2,124 matches
-
îmi ceri să repet, nu mai știu...’’ Și, uite-așa, am continuat...accesează...trimite cereri de prietenie... primește acceptări ... la început haotic, pana m-am prins cum stau lucrurile, apoi selectiv...’’ Măcar să-mi pierd timpul cu ceva interesant’’ m-am consolat...Fiecare postare prezenta un anume stil ,transmitea câte ceva, după dorința fiecărui participant al rețelei de socializare...Eu totdeauna am agreat stilul simplist care nu dă loc la interpretări ambigue...Scurt, concis și... la obiect. În fine, intro zi “norocoasă’’ , ‘’m-
LACRIMI SI SPINI,,,IN STATUL NOSTRU DE DREPT... de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353497_a_354826]
-
Și am făcut copii...și am cerut inregistratrea audio a ședinței, dar, ce credeti, s-a ars...calculatorul... Atunci, am început să am probleme de sănătate ale căror repercusiuni le resimt și azi...’’ Nu mai plângeți...!’’ a încercat să mă consoleze procurorul de ședință, când,după ședința de judecată am izbucnit în plâns. Intro ședința de judecată, aveam senzația că-mi explodează creierii ,cănd vedeam în ce se transformă ședința mea ...eu, care țineam la solemnitatetea ședinței, care respectăm autoritatea pe
CUM TE TREZESTI CU... BUBE-N CAP ...IN STATUL NOSTRU DE DREPT de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353500_a_354829]
-
înspre ceva anume, Știind că sunt un Capricorn! Nu credeam că pe Pământ, Mai este ceva asemănător, Am aflat ceea ce sânt, Eu, un simplu Capricorn! Tot am mers și-am căutat, Voind lumea s-o răstorn, Până la final m-am consolat, Că sunt doar un Capricorn! După ce mult am studiat, Nu mai am liniște în somn, Fiindcă privesc neîncetat, Spre stelele din Capricorn! Referință Bibliografică: SUNT UN CAPRICORN / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1184, Anul IV, 29 martie
SUNT UN CAPRICORN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353544_a_354873]
-
-l petrece mai des cu copiii, spre deliciul lui Beth și disperarea lui Mary. Marge râdea și Alma se destinse ușor din încordarea curiozității. - Lordul se mai plimbă și cu alte doamne, neconvenabil pentru lady Morgan. Nu-i problemă, se consolează cu Eustace. - Este treaba lor! se ridică, brusc, Alma. Mă bucur, că cei mici sunt bine. - Desigur, o privi pieziș Marge. - Lady Abigail știe despre discuția noastră? - Doar ce e necesar. Să nu-i scape din ochi pe copii și
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
Ce noroc cu fata asta! ”. Află însă curând că Alina nu avea nimic, nici casă, nici apartament, nici bani. Dar era prea târziu. Perechea se sudase definitiv și nu mai avea nicio șansă să-i despartă. “Măcar este doctoriță”, se consolă doamna Măslină. ......................................................................................................................................... Peste câțiva ani, la benzinăria de la ieșirea din oraș, Vali se întâlni cu Nicky. Ajunsese profesor universitar și se căsătorise cu o doctoriță. Vali avea un Jeep ultimul tip iar Nicky avea o rablă ca de la cimitirul de
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
bine spune-mi tu, care visai bani mulți și bogății, ce-ai mai făcut? schimbă bărbatul discuția. - Mi-am luat o nevastă cu zece ani mai mare, pe Ana, spuse Nicky. - Dar măcar este bogată, cum ți-ai dorit, îl consolă Vali - Da’ de unde! E săracă, nu are nici măcar o garsonieră și are și un copil dinainte de căsătoria cu mine. Acum însă este pensionară și trăim amândoi din pensia ei. Trebuie să plătim și împrumutul făcut la bancă de 10.000
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
îmi ceri să repet, nu mai știu...’’ Și, uite-așa, am continuat...accesează...trimite cereri de prietenie... primește acceptări ... la început haotic, pana m-am prins cum stau lucrurile, apoi selectiv...’’ Măcar să-mi pierd timpul cu ceva interesant’’ m-am consolat...Fiecare postare prezenta un anume stil ,transmitea câte ceva, după dorința fiecărui participant al rețelei de socializare...Eu totdeauna am agreat stilul simplist care nu dă loc la interpretări ambigue...Scurt, concis ... Citește mai mult LACRIMI ȘI... SPINI, ÎN STATUL NOSTRU
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
îmi ceri să repet, nu mai știu...’’ Și, uite-așa, am continuat...accesează...trimite cereri de prietenie... primește acceptări ... la început haotic, pana m-am prins cum stau lucrurile, apoi selectiv...’’ Măcar să-mi pierd timpul cu ceva interesant’’ m-am consolat...Fiecare postare prezenta un anume stil ,transmitea câte ceva, după dorința fiecărui participant al rețelei de socializare...Eu totdeauna am agreat stilul simplist care nu dă loc la interpretări ambigue...Scurt, concis ... XXVII. DOI BĂTRÂNI CU PĂR DE NEA, de Sofia
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
devenise precipitată. A înțeles că efortul depus pentru a fi “în ritm”, cum îi plăcea să spună, era peste puterile sale actuale. - "Poate că are dreptate Ștefan când spune că după tratamentul de recuperare voi fi mai în formă", se consolă ea singură. Veni cu brațele ridicate și-l îmbrățișă pe Ștefan de mijloc ca un copil vinovat de vreo ghidușie, care-i cuprinde cu mânuțele sale micuțe picioarele mamei, într-o strângere plină de afecțiune, știind că acolo găsește protecția
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
în special în mijlocul confuziei și al neorânduielii de astăzi. Însă tocmai în această situație devine și mai intensă nevoia de a fi arătată iubirea și îngăduința creștină adevărată. Morala creștină nu ordonă sau poruncește, nici nu impune, ci îndeamnă și consolează. Morala și soteriologia ortodoxă este mângâietoare și tămăduitoare. Sfântul Ioan Gură de Aur caracterizează deseori Biserica drept „spital duhovnicesc, al sufletelor și nu al trupurilor” (ουχί σωμάτων, α� � ά ψυχών) , care nu vindecă răni trupești, ci „păcatele raționale le îndreaptă
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354189_a_355518]
-
o iubească. Firește că și mama uneori e nevoită să devină severă și să-și pedepsească copilul. Acest fapt însă nu-i micșorează deloc iubirea ei și nu o conduce niciodată la gândul de a înceta să povățuiască și să consoleze. Acest rol îl are și lecția de morală creștină în școală. Și de aceea nu trebuie să se oprească la mintea elevilor, ci să coboare spre inima lor. Nu trebuie să se izoleze în rațiune, ci să înainteze și să
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354189_a_355518]
-
să lucreze. Nu putea să se concentreze. Îi apăru în față chipul bărbatului din metrou, mai ales ochii aceia mari, albaștri, care o priveau insistent. „Puteam să mai stau de vorbă cu el, era un bărbat drăguț, delicat, să-l consolez mai cu seamă că era în starea care era, cu piciorul. De la o vreme am devenit sălbatică, mi se pare că toți bărbații sunt neserioși și, efectiv, fug de ei”, își zise. Din când în când, acasă sau la birou
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
Atunci unde este distanță dintre “cer și pămînt “? Cum aș putea conversa, cu cineva care nu m-ar asculta și care nu ar exista și nu ar fi lîngă mine ? Și mai ales de la care aștept înțelepciune și ajutor. Mă consolez încet, sufer mai putin, uit mai repede, pentru că mi se strecoară în suflet undă de speranță. De unde apare speranța ? Din consolarea pe care Dumnezeu cu delicatețea și blîndețea Lui mi-o trimite în minte și în suflet. Și la fel de discret
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
energie ne guvernează “. Nu spun că aș fi credincioasa perfectă, departe de mine, dar anulînd distanță dintre cer și pămînt, L-am coborît pe Isus lîngă mine, și în sufletul meu, devenind singurul Prieten fidel, Protector și Sprijin.EL mă consolează zilnic, mă ajută să nu-mi fie frică, să accept orice situație sau mai bine spus, să-mi duc “Crucea”. Nimic și nimeni nu este veșnic, în afară de Împărăția Domnului.Ma agit, mă supăr, ca apoi să-i spun “Doamne eu nu
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
Parcă ai venit aici din pădure? i-a răspuns mami mirată de întrebarea lui. Tăticu a oftat și fără să-i pună alte întrebări, mi-a lăsat impresia că părea convins de argumentele mamei. Acum stăteam la soare și mă consolam puțin cu idea că poate și mama Alinei o trimisese cu aceeași convingere “că era mare și îi trebuia, în afară de activități și puțină disciplină.” Mergeam în rând ținându-i mâna Alinei și numai după mirosul de mâncare am bănuit că
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
-Ai făcut o adevărată pomană. A îmbătrânit și el săracul. Cu frigul ăsta îi îngheață oasele! În seara aceea am avut certitudinea că ocupăm locul doi în inima lui tata-mare, după Cartuș. Gelozia mi-a piscat inima, dar m-am consolat repede pentru că îl aveam și pe tataie Gogu, căruia puțin îi păsa de Ciobănel. Pe cât era de iubit în curte Cartuș pe atât era de urât pe stradă. Nimeni nu îndrăznea să treacă pe trotuarul nostru din cauza lătratului furios al
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
coada și fără să mă privească, pleca la coteț. Cine avea să-mi șteargă lacrimile? Ce era drept, de multe ori limba lui mă dezgusta când și-o trecea peste obrajii mei umezi, dar era felul lui de a mă consola, de a mă asigura că era lângă mine. După ce suspinam destul de tare, să fiu auzită în toată curtea, îmi încolăceam brațele în jurul gâtului lui Cartuș și îl strângeam la piept cu atâta dragoste și puere, că de multe ori mă
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
și le-am acoperit cu pijamaua, după care l-am luat de gât și am încercat să-l strâng la piept. Pentru o fracțiune de secundă i-am văzut zâmbetul un pic ștrengăresc, așa ca în zilele bune, când mă consola el și dintr-o dată, capul i-a căzut într-o parte. -A murit! au țipat toți cu disperare. L-am strâns cu și mai multă forță și am început să-l strig. Regretam că nu am putut să-i spun
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
privit nedumeriți și probabil în sinea lor au crezut că necazul lor a fost un motiv de bucurie pentru mine. Nu aveau cum să bănuiască niciunul că, necazul lor era recompensa mea pentru cele două faimoase bătăi. Numai tata-mare mă consola în felul lui, fără să știe că, în naivitatea mea, credeam că,”bătaia este bună pentru oase; ți le îndreaptă să mergi drept și că te împinge să crești înaltă”. Ce îi puteam reproșa lui mami?! În primul rând nu
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
pe ea. Așteptam să mă sărute, să-și exprime regretul, să facă un gest cât de mic să-și exprime compasiunea pentru palmele mele umflate și pentru rușinea suportată în fața clasei. De fapt făcuse probleme întregii clase și ce mă consola puțin era faptul că, în final, majoritatea avuseseră parte de câteva linii. Ofensată de tăcerea ei, m-am scufundat și eu într-a mea și după ce am mâncat de prânz, mi-am luat caietele și abecedarul și mi-am început
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
păsări. Era de la oraș învățătoarea, nu știa unde plecaseră berzele noastre și mai ales nu vorbea despre ele cu aceeași dragoste ca și noi. Toată primăvara, vorba lui tataie, „Ne-am rupt gâtul uitându-ne după cârduri”; nu ne-am consolat ușor mai ales că, într-o seară, mamaia i-a spus lui tataie: -Știu de la maica mea că cineva o să se ducă cât de curând, crezi că...? Tataie a sărit ca fript și pentru prima dată l-am văzut cu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
cincizecișicinci de ani, iar mama abia făcuse cincizeci... Dumnezeu să-i ierte! Și iată că acum s-a văzut singură în lupta cu viața, la nici douăzeci de ani! A plâns mult, nu avea cine să o mângâie. Rudele au consolat-o un timp, apoi fiecare cu ale lui. Mergea în fiecare zi la cimitir, până când șeful ei i-a spus, pe un ton părintesc, să aibă grijă să nu se îmbolnăvească și ea. Viața e plină de greutăți. Omul se
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
Ei, vezi, a intervenit Licurișca; asta este definiția lui Dumnezeu. Adică, Dumnezeu este infinitul? Crezi că n-o să-ți ajungă timpul, ca să ajungi la el? a ricanat Thomas. Mă amăgisem în sinea mea că vor fi sinceri. Îngeri! m-am consolat eu; ce le poți cere?! Ești prost, a țipat Thomas. Tocmai ți-am explicat. Crezi că nu-ți va ajunge timpul? Referință Bibliografica: PARFUMUL PĂPUȘILOR DE PORȚELAN - CAP 6 / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 326, Anul I
CAP 6 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357384_a_358713]
-
pe pământ n-oi mai putea pluti Și pasul meu se va încetini, Cu resemnare mă voi mulțumi Doar...lumea a privi. Iar când vederea-mi va pieri și ea, Culoarea lumii n-o mai fi a mea, M-oi consola atunci doar cu-a putea Auz de a avea. Când simfonia lumii va pieri Și-oi înceta de a mai auzi, Un dar dumnezeiesc voi folosi: O floare-a mirosi. Iar când parfum lumea n-o mai avea, Miresme minunate
FORȚA DE-A GÂNDI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357800_a_359129]
-
îndreptă abătută către lift, unde o aștepta Ecaterina. - Nu au aflat nimic până în acest moment... Ecaterina se mulțumi să o privească cu compasiune și să-i așeze o mână pe umăr într-un gest care ar fi dorit să o consoleze, în timp ce tocmai se deschideau ușile liftului. Au intrat în lift, iar Ecaterina a apăsat butonul cu numărul cinci. O privea pe Emanuela, care era foarte tăcută și îngândurată. Ceva se petrecea cu ea. Ceva ciudat. Chiar Emanuela realizase această stare
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]