802 matches
-
stilurile de politică publică pot tinde să conveargă de-a lungul timpului. Stiluri de politică publică în țările occidentale S-a spus că în Europa Occidentală, cel puțin până în anii '80, stilurile de politică publică evoluau către forma reactivă și consensuală o formă care a fost condensată și analizată în mod repetat sub numele de neocorporatism (Lehmbruch și Schmitter, 1982: 2-4). S-a sugerat chiar că societățile capitaliste avansate s-ar mișca neapărat spre acest stil de elaborare și implementare a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cu una în care se făcea loc discuțiilor între "partenerii sociali"; în același timp, guvernul și birocrația au constatat că era din ce în ce mai greu de menținut o abordare anticipativă a elaborării și implementării politicilor. Totuși, chiar în momentul când stilul neocorporatist, consensual și reactiv părea pe cale să devină universal adoptat, cel puțin în Vest, a început să-și piardă din popularitate. Multiplicarea cererilor îngreuna și incomoda luarea deciziilor într-un moment în care concurența economică, în special din partea țărilor de la țărmul Pacificului
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
care să prevină declinul economic. Astfel, Marea Britanie a revenit cu și mai mare aplomb la o politică de confruntare în anii '80, iar aparentul succes al acestei politici a dus la o pierdere generală de legitimitate a abordării neocorporatiste. Modelul consensual nu a fost abandonat în toate aspectele politicii britanice, însă a ajuns să fie contestat atât în principiu cât și în practică; nu mai părea singura abordare care putea funcționa eficient în societățile capitaliste avansate. Totuși, această sfidare la adresa neocorporatismului
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
țări. Trebuie întreprinse, totuși, multe analize empirice înainte să putem localiza cu oarecare acuratețe politicile publice în interiorul spațiului definit de aceste dimensiuni. Doar atunci vom putea determina dacă, în urma colapsului economiilor planificate, toate țările evoluează către stiluri de politică publică consensuale și reactive. Privire de ansamblu Studiul proceselor politicilor publice este un element cheie în studiul comparativ al guvernării. Ar trebui privit ca fiind complementar studiului proceselor guvernamentale. Acest studiu este complex deoarece progresul în domeniu depinde atât de efectuarea unui
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
politicilor publice se pot distinge prin stilul lor. Ele par să se deosebească în funcție de două dimensiuni: consens vs impunere și reacție vs anticipare. Până în anii '80, toate țările occidentale păreau să se deplaseze către stilul de politică publică reactiv și consensual. De atunci, abordarea consensuală a scăzut în importanță. În afara Vestului, variațiile în stilurile de politică publică sunt substanțiale, dar nu sunt încă bine monitorizate, deși abordarea anticipativă pare să fi pierdut teren. Având în vedere numărul mare de politici și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
distinge prin stilul lor. Ele par să se deosebească în funcție de două dimensiuni: consens vs impunere și reacție vs anticipare. Până în anii '80, toate țările occidentale păreau să se deplaseze către stilul de politică publică reactiv și consensual. De atunci, abordarea consensuală a scăzut în importanță. În afara Vestului, variațiile în stilurile de politică publică sunt substanțiale, dar nu sunt încă bine monitorizate, deși abordarea anticipativă pare să fi pierdut teren. Având în vedere numărul mare de politici și de tipuri de politici
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
suflet mare în jurul căruia să se concentre tot ce este mai ales în națiunea noastră", conchidea vorbitorul, în acord cu o concepție larg răspândită în mediul junimist. Când îndemna ca "noi prin noi înșine să ne îndreptăm", Maiorescu gândea, evident, consensual. La fel de frecventă apare ideea că un popor e menit de natură a viețui până își revarsă în lume "cuprinsul său sufletesc" și că tensiunea dintre bine și rău timbrează împlinirea ei. O vom găsi și la Blaga, cu un accent
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care istoricul vorbea deschis în cartea despre voievodul primei noastre uniri politice. Chiar și I. Tăutu socotea, cu un sfert de secol în urmă, că "trebuie să mai pătimim" pentru a învăța din suferința comună. În același timp, Asachi sesiza consensual că "numai nenorocirea cea aspră ne face frați", înlesnind realizarea unei dorințe colective. Secolul XIX manifestă un interes aparte pentru valorificarea metafizică a suferinței. De la Bălcescu la Hasdeu, de la Kogălniceanu la Xenopol, preocuparea e continuă, cu nuanțe asupra cărora nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
C.P. 5.311). Această aserțiune conține in nuce ideea istoricității formulată în filosofia și istoria științei, ca și cea a intertextualității (în sensul cel mai larg al cuvîntului). Pe baza indisociabilității realitate-gîndire-limbaj, Peirce propune înlocuirea teoriei corespondenței cu o teorie consensuală a adevărului din perspectiva intersubiectivității. "Realul este acel ceva la care ajung mai devreme sau mai tîrziu informația și raționamentul și care în consecință este independent de extravaganțele lui eu și tu. Adevărata origine a realității arată că această concepție
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
disipativă (Prigogine, Stengers, 1984), având o comportare nonentropică pentru că are una antropică, prin care stările sistemului rămân deschise ca posibilitate tendențială până când își configurează un sens, o direcție, prin mecanismele discernământului specific alegerilor subiective negociate în contexte intersubiective, de finalitate consensuală. Sunt, cu alte cuvinte, sisteme transformațional-convective, cu sens coeziv și nu disjunctiv, în care ordinea funcționează și pe verticală și pe orizontală și se autoreproduce prin învățare (unitatea creșterii organice și cantitative și calitative, și materiale și spirituale) mereu la
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a cunoașterii în locul celor de postcapitalism sau postindustrialism nu este urmată pe o cale regală a cunoașterii. Distorsiunile și ambuscadele ideologice amprentează orizonturile acestor concepte cu grile interpretative preglobale. Semnalele societății globale - prin inițializarea societății cunoașterii - sunt anihilante pentru valorile consensuale ale industrialismului, în toată pletora lor alimentată de masificare și colectivizare. De aici încercările de confiscare sau deturnare a sensului lor de către modelul explicativ al realității fondat de Descartes. În această manieră a confuzionării se susține că globalizarea este un
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Pentru F. Poupeau (op. cit., p. 156), s-a produs o "depolitizare a sociologiei școlii în periferii, care, fiindcă vrea să se rupă de sociologia critică și de modelul reproducerii, nu caută decât cauze școlare pentru eșecul școlar, propune o viziune consensuală a raporturilor sociale (înțelegeri locale, mobilizarea tuturor actorilor etc.), sporește acuzațiile aduse profesorilor de către politicieni (schimbarea practicilor, profesionalizarea meseriei de dascăl), este folosită (lucrările și analizele ei) de politicieni și adaptată la categoriile politice de care depind cerințele administrative, contribuind
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
instalațiile și lucrările sale, în special cele transgenice, reprezintă un exemplu al mutațiilor estetice contemporane (algoritmic-evolutive și digital-interacționaleă, ci și pentru implicațiile ontologice, sociale și etice ale acestora. Prin efortul de a unifica spațiile real-fizice cu cele digitale grație potențialului consensual al comunicării dintre artă și știință, Eduardo Kac practică arta biotelematică, artă în care un proces biologic este conectat rețelelor computerului și arta transgenică, artă în care ingineria genetică este utilizată pentru crearea unor ființe, în special a unor animale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
filosofic din ce în ce mai vizibil în demersurile filosofice actuale (dar nu ca model de reconstrucție a umanului, alături de antropologia filosofică și de ontologia fundamentală), "nu este o disciplină constituită și nici nu are, încă, o problematică recunoscut proprie, bine orânduită și larg consensuală. E vorba, deocamdată, mai mult de un spirit relativ comun și de o arie de preocupări oarecum convergente, în care dospesc laolaltă varii concepte, motive, intuiții, atitudini și considerente apreciate ca purtătoare de făgăduințe sau, chiar, drept hotărâtoare pentru edificarea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
vorbim de loviturile sistematice pe care societatea modernă le aplică instituției sale de bază, familia. În loc să fie încurajată căsătoria la vârste tinere, căsătorii potrivite și durabile, există tendința, deja legiferată pe alocuri, de a înlocui contractul de căsătorie cu reuniunea consensuală, care mai degrabă încurajează concubinajul decât să stimuleze asocierea durabilă prin căsătorie. Dacă adăugăm aici și legiferarea căsătoriilor între homosexuali “apucături infame” după cum le denumea Paulescu, avem o paletă suficient de elocventă pentru a realiza calea degradării către care societatea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
adesea, un puternic vector al stereotipurilor sociale, rasiale și naționale, dar și un instrument deloc de neglijat pentru a ironiza regimurile politice. Astfel, comunicarea politică trece prin riturile cărora etnologii le-au demonstrat universalitatea 6 și manifestările tipice asemeni riturilor consensuale și riturilor de înfruntări 7. Alegerile care asigură o formă de comunicare între guvernanți și guvernați nu se prezintă ca un act ritual de participație 8? În cele din urmă, aspectele structurale ale comunicării fac trimitere la căile pe care
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
românească în perspectiva anului 2000: selecție de studii și alocuțiuni din anii 1998-1999, Editura Băncii Naționale a României, București, 1999. ISĂRESCU Mugur Constantin, Un proiect deschis. Strategia națională de dezvoltare economică a României pe termen mediu: Documente, Centrul Român de Economie Comparată și Consensuală, București, 2000. KLIGMAN Gail, The Politics of Duplicity: Controlling Reproduction in Ceausescu's Romania, University of California Press, Los Angeles, 1998. MARGA Andrei, Anii reformei, 1997-2000, Fundația de Studii Europene, Cluj-Napoca, 2000. MARINO Adrian, Pentru Europa. Integrarea României. Aspecte ideologice
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Sursa: cf. R.L. Braham (1963, p. 44) De regulă, reforma educației din 1948 a fost interpretată în literatura românească de specialitate ca fiind o ruptură totală cu tradiția educațională osificată până la momentul respectiv. Cu privire la învățământul primar și gimnazial, aceasta opinie consensuală este chestionabilă. Privită în perspectivă istorică, à la longue, pachetul de reforme cuprins în legea din 1948 prezintă totuși o serie de continuități cu proiectul modernizator al învățământului românesc lansat în secolul al XIX-lea. O primă axă a continuității
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost reliefată cu metodicitate pe întregul parcurs al analizei, a fost raportul dintre ceea ce am numit "avangarda reflecției istoriografice" și "ariergarda consensului societal". Prima este inovativă și heterodoxă, locul în care se experimentează concepții alternative asupra trecutului. A doua este consensuală și ortodoxă, reprezentată de literatura didactică aprobată oficial de autoritățile statale, încorporând elementele care fie consolidează ordinea socio-politică existentă, fie catalizează schimbarea în direcția programată de autorități. Una dintre asumpțiile de fundal ale analizei a constat în ideea că școala
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
e altă idee.” (N. Iorga) Nu sîntem Întotdeauna, În măsura În care ar trebui, conștienți de importanța dialogului empatic, ca proces de Împărtășire sufletească reciprocă. Un astfel de dialog poate duce la descoperirea unor idei și sentimente comune și, implicit, la o relație consensuală, la acorduri afective și intelectuale; multe anemozități și dușmănii dintre oameni ar dispărea astfel. * „Singura ofensă pe care n-o poți pedepsi e discursul funebru.” (N. Iorga) Unii tînjesc În așa măsură după laudele și compasiunile de tradiție ale acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
locutorul comunică o stare de disconfort fizic (frigul), cu sau fără intenția de a-l determina pe interlocutor să închidă geamul din încăperea în care se află cei doi subiecți ai actului comunicativ. Pe axa "cooperare conflict", se diferențiază comunicarea consensuală de cea conflictuală (Radu, 2010, p. 51) concretizate, la nivelul comunicării interpersonale, în manifestări comportamentale verbale, nonverbale și paraverbale ale acordului/comuniunii de idei/trăiri etc., respectiv ale dezacordului/opoziției/revoltei etc. (b) Principii, finalități și funcții ale comunicării interpersonale
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
implicit, intuitiv, în relaționarea interumană. De exemplu, principiul alternanței implică, atât pentru locutor, cât și pentru interlocutor, intrarea într-o disciplină a comunicării, într-un joc al asumării, recunoașterii, negocierii de roluri (în condițiile în care se vorbește despre "modul consensual sau conflictual" al realizării alternanței Rovența-Frumușani, 2005, p. 48). De asemenea, principiul cooperării presupune, în comunicarea interpersonală și, implicit, în cea didactică/educațională, respectarea anumitor reguli, cunoscute în literatura de specialitate ca "maxime conversaționale": (a) regula cantității (mesajul transmis trebuie
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
fondul deficitului de informații care pare să existe, conform cercetării de față. ● Partener - stabil/cunoscut. Comportament Majoritatea (58,1%) celor care și-au început viața sexuală declară că au un partener stabil. Acest lucru poate fi explicat prin „căsătoriile” (uniunile consensuale) de la vârste fragede, mult mai frecvente în rândul populației rome, fiind chiar parte a tradiției culturale. În cazul în care nu dețin suficiente date despre partener, 54,8% dintre subiecții care și-au început viața sexuală declară că folosesc prezervativul
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
În cazul unor probleme grave, nu este valabilă o soluție obținută prin patru-zeci și nouă de voturi pentru și unul împotrivă. Singura cale este să creăm instanțe de reflecție și schimb de idei, cu sarcina de a obține o morală consensuală, reguli adoptate la scară largă, care să devină "achiziții istorice", chiar dacă știm că este o sarcină pe termen lung. O nouă problemă apare atunci când acțiunea umanitară sfârșește prin a perturba funcționarea naturii. Să luăm exemplul sexualității. Ea este motorul reproducerii
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
la soluții decât să căutăm progresiv un consens, prin procedeul sugerat. Umanitatea progresează prin încercări și erori. Foarte, foarte încet. Marile schimbări în mentalități și în valori se fac la distanță de mai multe generații. Dezbatem deci în favoarea unei etici consensuale. Ea se obține mai întâi cu prețul unor conflicte, apoi cu discuții, apoi urmează o etapă de maturizare și, în sfârșit, se obține acordul. Concluzie Am văzut că noțiunea de valoare este omniprezentă în relațiile sociale. În viața noastră personală
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]