2,979 matches
-
sublim”. Cuvîntul se repetă, iar frazele se alambichează în articolul său, dînd chiar senzația unei pierderi a direcției logice și a confuziei de termeni. Este limpede că discursul lui Ceaușescu și implicit patriotismul ce tinde să devină agresiv tulbură serios condeiele scriitorilor de la Gazeta literară, la un nivel la care cultul lui Stalin sau al Uniunii Sovietice nu ajunsese în nici un caz. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4659_a_5984]
-
care patrafirul lasă loc șevaletului și encolpionul e înlocuit cu mănunchiul de pensule. Cartea nu e complezentă și nici ecomiastică, autorul necăzînd în greșeala de a închina elogii prietenilor. Mihai Sârbulescu e un spirit ironic căruia malițiile comentatorilor îi întărîtă condeiul, de aceea autorul face periplul opiniilor nefavorabile la adresa expozițiilor „Prologului”. Dar dincolo de cronologia grupului și de biografia fiecăruia din membri, ce atrage la volum e predispoziția speculativă a protagoniștilor. În rîndurile ei mi s-a confirmat impresia cu care am
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
În august 1639, sosește la Québec. Nu își va mai revedea niciodată patria, dulcea Franță. În Noua Franță duce o intensă activitate de apostolat. Se stinge din viață în 1672. Este beatificată în 1911. Scrisorile sale o acreditează ca primul condei al Canadei din punct de vedere cronologic. Marie de l’Incarnation aparține atât curentului Contrareformei cât și literaturii coloniale. Impresionează limpiditatea și claritatea stilului, calități tipice spiritului cartezian. Exuberanțele lirice, atunci când apar, se adresează exclusiv Mântuitorului pe care Marie îl
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
e sinonim cu „ofițer sanitar” și „cioclu” e totuna cu „agent funerar”. Un handicapat e de fapt o „persoană cu abilități diferite” și un om „gras” e de fapt o „persoană cu dimensiuni” (detaliu ce amintește de frumoasa întoarcere din condei a lui G. Călinescu în privința corpolenței exagerate a lui Mateiu Caragiale. În opinia criticului, Mateiu avea „demnitate de volum”, expresie care măcar are farmecul ei stilistic, de negăsit în cealaltă parte.) Ca să nu mai spunem că în Franța „femeia de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4395_a_5720]
-
numeric. Ideea includerii programelor culturale în grila TVR 2, cu reiterarea intenției de a nu demola nimic din răposatul TVR Cultural, e atinsă de nulitate în clipa cînd realizei că emisiunile care făceau atracția publicului au fost șterse dintr-un condei. Într-un post în care Alex Ștefănescu sau H.-R. Patapievici nu mai pot avea emisiuni, exigența calității e aruncată la gunoi. Păcat de munca Danielei Zeca Buzura și a colaboratorilor ei. Specialiștii care s-au format într-un deceniu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4395_a_5720]
-
consubstanțieri în maniera discret-rafinată a unor coincidențe lăuntrice. E ca o convorbire cu voce scăzută, într-un local cu puțină lume, între doi prieteni ce-și fac confesiuni pe care le resimt esențiale. Oricît de impozant, de ispititor pentru alte condeie, nesemnificativul e dat la o parte în favoarea unei simplități transparente a purei vibrații lirice. Cu o specioasă conștiinciozitate, Ioan Moldovan își asumă un program de viață burghez: „Beau apă mă culc la loc merg înainte / Nu mă mai doare nici
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
mătuși, pițifelnici” precum Norman Manea, Ion Vianu, Daniel Barbu, Radu Ioanid, Michael Shafir, Willliam Totok, Nicolae Prelipceanu, Joaquin Garrigos, Zoe Petre, Marta Petreu, Gelu Ionescu, G.M.Tamás, Marco Cugno, Dennis Deletant, Paul Cornea și mulți alții. Ca să-ți iasă de sub condei astfel de enormități, trebuie să te fi enervat strașnic pe incompetenții înșirați mai sus. Nu se discută așa cu un istoric și politolog care și-a făcut școala și a făcut școală în talkshow- uri de televiziune ca Ion Cristoiu
Un provocator care, vai, se ia în serios by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5866_a_7191]
-
de ieri, cât ale intereselor politice de azi. Din fericire pentru adevăr și din nefericire pentru autorul „coincidențelor” de mai sus, totul e tras de păr și, dacă citim cu atenție, nu vedem nici un motiv serios, ci niște potriveli din condei, fără legătură cu realitatea, uneori și inexacte. Un alt argument, deopotrivă de falacios, este că, atunci când e vorba de mari scriitori, ar trebui să închidem pudic ochii la ceea ce citim în dosarele lor. Tocmai de scriitori, și încă de cei
Cui i-e frică de CNSAS? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5515_a_6840]
-
renunțat să mai apară. Și că a fost lăsat să plece din programul de televiziune. Era foarte sus, pe val, cum se spune. Atunci am început să-l citesc cu un soi de regularitate. A apărut, pentru mine, poetul, un condei ce mă lăsa să intuiesc un univers tot mai solid și, în același timp, tot mai vulnerabil. Atent la ploaie și la oameni, sensibil la efemer, preocupat să arunce ancore peste tot ca să nu ridice la cer valorile noastre, Marius
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
verva și de culoarea pamfletului este confuzia dintre expresivitate și trivialitate. E uimitor să constați de câtă grosolănie devin capabili oameni altminteri subțiri. O grosolănie, nu doar de limbaj, ci și de idei. S-ar spune că pamfletul le tocește condeiul și mintea. E o specie irațională prin natură, care nu vrea să convingă, ci să condamne și, de ce nu, să ucidă. Se hrănește din dispreț și din ură. Polemica e, în schimb, democratică și liberală. Absolutismului pamfletar, ea îi opune
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]
-
ar fi o insultă gratuită sau o înjurătură, ci mult mai grav, pentru că se dorește a fi concluzia unei demonstrații, a unei deducții logice, dar nu este decât rezultanta unui sofism grosier, frumos ambalat în vorbe, șiret, abil, aduse din condei pentru a lua ochii după principiul iuțeala noastră de mână și nebăgarea dumneavoastră de seamă. Cum adică fascism liberal? Ce va să zică fascism? Puriștii politologiei (prietenul meu din Elveția se numără printre ei) se revoltă atunci când un profan care folosește noțiunea
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
un asemenea discurs ca fiind desuet, întrucît pe de o parte nu există în arta literară procedee definitiv epuizate (iată un alt exemplu: poezia „de concepție”, tratată cu rezervă de criticii noștri interbelici, a cunoscut o nouă înflorire majoră sub condeiul unor autori ca Ștefan Aug. Doinaș sau Ana Blandiana), iar pe de altă parte el reverberează o stare de spirit actuală, la intersecția istoriei cu intimitatea eului liric, care-și cere dreptul la expresie. De la Traian Chelariu, Iulian Vesper, George
O antologie bucovineană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5830_a_7155]
-
cea mai vie a cărții: preopinenții se aprind în limitele unui contencios doct, de eleganță protocolară, scrisorile lui Gabriel Liiceanu către Christian Ferencz reprezentînd miezul tare al cărții. Sunt multe pagini de excelență eseistică, majoritatea semnate de Gabriel Cercel, în vreme ce condeiul lui Christian Ferencz-Flatz suferă de o aplatizare conceptuală de tip rigid, semn că în timp ce primul a parcurs ambele etape ale împlinirii filosofice, al doilea a rămas la cea dintîi. Să ne bucurăm, așadar, de o carte a cărei emulație a
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
autorul scrie inspirat despre Vasile Voiculescu, Andrei Scrima sau Olivier Clément. Cu o atenție vie din cîmpul căreia nu-i scapă nici unul din evenimentele de seamă, Marius Vasileanu este un observator acut, din a cărui umoare lipsesc însă indulgențele politicoase. Condeiul său nu e clement, ci bătăios, autorul avînd aerul unui cîrtitor de factură superioară, la care imboldul arțăgos de a-și judeca semenii culminează în forma polemică a expresiei gazetărești. De aceea, în ciuda elogiului pe care îl aduce omului surîzător
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
în el”. Formulă un pic rigidă, însă doar aparent, deoarece sub grimasa-i încruntată se poate citi (se citește efectiv în paginile cărții) o abordare sensibilă a materiei, o deschidere spre esteticul astfel întîmpinat cu o reverență protocolară. În fapt, condeiul lui Mihai Zamfir nu se încurcă în formalisme, nu eșuează în sicitate. Ca romancier, autorul înțelege prea bine că fiecare dintre creatorii pe care-i conspectează „au fost oameni vii, de obicei personalități puternice și în orice caz inconfundabile”. Și
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
rtați în timp, apți de idealizare. Cîțiva tineri poeți de odinioară (vai, cît de scandalos de repede trece timpul!), în preajma cărora neîndoielnic s-a aflat, au parte de o prețuire nedrămuită, cu atît mai convingătoare cu cît vine din partea unui condei liric. E cinstită „tripleta moldavă de aur”, alcătuită din Dan Laurențiu, Mihai Ursachi și Cezar Ivănescu (ce-o fi totuși cu Emil Brumaru?). Și apropiind obiectivul, iată cuvintele entuziaste închinate unuia dintre ei: „Cu plecarea definitivă a orficului Cezar Ivănescu
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
de editor), recent descoperit, referitor la un scurt, dar dens interval dintre martie-mai 1931, când regele Carol pregătea terenul pentru un guvern de coaliție națională. Însemnările au o expresie plastică remarcabilă. Deși e vorba de portrete similare celor din Precursori, condeiul e altul. Nu mai sunt ditirambice și duioase, ci, din contra, foarte crude și tăioase. Stau în compania selectă a acelora din epocă datorate lui Arghezi sau Argetoianu („bătrânul intrigant”, cum îl numește Goga). Maniu și Duca sunt „faliții politici
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
deformatoare. La el, denaturarea e urmarea colaterală a spiritului recalcitrant: pur și simplu dogoarea persoanei calcinează obiectele pe care le judecă, și indiferent dacă scrie despre anii de detenție, despre Mînăstirea Vladimirești, despre Brâncuși sau despre iubitele din studenția occidentală, condeiul lui lasă în urmă rămășițele unui cîmp de bătălie: bucăți de istorie, resturi de cunoștințe și, deasupra tuturor, impresia unei panorame sfîșiate: o dezordine de intuiții și un haos de fulgurații, aruncate pe pagină în ritmul unei impulsivități neînfrînate. Pandrea
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
Zubașcu s-a lansat într-o gazetărie febrilă care consemna fără cruțare feluritele ipocrizii, minciuni și fărădelegi ale oamenilor ajunși pe val, ale instituțiilor, ale unui stat profund dezamăgitor pentru cei aprinși de idealul unei reale răscumpărări a trecutului totalitar. Condeiul său aprig își asuma astfel neîmplinirea colectivă. N-avea prejudecăți, nu se oprea în fața niciunui obstacol. L-am cunoscut pe Zubașcu la sfîrșitul anilor ’60, la Oradea, unde era student. Era un tînăr cu o înfățișare stranie, smead, numai piele
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
Mihaela Mudure Începuturile modernității (în termeni românești, perioada 1700-1830, chiar 1848) au atras multe condeie. Amestecul baroc de orientalism și occidentalism, încercările de modernizare simultane cu supraviețuirea încăpățânată a unor structuri care țin profilul tradițional românesc, toate acestea au atras nenumărate condeie de la Nicolae Filimon până la Eugen Barbu. Octavian Soviany, echinoxist cunoscut pentru poezia sa
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
Mudure Începuturile modernității (în termeni românești, perioada 1700-1830, chiar 1848) au atras multe condeie. Amestecul baroc de orientalism și occidentalism, încercările de modernizare simultane cu supraviețuirea încăpățânată a unor structuri care țin profilul tradițional românesc, toate acestea au atras nenumărate condeie de la Nicolae Filimon până la Eugen Barbu. Octavian Soviany, echinoxist cunoscut pentru poezia sa, este cel mai recent dintre aceștia. Romanul lui, Viața lui Kostas Venetis, este dedicat vieții unui picaro balcanic care ajunge să slujească unei organizații secrete cu ramificații
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
de data aceasta, anunțul oferă mai multe informații: în primul rînd data de apariție a noii reviste, 10 octombrie 1968. Apoi se anunță, într-un stil publicitar, ce stabilește înainte de apariția propriu-zisă a revistei, caracterul ei puternic elitist: „Colaborează toate condeiele de prestigiu ale țării”. Se precizează că va avea 32 de pagini și va costa 2 lei. Iar cuprinsul va conține următoarele: „Poezie, proză, eseu, critică, istorie literară; Memorii și jurnale inedite; Cronici, recenzii, note, comentarii, polemici; Atlas liric; Rostirea
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4517_a_5842]
-
și lui Zamfirescu, căruia nu i-a lipsit decât vreo câțiva ani de viață pentru exprimarea pe toate dimensiunile și deplin a personalității lui. Iubite poet, fă cum e mai bine. Faptele noastre cele mai însemnate nu vin numai de la condei, pensulă și vioară, ci de la inimă și bunătate. Al dumitale cu dragoste veche, mereu întinerită, T. Arghezi [P.S.] După cum se vede mai sus, expeditorul e un prost dactilograf. Notă. Azi numărul telefonului Arghezi a fost, după o întrerupere lungă, schimbat
Însemnări despre epistolograful Tudor Arghez by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4474_a_5799]
-
până și ultimul bănuț (până-ntr-atât de malign e morbul) ca să poată scrie măcar o cărticică menită să-i aducă faima: dar tot aurul din Peru nu-i poate cumpăra comoara la care râvnește: un rând bine adus din condei.” Aș mai comenta în încheiere modelul Dracula - romanul lui Bram Stoker apăruse în 1897- prin arhiducesa Harriet de România (care își schimbă și ea sexul, devenind arhiducele Harry, pasionatul cu terenuri de vânătoare în România: personaj la fel de ambivalent și atemporal
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
care recunoaștem un dușman al societății e atitudinea față de adevăr, de care se ferește fiindcă știe că, acceptîndu-l, îi va da de gol adevăratele intenții. Regulile decalogului nu sînt noi, dar Johnson are meritul de a le mai aminti o dată. Condeiul gazetăresc i se recunoaște după năvala frazelor și după cruzimea cu care își încondeiază rivalii, chiar dacă uneori dă impresia de solipsism britanic, pînă într-atît de înșurubat e în cadrul autoreferenț ial al culturii insulare. De pildă, cînd vorbește de filosofia europeană
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]