește ca acest sacrament să nu fie ignorat, ci dimpotrivă să fie trăit într-un mod autentic. Elaborarea unui nou Ordo Paenitentiae, în 1973, era necesară conform exigențelor elaborate de Conciliul Vatican II. Prin faptul că stabilește mai multe forme de celebrare a sacramentului reconcilierii, acest document demonstrează că sacramentul nu este o chestiune privată, individuală, ci că se inserează într-un context comunitar, eclezial, escatologic și trinitar. Cele trei forme
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
texte biblice, care să favorizeze o raportare a vieții creștinului la voința lui Dumnezeu. Despre aceste aspecte vom trata pe larg în capitolul următor. Amintim însă că documentul Ordo Paenitentiae menține cele patru părți ale celebrării reconcilierii, deja stabilite la Conciliul din Trento: căința, mărturisirea, pocăința și dezlegarea. Alături de aceste sublinieri pastorale inițiale, atenția actuală a Bisericii asupra sacramentului reconcilierii vrea să accentueze mai mult aprofundarea trăsăturilor sale interne, prin recunoașterea dimensiunilor acestuia: pascală, trinitară, eclezială, liturgică și personală. Ele sunt
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
diacronică și a subliniat o transformare evidentă a modului în care celebrarea sacramentului s-a împlinit în diferite perioade ale istoriei Bisericii. Ideea reconcilierii era deja prezentă în lumea biblică. Tradiția o recunoaște și confirmă o evoluție a celebrării sale. Conciliile și dezbaterile teologice au încercat să o aprofundeze și să îi ofere o formă adecvată în funcție de capacitatea și maturitatea de credință la care omul se găsea. Se poate constata o transformare evidentă a formei sacramentului, dar nu și a bogăției
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
celor șapte capitole din această carte, care dorește să ne ajute - dincolo de limitele strâmte ale Anului jubiliar - să privim preotul cu alți ochi. 3. Preotul în ecleziologia conciliară. Ecleziologia de comuniune - dincolo de faptul că este, sau nu, ideea centrală a Conciliului Vatican II - cu siguranță marchează într-un mod important discursul despre Biserică. Deci, trebuia o viziune comunională care să conducă la a considera Biserica drept o realitate istorică și harică, mai armonioasă și mai coerentă, în care să fie puși
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sfinți pentru că eu sunt sfânt” (Lev 19,2) - coboară din Cerul Preasfintei Treimi și Patria tuturor Sfinților. De acolo, din Cer, frații și surorile mai mari sunt o chemare la vocația universală la sfințenie a Bisericii, despre care a vorbit Conciliul II din Vatican. Atunci, când se vorbește despre viața Bisericii și despre misiunea ei în lume, se vorbește totodată și despre sfințenie. Tot restul, rămâ-ne în urma unei astfel de urgențe principale și decisive. Este o problemă de la care nimeni nu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
din Cuvânt, așa cum un copac se naște dintr-o sămânță. Vestirea Cuvântului are, prin urmare, ca rod al ei plantatio Ecclesiae care se realizează, evident, după specificul locurilor și timpurilor, adică prin germinarea bisericilor locale sau particulare: „Așadar - ne asigură Conciliul -, din sămânța cuvântului lui Dumnezeu trebuie să crească Biserici particulare, autohtone”. Expresia biserica sub Cuvânt, până nu de mult timp, nu era prezentă în limbajul bisericesc. Ea a intrat recent, deși cu o frecvență destul de rară. O găsim, de exemplu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem” (Lc 17,10). 2. Omilia, ceasul preotului. Preotul face pentru poporul lui Dumnezeu o complexă slujire pastorală, cu valoare salvi-fică, în care slujirea Cuvântului ocupă primul loc: «Poporul lui Dumnezeu - învață Conciliul - este adunat, întâi de toate, prin Cuvântul lui Dumnezeu cel viu pe care toți au dreptul să-l caute pe buzele preoților». Această grijă paternă a preotului, care se exprimă în slujirea Cuvântului, cunoaște multe forme: omilia, catehezele, lectio divina
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
comunității creștine cu el? Care este locul lui în Familia diecezană? La aceste întrebări vrem să răspundem, aici, pe tonul unei discuții de familie, de când Biserica este familie prin na-tură și din voința lui Isus; ea este, așa cum ne amintește Conciliul, «casa lui Dumnezeu (cfr. Tim 3,15), în care locuiește familia sa, locuința lui Dumnezeu în Spirit (cfr. Ef 2,19-22), „locuința lui Dumnezeu cu oamenii” (Ap 21,3)». În familie, toți au demnitatea lor specială: cel mic, copilul, tânărul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
oricum, i se adresează ca maestru și călăuză în ordinea mântuirii veșnice. Acest motiv al dreptului credincioșilor este tot mai mult luat în seamă de Documentele ecleziale și pentru faptul că s-a accentuat foarte mult demnitatea credincioșilor, fie din partea Conciliului, fie de Codul de Drept Canonic (cfr. Cartea II: Il popolo di Dio). 6. Preotul nu este omul „lucrurilor penultime”. Toți creștinii trebuie să aibă sensul escatologic în prezența lor e-vanghelizatoare și sfințitoare în istoria oamenilor. Într-adevăr, aceasta o
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
religioase, istorice și sociale care privesc muzica, ne este prezentată, așadar, o incursiune sintetică în istoria muzicii sacre din care nu puteau lipsi intervențiile magisteriale, până la elaborarea documentului Musicam Sacram, în 1967, care respectă principiile constituției Sacrosanctum Concilium din cadrul ultimului conciliu ecumenic, Vatican al II-lea (1962-1965), fiind astăzi punctul de referință pentru cei chemați să-și desfășoare activitatea în domeniul muzicii sacre. Despre metoda de cercetare a profesorului Cristian Dumea nu este cazul să mai vorbim, ci mai degrabă de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cinci. Din perioada muzicii polifonice până în zilele noastre, aproape toți compozitorii s-au exersat în domeniul acestei forme. Un alt imn vechi celebru este Te Deum. Prima parte, cea mai veche, este de origine romană și datează din perioada anterioară Conciliului de la Niceea (325), constând într-o litanie de aclamații adresate primei persoane a Sf. Treimi. A doua parte, de natură cristologică, datează dintr-o epocă mai târzie, deoarece cheamă în cauză controversa ariană din secolul al IV-lea. A treia
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]