1,576 matches
-
grabă, și de unde bucuria acestei întâmpinări Poate că...” M-am oprit speriat ca dintr-o amețeală, mintea începea să nu mai priceapă, cărările se împleticeau, și în mijlocul acestei nedumeriri absurde, vocea îi sări vioaie către domnul Pavel: - Niște păhărele pentru coniac. - N-avem coniac. - Avem, am cumpărat eu, special, dar gata să uit: să-l cinstim pe domnul judecător. Domnul Pavel aduse păhărelele, în timp ce ea scoase din sacoșa de piele cu care venise sticla cu coniac, și, destupând-o, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bucuria acestei întâmpinări Poate că...” M-am oprit speriat ca dintr-o amețeală, mintea începea să nu mai priceapă, cărările se împleticeau, și în mijlocul acestei nedumeriri absurde, vocea îi sări vioaie către domnul Pavel: - Niște păhărele pentru coniac. - N-avem coniac. - Avem, am cumpărat eu, special, dar gata să uit: să-l cinstim pe domnul judecător. Domnul Pavel aduse păhărelele, în timp ce ea scoase din sacoșa de piele cu care venise sticla cu coniac, și, destupând-o, începu să servească fiecăruia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
domnul Pavel: - Niște păhărele pentru coniac. - N-avem coniac. - Avem, am cumpărat eu, special, dar gata să uit: să-l cinstim pe domnul judecător. Domnul Pavel aduse păhărelele, în timp ce ea scoase din sacoșa de piele cu care venise sticla cu coniac, și, destupând-o, începu să servească fiecăruia și doamnei Carolina pe care o strigă să vină de la bucătărie, ușa era întredeschisă, apoi se ridică în picioare și înălță, prima, în sănătatea și „succesul” meu, după care, râzând, mă sărută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să-și șifoneze rochia nouă, cu multe pliuri, anume făcută, cu ajutorul doamnei Carolina Pavel, pentru noul sezon luminos. - Am auzit, dar numai un zvon, începu ea, c-o să se reformeze și învățământul. - În ce sens? întrebai, desfundând o sticlă de coniac, rătăcită în rafturile unui negustor armean, rămasă nici el nu știa de când. Ea luă singură, ca și cum ar fi fost la ea acasă, păhărelele din bufetul de lângă fotoliu; cineva dacă ar fi filmat scena, un ipotetic spectator, ar fi jurat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era înștiințat, drept scuză, asupra vestimentației grăbite, purtarea fiindu-i decentă, apoi făcând tratațiile de rigoare ce revin calității de gazdă, în timp ce frazele îi erau independente, ușor șugubețe, dar niciodată grosolane, sau impudice. - Ar fi cazul să mai puneți un coniac, rosti întinzându-mi păhărelul zâmbind. E datoria dumneavoastră de gazdă. Mă executai, iar ea păstrând echilibrul conversației începu să-mi povestească amintiri din copilărie, la care nici nu fui atent pentru că nu-mi plac amintirile din copilărie ale femeilor, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de 2 metri înălțime, familiarizat de altfel în timpul liber cu mânuirea sticlelor și paharelor, iar la masă de soția sa și de secretara ambasadei, toți puși la "patru ace". Meniul "international" era acompaniat de cel "național", nelipsind țuica, vinurile și coniacul românești, sarmalele, micii și uneori, la întâlnirile cu conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută" solicitată expres telefonic de invitați. La Ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii erau pline de oaspeți, care, fără icre negre, languste și șampanie Mumm, se arătau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișe turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și, din când în când, câte un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la ambasadele occidentale! Un domeniu în care am acționat cu tact, dar și cu multă perseverență, a fost relațiile cu românii stabiliți în Chile. Nu erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Martina și hotărât să duc mai departe treaba bună, începută cu două zile în urmă, am turnat în mine un litru de Chablis, să mă păstrez în formă toată după-amiaza. Dar camera era plină cu sticle de scotch, gin și coniac, și mie toate ambalajele astea lipsite de conținut îmi provoacă o tristețe iremediabilă. Păi cum, o familie de africani ar putea zace beată o lună întreagă din materialul care rămâne de pe urma mea. N-am încercat să o sun pe Selina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
are nici o importanță. Rana aceea nu se va mai vindeca niciodată. Și nici nu cred că el are intenția să se țină de cuvânt. Până la urmă am făcut factura - una cât se poate de folositoare, ajutat și de șirul de coniacuri pe care le-am băut posomorât. M-am întors acasă și mi-am împachetat lucrurile și am început să mă întorc în America. Autocratul trecu repede și lin printre locuițele din prefabricate ieftine și proaste și nesfârșitele scene din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
completat un cec de trei mii de lire. După care s-a oferit să mi-o ia la labă! - mă rog, nu a folosit chiar atâtea cuvinte, dar cam asta a vrut să însemne. Eram amândoi în bucătărie. Eu beam coniac. Selina își sorbea ceaiul foarte împăcată cu sine. Și-a dus o mână la gât, limpezindu-și vocea cu un sunet, în timp ce eu mă uitam fix în ochii ei. Eu eram sătul de așa ceva, și atunci când mi-a făcut oferta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca în revistele pentru bărbați, dar nici izmene sau pijamale de spital. Doarme în pielea goală. Și eu la fel, și eu la fel. Astă-seară, înainte să mă duc la culcare, mi-am luat precauția să beau o sticlă de coniac și să intru în dormitor chiar în clipa când ea ieșea din cadă. Rămăsese goală lângă pat, pieptănându-și părul cu ambele mâini ridicate. Pete umede îi mai licăreau pe corp, ca oceanele pe glob. Am traversat camera într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
chiar în fața ei, fioros, îngrețoșat, tăcut, oferindu-i partea cea mai puțin seducătoare a mea. Părul rărit? Da. Spaima provocată de dinți - activă. Groaza pe care mi-o provoacă inima: incandescentă. Nu plutea nimic în aer. I-am răsturnat un coniac în poală. Am înjurat, iar chelnerii și-au râs de mine și m-au înșelat. Încet dat irefutabil, m-am bășit în taxiul care ne ducea înapoi la apartamentul ei dublu. Limba îmi era ca un frazzfurter carbonizat. Pe la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de deosebit. Ne-am pregătit să facem dragoste. Ne-am pregătit să facem dragoste ca doi adulți - știi tu, în modul cel mai firesc. Fără nimic excitant, fără voci îngroșate, fără nechezături căprești sau schelălăituri zburdalnice și chicoteli, fără adjuvanți, coniac, desuuri de bordel, curele, pipăieli, fără un al treilea. S-a dezbrăcat repede. Are niște chiloți foarte mișto, dar nu prea merită osteneala să le dai atenție. Martina a pornit-o spre baie pe picioarele ei lungi și bronzate, interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
famate din New York cu blocuri și hoteluri ieftine, frecventate de săraci și vagabonzi. Bani curați (engl.). Bani murdari (engl.). Joc de cuvinte: to lose one’stemper - „a-și ieși din fire/pepeni“, literal - „a-și pierde temperamentul“ (engl.). Cocteil din coniac, lichior de portocale și suc de lămâie. 1 Cocteil din whisky, bitter, apă și zăhar, la care se adaugă felii de citrice și vișine. 1 Ca substantiv comun, spunk înseamnă în engleza britanică spermă. 2 Poponar (engl.). 3 Bășină (engl.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din cap. — Minunat, a spus. Cu adevărat minunat. M-am uitat la Nicholas Deggle și el s-a uitat la mine. — Trebuie să încercați amândoi, a spus Grimus. Trebuie. într-un final am încercat amândoi, după o cantitate considerabilă din coniacul excelent al lui Grimus. Eram amândoi speriați, dar sunt sigur că Deggle mai mult ca mine. La urma urmei, el era cel care putea să-și piardă poziția de superioritate. Deggle nu este un om umil. Nu pot să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Mai bine, a bolborosit James, nu mai doare atât de tare... Apoi, de parcă fusese lovit în stomac, s-a prăbușit din nou, vomând încontinuu. Geneviève, cu mâna împrejurul lui Susie, încerca să o convingă să bea ceva - cred că un coniac -, dar Susie refuza isterică, îndepărtând paharul. Nimeni nu putea să o învinovățească. Dominic a ieșit din salon, aproape în fugă. — Am vorbit cu căpitanul vasului, ne-a spus, aplecându-se. Ar trebui să ne oprim în curând. Va chema serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se sufoca. Cercul de oameni din jurul nostru se dublase; majoritatea își dăduseră deja seama că se întâmplase ceva. Geneviève reușise să o convingă pe Susie să iasă din mulțime, deși nu știam dacă reușise să o convingă și să bea coniacul. Sir Richard Fine își făcu loc în față. Lângă el mai era un bărbat pe care l-am recunoscut apoi ca fiind Marcus Samson, a cărui onomastică o sărbătoream. —Doamne! a zis Richard Fine. Ce naiba s-a întâmplat cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Se pare că cineva i-a făcut-o mai tare, le-a răspuns Sebastian. Sir Richard s-a uitat împrejur imediat. —Shaw, a spus cu voce joasă, adună-i pe clienți și du-i în salon. Servește-i cu niște coniac, ca un băiat bun ce ești. Spune-le că el a băut un pic cam mult. Se întâmplă tot timpul. Ce naiba a luat? a explodat Marcus Samson. Parcă ar fi fost otrăvit. Pantofii lui James se loveau de podea, pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mizeră cofetărie. Nu mă interesează asta, nici nu observ. Vreau doar să scriu și mi-i indiferent la ce-i în jur. N-au nici măcar ceai, spre a mă preface că, precum de demult, în fața unei cafele și a unui coniac, îmi începeam diminețile la „Colombo“. Scriu la o măsuță lipicioasă, lângă un geam murdar, urmărit de o puștoaică din spatele galantarului care tot trage de o mingiucă de cârpe colorate atârnată de tavan cu un elastic. Prinde mingiuca, o coboară până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poate ea se va împiedica în vreun fir, va aluneca pe linoleumul ringului, oricum dansul nostru nu va fi, vom simți amândoi aceasta, decât o formalitate, inclusă în nota de plată, în meniu, între friptură și desert, înainte de cafele și coniac. Am luat banii, cu acea surprindere a întâmplărilor neașteptate. Nu mai aveam chef de lucru în ziua aceea. Mi-am trecut restul orelor încercând să stabilesc cât mai amănunțit detaliile cinei de adio. Abia așteptam să vină seara, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bernarda plîngea nemîngîiată, gemînd că, de cum Își găsea și ea o dată un bărbat cumsecade, venea Dumnezeu și i-l smulgea În bătaie. Don Gustavo Barceló o luă În brațe și o duse În bucătărie, unde Începu s-o Îmbuibe cu coniac, pînă cînd sărmana abia se mai ținu pe picioare. CÎnd cuvintele servitoarei Începură să devină neinteligibile, librarul Își turnă un pahar pentru el și Îl goli dintr-o sorbitură. — Îmi pare rău. Nu știam unde să mă duc... Începui eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să mă duc... Începui eu. — Fii liniștit. Ai făcut bine. Soldevila e cel mai bun traumatolog din toată Barcelona, zise, fără să se adreseze nimănui În mod deosebit. — Mulțumesc, am murmurat. Barceló suspină și Îmi turnă o Înghițitură bună de coniac Într-un pahar. I-am declinat oferta, care trecu În mîna Bernardei și dispăru printre buzele ei ca prin farmec. — Rogu-te, fă un duș și pune-ți niște straie curate, indică Barceló. Dacă te Întorci acasă cu petele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
descoperi gol, șiroind, ținînd mîna Clarei În dreptul buzelor, cu lumina stinsă. — Pentru numele lui Dumnezeu, domnișorule Daniel. Ce rușine! Doamne Iisuse Hristoase. Unii nu se Învață minte... Bernarda bătu În retragere, zbuciumată, și am fost Încredințat că, atunci cînd efectele coniacului aveau să se diminueze, amintirea a ceea ce văzuse avea să se risipească din mintea ei ca un crîmpei de vis. Clara se retrase cîțiva pași și Îmi Întinse hainele pe care le ținea sub brațul stîng. — Unchiu-meu mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că Barceló Își asuma răspunderea pe această temă, ridică din umeri și se Întoarse În cameră spre a-și continua Îngrijirea. De cum se făcu nevăzut, Barceló Îmi făcu semn să-l urmez În birou. Bernarda ofta pe taburet, sub puterea coniacului și a spaimei. — Bernarda, fă și dumneata ceva. De pildă, niște cafea. Tare de tot. — Da, domnule. Chiar acum. L-am urmat pe Barceló În biroul său, o peșteră scufundată În neguri de tutun de pipă ce se profila printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
intră ducînd o tavă cu două cești aburinde și o zaharniță. CÎnd am văzut-o cum merge, m-am temut să nu mă interpun În calea unei ploi de cafea fierbinte. — Îmi permiteți. Domnul o vrea cu un stropișor de coniac? — Mi se pare că sticla de Lepanto și-a cîștigat un răgaz În noaptea asta, Bernarda. Și dumneata la fel. Hai, du-te și te culcă. Daniel și cu mine rămînem treji, În caz că e nevoie de ceva. Dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]