6,839 matches
-
ce vi se poate întâmpla, dacă vă jucați pe rețeaua de socializare numită Facebook. ,,Izvoarele din Alimănești”, ,,Izvorul luminii”, ,,Izvorul credinței”, ,,Izvoarele, lacurile și adâncurile” exploatează - liric - alte și alte virtuți ale temei, fără de țărmuri, izvoarele. O dezarmantă - prin ingenuitate - confesiune, în stilul picturilor naive, descoperim la pag. 61: ,,M-am născut la Craiova,/ Dar am crescut la țară,/ Unde-mi petreceam/ Vacanțele de vară./ Și-am început să scriu/ Doar ca să-mi treacă seara./ M-am născut/ Să fiu mamă
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
de militarii români - din forța expediționară națională - dislocați în teatrul de război, din Afganistan. Un film ce poartă marca vizionarului Gabriel Cobasnian și a omului de televiziune Benone Neagoe. Și, mai nou, laurii Uniunii Ziariștilor Profesioniști. Aș începe cu o confesiune. De Benone Neagoe mă leagă cea mai lungă misiune, trăită pe șapte mări, parcurse, timp de o lună de zile, pornind din portul Constanța, până în cel italian La Spezia. Și retur. Efectuată cu fregata de azi - distrugătorul de atunci - „Mărășești
Ecou la : Afganistan, un tărâm al contrastelor [Corola-blog/BlogPost/93109_a_94401]
-
micul colț de rai lansînd sentința " Virtutea este verticală, păcatul, orizontal." Un episod cheie care pare a marca și viziunea ulterioară a lui Nicolaus Sombart asupra lumii, percepută sub semnul contrastelor. România copilăriei (mărturisește Sombart în scrierile memorialistice și în confesiunile făcute prin viu grai) a avut conotații paradisiace. Reproduc, într-o traducere liberă, un fragment din ultima lui carte: "Dacă închid ochii și rechem amintirile din România, din România mea, înaintea oricărei alte imagini văd o lumină alunecoasă, albă, un
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
este depoziția unui poet cu voce arhaică, alexandrină despre sine și strategiile de rezistență și ascundere "în trecut", în numele poeziei. Lamento, rugăciune, penitență, delir oniric a la Gellu Naum, dar și "dreptul la singurătate", cum spunea Simone Weill. Memorial, transă, confesiune gură la gură ce leagă elementul orfic de cel vizionar într-o perpetuă metamorfoză a torentului temporal: cascadă încremenită și gheizer devastator.
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
intuiesc prezența pe manșeta paginilor semnate de Ion Vianu. Anume aceea de a nu trece, la rezumatul gazetăresc, pe lângă nici un detaliu. Fiecare cuvânt capătă, pe un asemenea fundal intelectual, importanță. Fiecare scenă marginală se încarcă subit de semnificații centrale. Fiecare confesiune banală e suspectată de travestirea unei spovedanii. Teama de eventuale refulări ulterioare pândește, s-ar părea, atât conștiințele aparent liniștite, cât și recenziile - la fel de aparent - detașate. Am schițat mai sus un astfel de portret - psihanalitic și psihanalizabil - al lectorului model
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
cu tehnicile textualiste. Prin procedeul mise en abîme ceea ce până atunci fusese filonul principal al romanului devine poveste în poveste, iar naratorul omnisicient de până atunci se transformă într-un modest inginer al textului literar. Mărturisirea sa ține jumătate de confesiune asupra creației, jumătate de critică literară propriu-zisă: "În primul rând titlul. În mod firesc, m-am gândit la titlu, înainte de a-mi desfășura întreaga acțiune a romanului, preocupat de obsesiile noastre în legătură cu două realități: pe de-o parte, peisajul social
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
de Litere, Mihai Loghin, aflat în închisoare (și, în final, la casa de nebuni), pentru presupusa ucidere a unui preieten de-al său, Maximilian Mutu. Oricât ar părea de bizar, intriga polițistă nu are nici o miză în economia romanului. Parantezele confesiunii făcute de Mihai Loghin pentru uzul anchetatorilor sunt atât de largi, încât ceea ce ar trebui să fie filonul principal al narațiunii dispare complet din cadru. Are loc o inversare a mizelor. Fundalul devine elementul de maxim interes, în vreme ce acțiunea propriu-zisă
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
sunt mereu la vedere, etalate cu mândrie, autorul vorbește deschis despre strategiile narative pe care le are în vedere sau își comentează din exterior fragmentele abia încheiate. Luciditatea textuală nu îl părăsește nici o clipă, situația rămâne în permanență sub control. Confesiunea lui Mihai Loghin este un fake artistic și autorul are grijă să nu uităm nici o secundă acest detaliu major pentru receptarea textului său. Într-un moment de respiro al acțiunii propriu-zise, eroul-narator meditează cu voce tare asupra stilului celui mai
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
elaborată, literaturizată. Și în felul acesta, considerat probabil extrem de subtil, autorul își confecționează setul de alibiuri. Auto-ficțiunea lui pare mizerabilă fiindcă perspectiva din care e scrisă este asumat mizerabilistă. "Romanul" n-are nici o noimă întrucât asta impune planul NOMA. Amintirile, confesiunile, dialogurile, scenele sunt joase și jenante pentru că aceasta e altitudinea fixată de la bun început. Incapabil de a scrie un roman, Dan Sociu a dat, în Urbancolia, un roman în bătaie de joc, o zero-proză supralicitată ca o cacealma la poker
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
viitor mare poet. Ilie Rad îl invitase pe autorul Cărții Oltului să țină în fața studenților filologi clujeni o conferință, pentru că el inițiase o serie de asemenea expuneri ale unor mari scriitori români, filosofi sau pedagogi, care reînviau într-un fel confesiunile scriitoricești din perioada interbelică, rostite în fața studenților de la Facultatea bucureșteană de Litere la solicitarea profesorului Dumitru Caracostea. Geo Bogza n-a putut onora o asemenea propunere (se scuză că e un slab orator), dar îi invită pe cei doi tineri
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
roluri serioase, grele în spectacole pe care multe teatre nu le au în repertoriu. Pianul - Hedda Gabler, Ivanov, Trei surori, Pescărușul după Ibsen și Cehov sau Ea după texte de Eugen Ionescu sînt spectacole profunde, cu idei regizorale fine, subtile, confesiuni spirituale de anvergură pe care Miklos Bacs le pune în scenă cu studenții lui cu o bucurie teatrală imensă. Autentică. Emoția scenelor de doi sau trei din Ibsen-Cehov, maturitatea interpretării lor, poezia luminilor, jocul cu planul doi, trei, vibrațiile extraordinare
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
Talex consideră că toți eroii acestei cărți sunt posedați de gânduri "care le năvălesc închipuirea, clădind situații, tranșând conflictele, în timp ce realitatea se scurge amorfă și neschimbată... Toți își regretă gândurile de îndată ce și le mărturisesc: Fie că simt inutilul din strădania confesiunii. Fie că simt înșelarea din exprimare." (Litere, nr. 5, martie 1934) Petru Comarnescu scrie trei eseuri despre iubire și exasperare, doctorul Justin Neuman face docte aprecieri psihologice asupra luptei dintre generații, iar Camil Baltazar vorbește despre autenticitatea romanului lui Eliade
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
Daniel Focșa, Escadrila Albă. O istorie subiectivă pune în evidență imensul potențial cinematografic al acestui subiect. Dacă există un regret legat de această carte, el este acela că, în pofida titlului, ea nu este destul de subiectivă. Autorul simte nevoia să concentreze confesiunile într-o înșiruire aproape obiectivă de fapte. În felul acesta câștigă istoria aviației, dar pierde literatura. Personal aș fi preferat ca Marianei Drăgescu și Stelei Huțan-Palade să li se lase mai mult spațiu pentru a visa pe marginea propriilor lor
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
autor al jurnalului acestuia fraged se raportează la masca lui scriitoricească. Cartea conține, abundent, chiar fragmente din opera, celebră, a lui Mateiu Caragiale. Autocitarea ingenuă reprezintă una din deprinderile netulburate ale acestui dandy de cincizeci de ani. Replici ale Crailor, confesiuni din Remember, personaje din Sub pecetea tainei defilează, discontinuu, în suculentele notițe finale falsificate cu artă de Iovan. Nu reușesc să înțeleg, în ordine estetică, de ce. Și spun asta pentru că explicația dată, într-un subsol, de Ion Iovan nu mă
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
în evidență unicitatea demersului său artistic. Așa, de pildă, se află și ciclul de lucrări intitulat „Elite Manifesto”, remarcabil prin atitudinea sa estetică de reacție la invazia culturii de masă, cât și ciclul „Jurnalelor” personale sau chiar intime ce reprezintă confesiunile artistei exprimate în termeni muzicali. Prezentul concert derulează o tehnică specifică autoarei și anume cea a ostinato-ului. Conglomeratele cromatice alternează cu cele de tip diatonic sau de proveniență spectrală într-un flux muzical cu caracter narativ. Cristian Lolea - Sonata
Creația românească (II) by Octavian NEMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83350_a_84675]
-
Liviu Grăsoiu îi reține atenția Jurnalul în libertate al prodigiosului diarist Constantin Mateescu, autorul asistând acum "la spectacolul politic postdecembrist". Scrisul său îi apare concentrat "cu multă substanță și multă încărcătură emoțională". în bună măsură autobiografic se vădește și volumul Confesiuni paralele, republicat sub titlul Frica al lui Costache Olăreanu, și pe care criticul îl comentează, de asemeni. O excelentă "apariție neașteptată" este pentru Liviu Grăsoiu volumul Tortura pe înțelesul tuturor al fostului său coleg de la Radio, Florin Constantin Pavlovici, în
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
observațiile mele. În unele bistrouri de pe artere mai îndepărtate de gurile de metrou sau stațiile de autobuz am văzut în semiîntunericul vreunui colț cîte un bărbat sau o femeie scriind ori șoptind încet paharului de apă sau ceștii de cafea confesiuni pe care n-au cui le face. Acești nebuni blînzi care împînzesc Parisul surîzînd ori vorbind în gol par și ei integrați peisajului unic al metropolei gri-perlate." În această ambianță se vor desfășura dialogurile Laviniei Betea cu Serge Moscovici, autoarea
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
înțelept prudent, capabil să discearnă, să delibereze pe cît de corect, tot pe atît de dezinteresat, în legătură cu ceea ce ar fi util, nu atît pentru el, cît pentru ceilalți. Asta și face Zoe Dumitrescu-Bușulenga în răspunsurile la cele șase interviuri, sunt confesiuni îngîndurate, nu lipsite de o tentă melancolică, în care se citește și o mare, îndreptățită îngrijorare pentru destinul culturii românești măcinate din interior." Cronicarul a mai reținut studiul lui Ion Papuc pe marginea traducerilor din Rilke ale lui Mircea Vulcănescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
în mare, pe marginea scenei, cu fața în jos, prăbușit în moarte, zace Othello în coșciugul lui. Iago îi ține lumînarea. Cassio îi dă onorul. Toba mare își bate jelania. Trilogia Shakespeare a lui Nekrosius este un ciclu tulburător, o confesiune a unui artist profund, introvertit, întors cu fața de la zgomotul pentru mai nimic al lumii către ispitele eului, către povara propriei ființe. Pentru toate acestea și pentru multe altele, vă mulțumesc, domnule Boroghină!...
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
care ține de logica imprevizibilă a gândului, mai mult decât de logica liniară a povestirii tradiționale, pare principalul element comun al celor două cărți. Diferențele sunt însă notabile și ele țin de structura elementelor care intră în componența celor două "confesiuni". Dacă la Nora Iuga se poate vorbi de un realism al sinelui, de percepția imprevizibilă a unei realități, totuși, palpabile, la Nichita Danilov delirul este total. Imaginația zboară liber, precum baloanele umplute cu heliu, nici un element al realității concrete nu
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
mă despart cu greu de performanța lor. Nekrosius. Și trilogia lui shakespeariană. Viscerală și poetică. Tulburătoare pentru mine. Trei seri duse pînă tîrziu în noapte cu discuții, cu tăceri, cu imagini care revin. Iarăși și iarăși. Macbeth, Hamlet, Othello. Sau confesiunile unui mare artist. Un artist cu un univers special, de o poezie care mă duce cu gîndul la Purcărete, la Dabija, la un anumit tip de ludic, de gag, de imagistică, de relație cu investigarea cuvîntului. Un ciclu impresionant pentru
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
bop, free), ofițerul stării civile care a oficializat legăturile considerate mult timp neserioase între folclor și jazz, între muzica clasică europeană și jazz, aducându-i într-o neașteptată și profundă comuniune pe Wagner, Liszt, Rahmaninov, Skriabin și Bill Evans. Aceste confesiuni de mare vibrație interioară exclud orice element facil, de complimentare a urechii. Nesfârșirea melodiei multiplicată într-un evantai de voci, armoniile deschise spre indefinirile impresioniste, combustia aproape expresionistă, convertirea claviaturii în orchestră cu infinite nuanțe, virtuozitatea tehnică uimitor de naturală
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
critice. nu ar fi fost posibilă fără acest sentiment al vulnerabilității regimului comunist. Înainte ca strategiile subversivității să se inițieze și să se perfecționeze în textul literar, cenzura a permis apariția unor texte mai puțin sau deloc angajate (reverii peisagistice, confesiuni lirice citadine), din categoria literaturii evazioniste, repede însă condamnate. Poezia publicată de A. E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Gurghianu, Petre Stoica sau Aurel Rău în revista "Steaua" (după 1954) este supusă unui veritabil proces, purtat în regim publicistic. Evazionismul însuși
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
trudei și talentului, a unor aspirații ce s-au dovedit a fi de nezdruncinat. Cu toții vor să ne dezvăluie patria lor perenă: muzica, singurul loc în care ființa se poate mișca nestingherită. Iar Sebastian Crăciun devine martorul discret al acestor confesiuni. Bine informat, el direcționează interviurile de la volanul unui vehicul capabil să vireze cu finețe și eficiență în funcție de starea traseului. Un traseu ce ne poartă printre hățișurile înstrăinării și adaptării: Când am plecat din Timișoara aveam șaisprezece ani. Primul contact a
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
Mircea A. Diaconu și Ion Simuț). În după-amiaza zilei de vineri, 18 aprilie, a avut loc și o dezbatere: despre constituirea canonului estetic neomodernist. Eugen Simion și Nicolae Manolescu au participat la discuții, au făcut observații și au dezvăluit, în confesiuni speciale, interesante aspecte ale biografiei lor intelectuale - confesiuni și opinii ce ar merita să fie transcrise în documentele sau analele Colocviului. A fost o atmosferă dintre cele mai plăcute, un prilej de comunicare care s-a transformat într-unul de
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]