866 matches
-
o gaură în rucsacul său gonflabil cu inelul de pe degetul mare. În timp ce toată lumea făcea eforturi să nu își îndrepte privirea către cănile murdare, se schimbau păreri despre mahmureala fiecăruia. Eu o simt mai mult în stomac decât în cap, se confesă Dervla O’Donnell. Două sendvișuri rapide sunt singurele care fac greața să treacă. Nu, la mine e paranoia, tremură Kelvin, aruncându-i o privire rapidă, apoi aplecând din nou capul. Până și domnișoara Morley recunoscu rușinată: —Mă simt de parcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dignan tocmai li se realăturase și admira scena. Bicycle Billy frecându-și pantalonii cu mâneca jachetei, Clodagh cerându-și scuze frenetic. Înainte ca cineva să spună ceva urât despre ea, Mark le împărtăși niște vești bune: Are doi copii, se confesă el și ridică din sprâncene pentru a stârni compasiune. Deci nu prea iese. Apoi Clodagh s-a implicat într-o conversație încinsă cu o femeie de la o masă alăturată. Păreau că rezolvă cele mai importante probleme din lume, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea, neașteptat de vesel. Devine, Jack. Nu te găsesc pe listă. Cu ce te ocupi? Mai nimic. El observă rochia ei neagră. —Arăți bine. Dar ceea ce voia de fapt să spună era „Arăți diferit“. Nu port mai niciodată rochii, se confesă Ashling. Și deja am udat o pereche de pantaloni. — Cum se comportă părul? —Vezi și singur, spuse ea și făcu o piruetă. Pentru multe alte femei, această mișcare ar fi părul provocatoare și felină; dar ea o făcuse cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că mi-ai făcut rost de slujba asta. Nici o problemă. Chestia este că unii oameni au întrebat unde sunt cremvurștii în foietaj. Lisa chiar râse. Atunci nu au ce căuta aici. Am încercat și eu niște sushi din ăla, se confesă Kathy. Și, știi ceva, nu e chiar atât de rău. Marcus Valentine, îmbrăcat foarte prost, trecu pe lângă ea. Automat, Lisa îi aruncă un zâmbet sclipitor. Și Jasper Ffrench, chiar și mai rău îmbrăcat, tropăi după el. Și iată-l și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
punând pixul și ochelarii jos, mi-ar prinde bine o pauză. Chestia asta mă termină. O jumătate de oră? El s-a ridicat grațios și Lisa îi admiră musculatura fluidă. —Vii, Lisa? — Păi ce să fac? — La început trișa, se confesă Beck lui Oliver, dar acum nu mai face. —Joacă fotbal cu voi? Oliver părea uimit. — Bineînțeles că da. Acum era rândul lui Beck să pară uimit. —Nu e rea. Pentru o fată. Cu gura deschisă, Oliver spuse, aproape acuzator: —Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și azi Învăluita În mister, cu numai câtva timp Înainte de a primi de la Ministerul de Interne pașaportul pentru plecarea definitivă În America, În noaptea de 21/22 decembrie 1986. Adolescentul robust și cu ochii limpezi ( În ,,Suflet de primăvară” se confesa: ,,Subsemnatul Malin, culturist și premiat la poezie”), nu vrea să termine clasa a XI-a a Lic. ,,Mihai Eminescu” din Iași! Singurul volum de versuri, ce poartă titlul unei poezii de referință, ,,Călătorul profund” (predestinând parcă apropiatul sfârșit: ,, Sunt căutător
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cum i s-a aplicat lui Corneliu Coposu la Închisoarea de la Râmnicu Sărat...; 40. Introducerea anchetatului ori a deținutului În camere cu alte persoane care erau oamenii anchetatorilor, pentru a fi ,,trași de limbă” și Înduplecați cu subtilitate să se confeseze, să se ,,liniștească” măcar sufletește... După săptămâni, poate luni de zile de anchetă, șosea timpul judecății, unde, adesea avocatul victimei devenea, alături de procuror cel mai Înverșunat acuzator, iar judecătorul, lucrător la comandă politică, decidea pedeapsă după canoanele securității, a indicațiilor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
stîngăcie din partea ei, conștientă că tot ce-i prezenta Juliei drept calități atractive În Kay erau lucruri la care ea rezistase cu ușurință. O parte din ea dorea s-o apere pe Kay, dar cealaltă parte dorea să i se confeseze Juliei ca de la soție la soție. Nu vorbise niciodată așa cu nimeni. Își părăsise prietenii, cînd se mutase cu Kay, sau nu le spunea nimic despre ea. Iar prietenii lui Kay erau cu toții ca Mickey - toți la fel cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lui, am fost foarte Încîntată. Mă Încînta faptul că găsisem familia la care visasem dintotdeauna, una numeroasă, caldă și iubitoare, cu frați, surori și părinți care nu se despărțiseră Încă și care erau fericiți Împreună. CÎnd Dan mi s-a confesat, la a treia Întîlnire, că mergea duminicile la masă la ai lui, m-am hotărît pe loc că el era alesul meu. Iată, mi-am zis, un băiat care Încă Își iubește familia. O familie atît de unită Încît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iar Emma, cea mereu răzvrătită. E foarte posibil ca el să fie preferatul Lindei, dar numai din cauză că e cel mai mare dintre toți. Ea Îl sună În fiecare zi, cîteodată și de două ori, iar el pretinde că i se confesează În legătură cu orice. Nu știu dacă e ceva normal. Nu am cu ce să compar situația, dar dacă aș avea o mamă care să mă iubească și care să mă considere lumina ochilor ei, sînt sigură că mi-ar plăcea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dan spune că lucrezi la Calden. Am Încuviințat din cap. — Am fost acolo seara trecută! E o slujbă grozavă. Au un bar uluitor. — Dacă ai noroc să intri. — Mi-am petrecut săptămîna de după deschidere făcîndu-mi prieteni printre portari, mi se confesă ea. Acum, Luke și Sean se numără printre cei mai buni prieteni ai mei. — Asta pînă Încep să-ți facă avansuri și Îi respingi. Nu cred că ar Îndrăzni, rîse Emma. Mă gîndesc că motivul e faptul că le place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-l cu sărutări zgomotoase, care-l fac să chițăie și să rîdă. Dar cred că are cele mai bune intenții. Vorbele ei Îmi amintesc de cele ale lui Fran și mă Întreb dacă e oare o idee bună să mă confesez Emmei. În fond, Linda e mama ei și se spune că sîngele apă nu se face. — Vrea să nu fie lăsată deoparte, iar Tom e primul ei nepot, continuă Emma. — Dar nu-mi dă deloc pace, protestez eu. Mă sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
împărtășește toate aceste detalii, ca și cum aș fi confesorul său, dar imediat încep să îmi imaginez, era atât de excitant, în ciuda consecințelor triste, apoi îmi dau seama că tocmai din acest motiv mi-a povestit, nu o făcuse pentru a se confesa, ci pentru a mă excita, încerca să îmi spună că este tot timpul amator, că, dacă mă voi fâțâi în jurul lui fără chiloți, asta se va întâmpla. În prima clipă mă enervez, ce părere are el, că asta îmi lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar eu, asemenea unei bestii îmblânzite de la circ, cresc sărind prin cercurile de foc pregătite de el, îngenunchez la picioarele lui, îmi aștept pedeapsa ca și cum aș aștepta o recompensă. Nu a văzut nimic, cum ar fi putut să vadă, mă confesasem înainte chiar ca el să întrebe, mă încarcerasem în pripă, îi dăruisem o putere fantastică, atât de tare mă temeam de puterile mele. Așa îmi aminteam treptele acelea, înalte și tocite, punând în pericol piciorul cuprins de emoție, iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în viața unui om. Și mi se pare că, cu cât te mărturisești mai des, cu atât ai mai multe șanse să-ți înțelegi sau să-ți descifrezi destinul. C.Ș.: Se poate, dar personajele tale nu numai că se confesează, dar se și justifică. Aproape că-și justifică fiecare pas. A.B.: Da, pentru că au o credință. Bună, rea, dar e o credință. Și ele se justifică vizavi de anumite convingeri pe care le aveau în momentul în care au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
depășire, penetrare auto rămân intacte. De obicei îmi place să ascult, nu să povestesc. Dar chiar dacă aș vrea să strecor o secvență personală, simt că Șoferul de taxi nu vrea de fapt să înregistreze noul altora. El voiește să se confeseze unui Pasager reînnoit, să-și expună filosofia de viață tuturor celor care se perindă pe scaunul mortului. Dacă i-aș spune că lucrurile pot fi privite și invers, întrucât nenumărate vehicule s-au strâns în atâția ani în spatele unui singur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
mai clar ideea că suspectul a acționat singur și după căderea întunericului, astfel încât posibilitatea existenței unor instigatori sau complici ori a martorilor oculari era aproape exclusă. Adăugați și amănuntul că omul nu avea prieteni, cărora ar fi putut să se confeseze, și veți trage cu ușurință concluzia asupra posibilităților de probare pe care le aveam. Iar o eventuală reconstituire a faptelor nu putea fi luată în calcul nici măcar teoretic. Intercalez aici un amănunt aparent lipsit de importanță, dar care m-a
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
și incită, și nu despre lucruri și oameni care ne sunt indiferenți sau al căror gust este ațos ori fad. Firește, sinceritatea absolută (dacă este posibil așa ceva) nu este o goliciune-pușcă a autorului care, printre alte rânduri, se mai și confesează. Înțeleg prin sinceritatea ce anume?: impetuozitate, mers până la capăt (desigur, cu pudori lingvistice inerente unui discurs civilizat), autolivrare performantă și neamăgire. Sunt convinsă că acest lucru nu poate deranja decât dacă este perceput În chip fundamentalist. Ceea ce nădăjduiesc să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
fie prieteni, deoarece tu întotdeauna erai aprovizionată cu tot ce voiau. Erai foarte atentă să nu spui nimănui de unde veneau, dar, într-o noapte, voi două v-ați îmbătat și ați luat prea multă cocaină, iar tu i te-ai confesat despre minunatul tău frate vitreg care are aceste restaurante non-stop, acoperirea perfectă pentru a vinde multe droguri pentru tipi bogați de la Sloane, care nu aveau nimic mai bun de făcut... Mâinile lui Suki au căzut pe lângă corp. Fața îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
care defilează în niște chiloți mulați și încercăm să nu pufnim în râs. Sunt destul de veselă acum și în principiu râd din orice. Sunt destul de tentată să îi spun lui Debbie despre Adam, dar din fericire mă abțin. Mi se confesează că s-a culcat cu unul dintre piloții însurați ultima oară când a stat peste noapte în Kerry, și eu sunt atât de șocată. Mă pune să jur că nu o să mai spun nimănui. Apoi mă simt așa de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și la o baie cu spumă. —Chiar așa? Sigur că nu. Nici nu m-am gândit la Crăciun încă. De ce ești așa obsedată de asta? — Păi... e vorba că... vreau să-i iau ceva extraordinar prietenului meu anul ăsta, se confesează. Așa că mă gândeam să-i iau ceva din State, pentru că totul e mult mai ieftin aici, nu? Cred că așa e, dacă vrei să-i iei haine. — Păi, mă gândeam că aș putea să mă duc în Beverly Hills mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
neputințele noastre. Deci sunt niște lucruri care se dau în spovedanie și care nu pot fi înlocuite. Deși există cazuri în istorie. De exemplu, Sf. Vasile cel Mare, care a trăit în sec. 4: o doamnă a vremii i se confesează prin scrisoare. Ea se află în condiții cu totul speciale, fiind dintr-o familie nobilă, scăpătată. Sf. Vasile cel Mare primește, acceptă această spovedanie prin scrisoare. Dar care dintre preoții de pe Internet va putea judeca cu adevărat că e vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
de alaltăieri ? Nu am nimic, te rog să continui. Ce este ascultarea istoriei tale și a Minodorei pe lângă oribilele întâmplări pe care voi le-ați trăit cu adevărat ? Continuă, te rog, Teodora, poate că ai nevoie și tu să te confesezi, iar eu am plecat în căutarea unor fapte a căror grozăvie nu o puteam imagina, dar pe care trebuie să le aflu până la capăt, orice ar fi să fie. Ai dreptate. O confidență, sau chiar mai mult decât atât. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se poate întreba: "De ce? De ce mă simt atât de tulburată ?" În străfundurile ei se conturează răspunsuri la întrebări pe care și le mai pusese fără a fi cutezat să meargă până la capăt și să găsească răspunsuri. Simte nevoia să se confeseze cuiva, să exorcizeze din ea un rău încă nedefinit. Se scoală, iese din iatac. Teodora, dormi ? Pot veni în pat la tine ? Desigur, fetița mea, vino. Ti-e frig sau te frământă gândurile ? Strecurată în patul larg și cald din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
premoniție a celui născut în zodia Leului? Întâlnirile noastre au fost sub semnul unei prietenii adevărate, sub semnul miraculos al poeziei. Făceam nopți albe discutând în fumul țigărilor Kent și în aburul cafelelor. Fără număr, ca și țigările. Poetul se confesa cu un farmec inegalabil. Vinul, și în mod special vinul roșu, era pentru el o ceremonie, o degustare à la longue. Era un pretext, privind această formă sculptată în pahar, pentru a rosti o lume de el trăită, pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]