1,079 matches
-
U.A.C.). COUNTERCULTURE Termenul de contracultură, care poate fi folosit pentru a defini cultura unui grup contestatar, underground, în sânul unei comunități mainstream, este de obicei întrebuințat pentru a descrie, în SUA și în Europa occidentală, mișcările de contestare a conformismului anilor cincizeci de către segmente importante ale tineretului anilor șaizeci (vezi BABY BOOMERS). Deși este greu de stabilit o cronologie și niște repere clare (nici anii cincizeci nu au fost caracterizați doar prin conformism, dovadă fiind generația Beat, deschizătoare de drumuri
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în Europa occidentală, mișcările de contestare a conformismului anilor cincizeci de către segmente importante ale tineretului anilor șaizeci (vezi BABY BOOMERS). Deși este greu de stabilit o cronologie și niște repere clare (nici anii cincizeci nu au fost caracterizați doar prin conformism, dovadă fiind generația Beat, deschizătoare de drumuri contraculturale pentru mișcarea hippie a deceniului următor), anii de vârf ai contraculturii au fost a doua jumătate a anilor șaizeci și începutul deceniului următor. Reperele importante în raport cu care se poate defini acest complex
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Ginsberg este văzut ca fiind veriga artistică de legătură între grupul inițial Beat din New York și poeții grupați sub numele de The San Francisco Renaissance (Kenneth Rexroth, Robert Duncan, Madeline Gleason, Jack Spicer). Ambele grupuri și-au exprimat poziția împotriva conformismului și materialismului societății americane din primele decenii postbelice, alimentate de dezvoltarea economică spectaculoasă și de prosperitatea pe care aceasta a generat-o. "Howl" (Urletul) este poezia cea mai cunoscută a lui Ginsberg, un manifest al generației Beat, atât prin expresie
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și contraculturală, Jack Kerouac este, incontestabil, un icon cultural american, asociat cu un anumit tip de existență și cu o anumită secțiune a societății și culturii americane în primele decenii postbelice, mai ales pe fondul contrastant al deceniului cincizeci, al conformismului general al epocii consensului. Unii comentatori entuziaști și exaltați, precum O. Swartz, îl consideră un vizionar, un idol, un erou mesianic (Swartz: ix), alții, precum Truman Capote (vezi), un euforic ce nu știe să scrie (în Elmont, vezi bibliografia). Felul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și dificultățile, agonia resimțită de un grup de personaje aparținând unui pluton de recunoaștere implicat în luptele împotriva japonezilor în Pacificul de Sud în romanul său de război, The Naked and the Dead. Norman Mailer și-a manifestat revolta împotriva conformismului a ceea ce Robert Lowell numea "the tranquilized fifties" în eseul său "The White Negro" (1957). După cum arată titlul, autorul a încercat să se identifice cu afro-americanii, așa cum îi vedea el, neluând în considerație valorile religioase sau spiritul de familie, importante
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
burghez prin definiție limitat spiritualicește, prizonier al „codurilor de maniere”, ar însemna o gravă abdicare de la însăși etica scrisului. Imaginea despre receptor, conturată de Ilarie Voronca, va apărea, de aceea, oarecum schematizată, prin reducția la câteva trăsături considerate tipice pentru conformismul și filistinismul burgheze, extrapolate la întreaga masă a „publicului”. De aici, sfidarea, violențele de limbaj, care colorează deja primele articole-manifest ale poetului. Numai dacă ținem seama de o atare interpretare putem înțelege extremismul atitudinii de respingere a receptării, dezinteresul afișat
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
înțelegerea turmei ș...ț”. E un „elitism” specific avangardei, pe care Voronca îl afirmă orgolios în această primă etapă a reflecției sale literare (ce se va nuanța și modifica pe parcurs), provocat de cvasigenerala ostilitate a „receptorilor” înscriși sub emblema conformismului burghez. Tot ce ține de proiectul pozitivist-utilitarist este astfel respins. „Nu e voie să râzi sau să plângi decât într-o gamă a solfegiului de monede” - notează decepționat poetul, opunând acestei interdicții „scrisul dumnezeiesc de liber”. Încât e de înțeles
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
atenția spre „mediocritatea” timpului său, redimensionându-și „inspirația” după tiparele mai modeste, în aparență, ale experiențelor moderne. Însă poemul se vrea totuși imn: elogiu ce înseamnă în fond o asumare a condiției umane concrete, cu constrângerile ei, cu amenințarea rutinei și conformismului stagnant („totul se va petrece în ordinea impusă de calendare”, „orice zi e numerotată în arhivele nemișcării”), cu frustrarea de „vis” într-o lume prozaic pozitivistă, cu neliniștile și incertitudinile sale, - dar și cu posibilele ei compensații în ordinea autenticității
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
numai marginalizați, dar și lipsiți de instrumentele de cultură elementare (cazul celor din redacția revistei Luceafărul, care au fost eliminați din viața culturală, printre ei culmea ironiei! aflându-se și unul dintre cei mai încăpățânați rezistenți contra regimului Cezar Ivănescu). Conformismul oricărui refugiu s-a pomenit acum oficializat, iar ofensiva s-a dirijat spre impunerea grupului în instituțiile statului, ca singurul livrator de valori pe măsura noii paradigme culturale și civilizaționale într-o Europă Unită. Impostura noului maniheism, evocând pe cel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu ideologia postmodernismului vestic, pluralist, nu a scăpat observației lucide și necruțătoare a singurului disident român veritabil de mare notorietate Paul Goma. După opinia lui Goma, textualiștii au înlocuit protocronismul naționaliștilor cu autocronismul unei pseudo-disidențe, spre a legitima, mai departe, conformismul intelighenției, sub privirile căreia România a cunoscut o degringoladă amețitoare sub toate aspectele. În consecință, Goma a ajuns exilatul cel mai demonizat, într-o măsură în care nici regimul comunist nu reușise s-o atingă. Și asta nu fiindcă el
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că este și proprietarul acelei unități de stat!), în vreme ce intelighenția se consideră naiv postmodernistă, un postmodernism inautentic, mizerabil, stupid, creând "un coktail otrăvitor", care ne-a dat lovitura de grație. Lucian Sârbu nu susține altceva decât Paul Goma privitor la conformismul naiv sau interesat al postmoderniștilor români. Ce-i drept, și pe alte meleaguri teoreticienii vorbesc de faptul că postmodernismul este reflexul unei societăți în criză, unii considerând chiar că ar fi o stare normală a postmodernității, încât filosofia haosului devine
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se întreabă Adrian Dinu Rachieru. În realitate, e vorba de o pălăvrăgeală infinită, de o perfectă perpetuare a ceea ce Mircea Iorgulescu numea marea trăncăneală, referindu-se nu numai la eroii lui Caragiale. E la mijloc o exhibare narcisistă, caracterizată de conformism politic pus în slujba intereselor individuale și de grup, cum observa și sociologul francez Pierre Bourdieu. Dacă revoluția va fi ratată, ne atenționează Rachieru, elitele vor trebui să răspundă la judecata Istoriei"200. Părerea mea e că nici nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
s] o fac] posibil] în situațiile de opresiune. Totuși, persecuțiile periodice nu au ing]duit Bisericii s] renunțe prea ușor, o astfel de atitudine reg]sindu-se în ultimele scrieri ale Noului Testament. Această ia forma unei reacții riguroase îndreptate împotriva conformismului, prin intermediul unor referiri la p]câte ce nu pot fi iertate. Nu știm care era „p]catul de moarte” de la 1 Ioan 5,16 (poate apostazia), ins] ni se interzice s] ne rug]m pentru cei care îl s]vârșesc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
16), în timp ce Revelația nu consider] deloc c] cei care sufer] pedepsele însp]imânt]toare din viziunile lui Ioan se vor c]i, neexistând nici o speranț] în acest sens; mai degrab], se bucur] de pedepsirea lor. Aceste dou] tendințe au continuat. Conformismul în Biseric], mai ales dup] „convertirea” lui Constantin, cum se spune de obicei - nu se știe în ce m]sur] folosea creștinismul că pe o arm] în luptele sale politice -, a condus la reacția dur] a P]rinților deșertului și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etică creștin] are un caracter represiv. Majoritatea analizelor psihologice moderne cu privire la dezvoltarea uman] consider] drept norm] etic] atitudinea altruist], autonom]. Nu se consider] ins] c] religia creștin] poate crea aceast] atitudine, întrucat impune un comportament defensiv și restrictiv și un conformism social inactiv. Acest aspect are leg]tur] cu o alt] critic]. 4) Etică creștin] menține oamenii la un nivel imatur, deoarece conduce la stocarea reacțiilor morale, indiferent de circumstanțe. Nu permite oamenilor s] învețe din experient]. Mulți oameni imaturi sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tradiție sublinia leg]tură dintre conștiința moral] interioar], experiențial] și expresia exterioar] a acesteia, astfel încât se considera c] o adev]rât] acțiune moral] este aceea care îmbr]țișeaz] și p]trunde întregul vieții. În cadre instituționalizate, organizate, grupurile sufiste susțineau conformismul în fața musulmanilor tradiționaliști, dar ad]ugau componentă disciplinei și a purific]rii interioare. Știind c] practicile care instaurau disciplină și conștiința moral] variau în funcție de culturile și de tradițiile r]spândite în Islam, s-a constatat apariția multor practici locale. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sintagme mai convențional articulate, în rest - abolirea sintaxei, a logicii, a punctuației, pulverizarea oricărui statut al lirismului. E modul lui Ț. de a aduce poezia la punctul zero, pentru a-i da șansa revigorării pe coordonatele unei inventivități neîngrădite de conformisme. Procesul durează până prin 1923, când, dadaismul fiind declarat mort chiar de întemeietorul sau, iar temeiurile vechii poezii năruite, Ț. începe să se orienteze spre o lirica mai coerentă, pe dimensiunea modernității. E un proces voluntar, cum însuși fostul insurgent mărturisește
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
apropiem de epoca actuală) este sau banală, sau falsă. 40 Ea nu mai rezistă de loc când este aplicată la epoca victoriană. *9 Cele mai multe dintre aceste "legi" se dovedesc a fi doar truisme psihologice, ca principiile acțiunii și reacțiunii sau conformismului și revoltei care, chiar dacă ar fi deasupra oricărei îndoieli în ceea ce privește Valabilitatea, nu ne-ar putea spune ceva într-adevăr semnificativ despre procesul literar. În vreme ce fizica ar realiza cel mai mare triumf dacă ar găsi vreo teorie generală care să reducă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
pot supune autorității sau se pot opune acesteia Într-un activitatea de sfidare. Pentru adoptarea comportamentului asertiv și rezistență la presiunea complezenței, autorii citați mai sus recomandă ca necesare păstrarea vigilenței pentru recunoașterea "cererilor capcană" și a Încercărilor de manipulare. Conformismul, conform definiției pe care o formulează S. Chelcea (2006, 137) este un răspuns la o presiune indirectă care se exercită asupra individului. Oamenii se conformează pentru că sunt supuși unei influențe duble: informațională și normativă. Când nu sunt siguri de propriile
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
siguri de propriile lor cunoștințe utilizează comportamentul celorlalți ca pe o sursă de informare corectă. În celălalt caz, oamenii acceptă norma grupului pentru că doresc să fie acceptați de grup , pentru a nu fi criticați sau izolați. Complezența se manifestă prin conformism, dar un conformism de suprafață, care nu ajunge să modifice convingerile profunde. Complezența sau complianța este văzută ca o situație de acceptare publică, dar nu și privată a influenței normative. Complianța poate fi conformism, dar și rezistență la influență. Ea
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
lor cunoștințe utilizează comportamentul celorlalți ca pe o sursă de informare corectă. În celălalt caz, oamenii acceptă norma grupului pentru că doresc să fie acceptați de grup , pentru a nu fi criticați sau izolați. Complezența se manifestă prin conformism, dar un conformism de suprafață, care nu ajunge să modifice convingerile profunde. Complezența sau complianța este văzută ca o situație de acceptare publică, dar nu și privată a influenței normative. Complianța poate fi conformism, dar și rezistență la influență. Ea pregătește schimbarea comportamentală
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
sau izolați. Complezența se manifestă prin conformism, dar un conformism de suprafață, care nu ajunge să modifice convingerile profunde. Complezența sau complianța este văzută ca o situație de acceptare publică, dar nu și privată a influenței normative. Complianța poate fi conformism, dar și rezistență la influență. Ea pregătește schimbarea comportamentală atunci când circumstanțele o permit, când dispare teama de sancțiuni și constrângeri. Mai puternică decât conformismul și complianța, obediența presupune schimbarea comportamentală sub acțiunea directă și explicită a unei „majorități calitative”, a
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
ca o situație de acceptare publică, dar nu și privată a influenței normative. Complianța poate fi conformism, dar și rezistență la influență. Ea pregătește schimbarea comportamentală atunci când circumstanțele o permit, când dispare teama de sancțiuni și constrângeri. Mai puternică decât conformismul și complianța, obediența presupune schimbarea comportamentală sub acțiunea directă și explicită a unei „majorități calitative”, a unei autorități (Chelcea, S., 2006, 137). Serge Moscovici (1976) introduce În studiul influenței sociale noțiunea de conflict. El așează la baza oricărei influențe conflictul
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
frecvență mare apar și: dorința prea mare de siguranță neîncredera în gândirea intuitivă, în ceea ce simți. o dorință aproape patologică pentru aparenta securitate a cunoscutului și a evidentului. 3) O pondere semnificativă o au blocajele de ordin cultural concretizate în conformism la idei vechi ca și la cele noi, exaltarea excesivă față de spiritul grupului conducând la conformism: lipsa liniștii interioare, datorită agitației; graba de a trage concluzii; formularea incorectă a unei probleme. În consecință putem spune că indiferent de vârsta și
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
o dorință aproape patologică pentru aparenta securitate a cunoscutului și a evidentului. 3) O pondere semnificativă o au blocajele de ordin cultural concretizate în conformism la idei vechi ca și la cele noi, exaltarea excesivă față de spiritul grupului conducând la conformism: lipsa liniștii interioare, datorită agitației; graba de a trage concluzii; formularea incorectă a unei probleme. În consecință putem spune că indiferent de vârsta și statut există blocaje. Rolul educației trebuie să fie unul esențial în exersarea capacității creative, astfel copilul
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]