864 matches
-
cu același nume, așa că acum sunt Trix. Până acum eram recepționeră, dar am fost promovată, mulțumită ție. Ca să vezi, nu m-au înlocuit... Pe aici, liftul e în direcția asta.Recunosc că nu stau foarte bine la capitolul tastat, se confesă Trix în timp ce urcau. Dar la mințit mă descurc de minune. Pot să mint cu șaizeci de cuvinte pe minut. Pot să spun că ești în ședință oricui și garantez că nimeni n-o să se prindă că nu-i adevărat. Decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o voce tremurândă. Deci, ascultă aici, femeie, asta pur și simplu nu merge. Până la urmă, l-a obligat pe Dylan să întârzie la serviciu într-o dimineață ca să se poată lua el de Flor. Și, bineînțeles, aceasta i s-a confesat lui Dylan, care era indulgența întruchipată. Dylan avea ceea ce se numește un fel special de a se purta cu oamenii. Și, la propunerea lui, au ajuns la înțelegerea încă valabilă în care Clodagh îi desena lui Flor instrucțiunile. Din cauza vinovăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a lui Ashling și acestea trebuiau să se minuneze de frumusețea hainelor. Ashling, terminată de rușine, făcea tot ce îi stătea în putință. Dar Lisa abia dacă făcea efortul de a se uita. Ar putea fi și mai rău, se confesă ea după ce încă o adolescentă se învârti și se fâțâi prin fața lor, după care plecă. Măcar nu e vorba de costume de baie. Asta s-a întâmplat la un dineu în Londra - încercam să mănânc în timp ce șase fete își băgau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de patru ani, în prima lui zi de grădiniță. Și uită-te la asta, spuse ea, arătându-i o poză cu un Jack adolescent, stând lângă o masă micuță. — Eu făcusem masa aceea, spuse Jack mândru. —E foarte îndemânatic, se confesă Lulu. Știu, aprobă Mai, după care, pentru o fracțiune teribilă de secundă, se întrebă dacă a spus asta cu voce tare. Mai a continuat să fie bombardată cu dulcegării, și lucrurile au mers bine, până a zărit o altă poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o gaură în rucsacul său gonflabil cu inelul de pe degetul mare. În timp ce toată lumea făcea eforturi să nu își îndrepte privirea către cănile murdare, se schimbau păreri despre mahmureala fiecăruia. Eu o simt mai mult în stomac decât în cap, se confesă Dervla O’Donnell. Două sendvișuri rapide sunt singurele care fac greața să treacă. Nu, la mine e paranoia, tremură Kelvin, aruncându-i o privire rapidă, apoi aplecând din nou capul. Până și domnișoara Morley recunoscu rușinată: —Mă simt de parcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dignan tocmai li se realăturase și admira scena. Bicycle Billy frecându-și pantalonii cu mâneca jachetei, Clodagh cerându-și scuze frenetic. Înainte ca cineva să spună ceva urât despre ea, Mark le împărtăși niște vești bune: Are doi copii, se confesă el și ridică din sprâncene pentru a stârni compasiune. Deci nu prea iese. Apoi Clodagh s-a implicat într-o conversație încinsă cu o femeie de la o masă alăturată. Păreau că rezolvă cele mai importante probleme din lume, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea, neașteptat de vesel. Devine, Jack. Nu te găsesc pe listă. Cu ce te ocupi? Mai nimic. El observă rochia ei neagră. —Arăți bine. Dar ceea ce voia de fapt să spună era „Arăți diferit“. Nu port mai niciodată rochii, se confesă Ashling. Și deja am udat o pereche de pantaloni. — Cum se comportă părul? —Vezi și singur, spuse ea și făcu o piruetă. Pentru multe alte femei, această mișcare ar fi părul provocatoare și felină; dar ea o făcuse cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că mi-ai făcut rost de slujba asta. Nici o problemă. Chestia este că unii oameni au întrebat unde sunt cremvurștii în foietaj. Lisa chiar râse. Atunci nu au ce căuta aici. Am încercat și eu niște sushi din ăla, se confesă Kathy. Și, știi ceva, nu e chiar atât de rău. Marcus Valentine, îmbrăcat foarte prost, trecu pe lângă ea. Automat, Lisa îi aruncă un zâmbet sclipitor. Și Jasper Ffrench, chiar și mai rău îmbrăcat, tropăi după el. Și iată-l și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
punând pixul și ochelarii jos, mi-ar prinde bine o pauză. Chestia asta mă termină. O jumătate de oră? El s-a ridicat grațios și Lisa îi admiră musculatura fluidă. —Vii, Lisa? — Păi ce să fac? — La început trișa, se confesă Beck lui Oliver, dar acum nu mai face. —Joacă fotbal cu voi? Oliver părea uimit. — Bineînțeles că da. Acum era rândul lui Beck să pară uimit. —Nu e rea. Pentru o fată. Cu gura deschisă, Oliver spuse, aproape acuzator: —Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să locuiesc singură. Îmi place să locuiesc singură. Zgomotul, deranjul, faptul că trebuie să vorbești când tu nu vrei decât să stai pe canapea și să te uiți pe pereți ... mi se pare îngrozitor. Oarecum mulțumită că Leigh măcar se confesase în legătură cu frica ei de coabitare, Emmy o lăsă mai moale. — Știu, scumpo. E îngrozitor pentru toată lumea. Drace, eu și cu Duncan am fost împreună cinci ani de zile și n-am oficializat relația niciodată. Dar tu îl iubești și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Căci viața noastră intimă, profundă, romanescă a început oare cu fiecare dintre noi? Dar despre asta am mai spus câte ceva și nu e cazul să revin la cele spuse. Și de ce nu? Propriu omului care ține jurnal, celui ce se confesează, este să se repete. Fiecare zi a lui este aceeași zi. Și atenție să nu te dedai la jurnal! Omul care începe să țină un jurnal - ca Amiel - devine om al jurnalului, trăiește pentru el. Nu mai notează în jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
era pe vremuri“, spusese portarul în acea dimineață. Era prea tânăr ca să știe cum arăta pe vremuri și nici eu nu i-am zis. Mărturisisem copiilor și soției, familiei ei și partenerului meu, dar nu vedeam nici un motiv să mă confesez străinilor. Astăzi, victimele Holocaustului, cum suntem numiți, sunt celebritățile zilei. Am citit asta într-o revistă, după ce a apărut filmul Lista lui Schindler. Unii dintre noi, deși nu mă număr printre ei, au numele noastre pe pliantele pe care vizitatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
li se apropie pentru a vedea imaginea digitală a fiicei lor atârnând de statuia de bronz a micuței evreice. Madeleine mă ia de mână și începe să meargă. Nu mai sunt atât de irascibil, m-am liniștit de când m-am confesat. Nu îmi mai sare țandăra din orice. Dar tot nu are încredere în mine, mai ales într-o situație ca asta. —E doar o statuie, spune ea, în timp ce încearcă să mă conducă de acolo. Are dreptate, bineînțeles. E doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nimic. E șofer de taxi, visul lui e ca o femeie să se urce într-o bună zi în taxiul lui și să-i spună „Urmărește mașina aia!“ sau „Parchează acolo și stinge farurile!“. Dacă tot simți nevoia să te confesezi străinilor, atunci spune-le despre viața ta și nu despre a mea. Știam amândouă că reacționam atât de violent doar pentru că eram zguduită pentru că-l văzusem pe Mark cu Tally. Lisa a înțeles asta, așa că nu m-a contrazis. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a făcut să cred că a fost o aventură în toată regula! —Știi cum e Kieran. Probabil s-a simțit la fel de vinovat ca și cum ar fi avut o aventură în toată regula. Bietul de el, crezând că-și poate ușura conștiința confesându-se soției lui, care se dovedea atipic de tolerantă! Ceea ce a durut cel mai mult e probabil faptul că a ascuns asta de ea mai mult decât trădarea în sine, am concluzionat, amintindu-mi apoi că și eu ascundeam multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în Hammersmith să las niște prosoape de bucătărie pe care mătușa Lynn le lăsase la mine. Ceea ce fusese de fapt o scuză ca să scap de atmosfera urâcioasă de acasă. Îi povestisem tot ce se întâmplase. Cum nu putusem să mă confesez Lisei, Mariei sau lui Lynn sau chiar lui Kieran. I-am urmărit ochii lărgindu-se și îngustându-se, căznindu-se să rețină toate complicațiile. Nu a făcut nici un fel de comentarii, în principal pentru că îl bănuiesc că avea nevoie facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de desant la ocuparea insulei în anul de război ‘43. Era limpede că membrii locali ai „onorabilei societăți“ având ramificații pe toată insula mă luaseră drept un pelerin pe cât de sărac, pe atât de pios: un pellegrino gata să se confeseze în drum spre sfânta Rosalia, care, după câte se știe, își avea sediul la Palermo. Prin urmare m-au ajutat. Iar de la Caltanisseta, un șofer de camion m-a dus absolut de bunăvoie până la Palermo. Mai înainte însă călătorisem prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
devenit în mine nonsens?” A devenit infirm și-i e rușine. Toți oamenii trăiesc într-o grădină a valorilor pe care simțurile lui nu mai au cu ce o atinge. Sufletele s-au depărtat cu toatele de inima sa care se confesează cu disperare Doctorului în speranța că miracolul de la acesta va veni. Îi va injecta un ser și spunîndu-i cîteva cuvinte murmurate, norul dureros i se va ridica de pe ochi. Și, totuși, oscilează. Ar vrea să-și ascundă infirmitatea lăsîndu-i pe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și, din generozitate, a lăsat impresia că simte aceeași dragoste adevărată și pentru ceilalți, tot restul lumii, cum ar fi albanezii ori Mihaela Rădulescu: „O noapte de dragoste adevărată este atunci cînd tremură carnea pe mine și am orgasm”, se confesa vedeta. Ca orgasmul piftiei, cînd tremură gelatina pe ea. Nu mă miră că place publicului băștinaș, care-i mort după piftie, caltaboși și alte simboluri ale unei nopți de dragoste adevărată. În varianta modernă a baladei pe-un picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a reproșat că bea prea mult, nu are timp să pună în aplicare toate hotărârile partidului și își neglijează viața de familie. Nimeni nu credea asta, dar nimeni n-avea curajul s-o spună. Într-o seară i s-a confesat unuia singur: fusese chemat la Secția de propagandă a partidului și făcut cu ou și oțet pentru că nu-și strunise oamenii și-l lăsase pe Mihai Marinescu să ajungă în preajma fiicei președintelui și, vină supremă, nu-l împiedicase să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pahar. Andrei Vlădescu stătea lângă mine, dar se vedea că e pierdut și nici măcar nu aude ce se spune. N-aveam chef să-l întreb ce are. Știam că nu mi-ar fi spus nimic, momentele în care ne-am confesat unul altuia au fost extraordinar de puține, și numai în primele noastre tinereți. Și mai exact nu-mi ardea de nimic și tot ce voiam era să continui să beau. Apoi mi-a venit o idee, dar era prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stîngăcie din partea ei, conștientă că tot ce-i prezenta Juliei drept calități atractive În Kay erau lucruri la care ea rezistase cu ușurință. O parte din ea dorea s-o apere pe Kay, dar cealaltă parte dorea să i se confeseze Juliei ca de la soție la soție. Nu vorbise niciodată așa cu nimeni. Își părăsise prietenii, cînd se mutase cu Kay, sau nu le spunea nimic despre ea. Iar prietenii lui Kay erau cu toții ca Mickey - toți la fel cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tot, Îmi pare că ceva-mi ascunde!.. Bărbații - copii mari Bărbații sunt mereu copii, Chiar și la anii mai târzii, Și-așa cum tot copii rămân, Când văd o fată, vor la sân...G.L.U.P.I. Atenție, bărbați! Un donjuan se confesa odată, Că, pentru-amor și tot ce el implică, Mai bună e femeia măritată, Că stă tot timpu-acasă singurică. Patriotică Eu sunt țăran din talpă lată, Am țara-n inimă și-n gând: Cu rușii nu m-aș da vreodată, Dar
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
de Baudelaire și unele cărți de filozofie, care mi-au fost un Vade mecum decisiv, atât pe când trăiam la Casa de copii, orfelinatul de tip comunist, precum și în toată viața asta de rahat. Consecvent în ambiția lui de a se confesa lui Vladimir, solitarul amabil își reluă relatările despre traiectoria destinului său: Acum revin dintr-o drumeție prelungă, alocată încercării de recuperare a aleatoriei mele copilării. Căutând să nimeresc satul natal Pleașa, Pleșani sau Pleșești, prin unele icoane din pruncie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Liber ești, numai când ai curajul să spui adevărul»”, își deapănă doctorul Liviu Minișan istoria vieții, omul trecut printr-o conflagrație și o experiență cum doar puțini au avut-o. O zicală de înțelepciune l-a îndemnat probabil să se confeseze: „Din bătrâni se spune/ Că sunt ceasuri bune/ Și că rele sunt. Vai ș-amar de-aceia/Ce în ceasuri rele/Vin pe acest pământ”... Hâtru din fire, omul zice că a venit pe lume în ceasuri dinspre „vai ș-
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]