1,399 matches
-
noii puteri. - „Să ne luăm la revedere, dragă, îmi spuse, ca și cum nimic nu se întâmplase”. Îl sărutai, era emoționat, dar nu părea, avea, ca și atunci când îl cunoscusem, ceva din demnitatea, solemnitatea senatorilor romani. - „Domnule președinte, încercai către el - vagă consolare, de fapt nici atât, cu voce abia auzită: așa se întâmplă uneori în istorie. N-ați greșit cu nimic.” - „Asta o știu și ei, dragă colega. O răsturnare de o sută optzeci de grade ca aceasta, instalarea unei dictaturi, căci asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și mama s-a dus cu ea deoarece îi place la nebunie să vadă cum arată în interior casele altor oameni. Spune că e de necrezut câtă mizerie poți găsi acolo, atunci când nu se așteaptă musafiri. Asta e o enormă consolare, care o ajută să trăiască mai ușor în propriul cuib nu tocmai impecabil. Totuși, pentru că viața ei începuse să semene, pentru oricât de scurt timp, cu un film polițist, mama s-a lăsat luată de val și a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de presă al unei companii de produse cosmetice de mâna a doua, în Dublin; erau bani puțini, muncă extenuantă- în principal lipirea plicurilor pentru scrisori promoționale și, cum ni se verificau gențile în fiecare seară la plecare, nu exista nici măcar consolarea produselor de machiaj pe gratis. Dar aveam o oarecare idee despre cum ar trebui să fie munca de PR, despre cum poți deveni foarte creativ dacă te afli la locul potrivit și visasem dintotdeauna la New York... Nu voiam să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
haine de firmă care-i stăteau de minune. Ca o adevărată profesionistă, nu ieșea niciodată - mă rog, rareori - cu bărbații celebri de care se ocupa (decât dacă erau în perioada de recuperare după un divorț urât și aveau nevoie de „consolare“), dar se întâlnea uneori cu prietenii lor. De obicei erau oribili; părea că îi alege anume. Nu cred că mi-a plăcut vreunul. În seara în care ne-am întâlnit să-i propun să mergem la New York, a apărut strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ar putea să-și închipuie că era un soi de idilă, ceea ce era cu totul neadevărat. — Și-a pierdut soția. Noi doar... —Vă consolați reciproc. Știu. A spus-o în așa fel încât a sunat de-a dreptul sordid. Singura consolare pe care mi-o oferea Mitch era aceea că înțelegea cum mă simt. M-a năpădit un val de furie și îmi stătea pe limbă să-i spun vreo două. Am zbierat la Ornesto, dar într-un fel șoptit pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întorc și să ies, într-o tăcere de cimitir. Salma îl urmă fără o clipă de șovăială, deși era gata să leșine. Era, dintre toți, cea mai lovită, mai mult chiar decât Warda. Concubina fusese, firește, umilită. Dar avea măcar consolarea de a ști că de acum Mohamed nu mai putea s-o părăsească niciodată fără a pierde orice urmă de considerație; și, în timp ce ea tremura în colțul ei, se mângâia cu gândul că fusese victima unei nedreptăți. Un sentiment care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ar trebui să afle cu siguranță, pentru că acesta era un mod îngrozitor și supărător de a se simți. Această stare de lucruri era de nesuportat. Uite cum ajunsese, nu mai era fata puternică de altădată și era lipsită de orice consolare. Furioasă dintr-odată, începu din nou să plângă în hohote. Și, în timp ce plângea din pricina băiatului de la Hungry Hop, era îngrozită la gândul că propria-i minte putuse să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în locuința sa din copac“. Livada cea pașnică din afara Shahkot-ului, scria, s-a transformat într-un furnicar de vizitatori care se grăbesc spre copac pentru a-l vedea pe ermitul din Shahkot, a cărui simplitate rară și înțelepciune adâncă aduc consolare și speranță multora dintre cei ce sunt îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici o atmosferă spirituală cum n-am mai întâlnit nicăieri în India“, i-a spus domnișoara Jyotsna, o funcționară de la oficiul poștal, reporterului. Ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întorc. Poate poți tu să aranjezi chestia asta. M-am ridicat în picioare. În mod normal, ar fi trebuit s-o sărut pe Ella de bun găsit și să schimb cu ea câteva vorbe. Trebuie să se facă schimb de consolări. La urma urmei și eu i-o trăsesem o dată pe scări, cu niște ani în urmă, când Alec leșinase; Alec știre? Puțin probabil, pentru că nici chiar Ella nu mai știe. Istoria s-a rescris și evenimentul nu a mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce faci, Irina? a întrebat el. — Te ajut să cauți mingea, i-a răspuns ea. Nu păreai să te descurci prea bine de unul singur. în ciuda neliniștilor de mai înainte ale lui Vultur-în-Zbor, partida lor de amor a fost o consolare pentru amândoi. Aflat în șopronul de la capătul opus al grădinii, Norbert Page a avut impresia că aude un țipăt. A ieșit afară să se uite, dar nu a văzut nimic. La următoarea lor plimbare Elfrida l-a lăsat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o lovi și și-o zdrobi pe față. Apoi mătură cadavrul insectei de pe el. în ciuda urâțeniei sculpturilor, în ciuda prezenței Elfridei Gribb, în ciuda lipsei oricărui simț al direcției, aici Vultur-în-Zbor se simțea în siguranță. Aerul din bordel era încărcat cu mireasma consolării. Dar adăpostul nu i se potrivea - sau, în orice caz, nu pentru mult timp. Cum eșuase în încercarea lui de a obține stabilitate - adică nu reușișe să se integreze traiului din K -, va trebui să se pună iar în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
activiști vegetarieni înarmați cu vopsea roșie și priviri furioase. Galeria Wellington contrasta cu toate magazinele de bijuterii pe lângă care abia trecusem, cu vitrine pline ochi cu fleacuri strălucitoare pe care bărbații bogați să le dăruiască amantelor lor ca premiu de consolare pentru că nu se căsătoresc cu ele. Galeria lui Duggie era mare, albă și aproape goală, cu excepția unor picturi uriașe în ulei ale unor chei de instalator în culori stridente și a unui nou asistent, un tânăr încrezut, într-un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Dar dacă îi închiriezi cuiva wolverine, ele vor ataca pe oricine, om sau animal, când sunt îndeajuns de aproape ca să poată mușca. În urmă cu cinci sau șase ani mi-a fost furată una dintr-o cușcă, iar singura mea consolare e că hoțul a fost în mod sigur mutilat. Danny își ridică privirea spre el. — Povestiți-mi mai multe despre asta. Cum s-a întâmplat? Cormier își scoase trabucul din buzunar și începu să-l frământe între degete. — În vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
MĂTUȘĂ DE POVESTE deoarece maică-sa a furat câteva cămăși de-ale tatei și a fost zburată imediat. — Cine ți-a mai topit inima pe urmă? Rafinându-mă, m-am îndrăgostit lulea de băiatul bancherului, eu aveam nouă ani, el, consolarea mea, două zeci și doi. La patruzeci și cinci de ani de atunci, acest domn își aducea încă aminte de vizita lui, cu toată familia, la noi, într-o duminică. Eram la țară, unde se reuniseră vreo douăzeci de prieteni
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pervazul ușei un sul subțire capitonat, din stofă la fel cu draperiile, o "noutate" inaugurată chiar atunci. - Frig! zise iar Lina. Am văzut eu bine! ... pe aci vine vîn-tul! Rim e culcat, e bolnav! -- Ei aș! spusese Mini drept crice consolare. - A răcit! . . . prin dunga asta îi vine frigul drept în coastă la birou! - Dar pe el l-ai vătuit? . . . sau numai ușa? râse Mini. Lina, care uneori uita să-și ia paltonul când pleca la treabă, cocolea pe doctorul Rim
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
atunci, mi-a venit o idee genială! Jean Loup? Ești aici? Jean Loup este aproape, stă în rândul din spate, încolăcit, suplu, ca un arc galez. Este Jean Loup, scos dintr-o rigolă din Marseille, cu pomeții ca briciul, el, consolarea marinarilor, Jean Loup, gata să facă orice cu oricine, atâta vreme cât... ei bine, atâta vreme, doar. O va face. Cineva s-a trezit cu el la Cannes, altcineva l-a întâlnit pe un iaht la Cap d'Antibes. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Alcyone a lui Leadbeater, cu lista de reîncarnări, de vieți trăite și întrepătrunse prin cosmos de la anul 40 000 înaintea lui Cristos până în prezent. Iuliu Cezar. Doamna Besant. Vieți trăite pe Marte, în Peru, pe lună. Imensitatea acestora era o consolare. Această oroare a culminat într-un singur contact cu fii ei. Se întâlniseră înainte și se vor mai întâlni, vor avea sute de întâlniri, vor fi sute de figuri în retragere, unduind peste timp. Cu cele două telegrame în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o dragoste nenorocită, deoarece maică-sa a furat câteva cămăși de-ale tatei și a fost zburată imediat. — Cine ți-a mai topit inima pe urmă? Rafinându-mă, m-am îndrăgostit lulea de băiatul bancherului, eu aveam nouă ani, el, consolarea mea, două zeci și doi. La patruzeci și cinci de ani de atunci, acest domn își aducea încă aminte de vizita lui, cu toată familia, la noi, într-o duminică. Eram la țară, unde se reuniseră vreo douăzeci de prieteni
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
am plătit spioni. Tentativa de asasinat asupra mea îmi zguduise sentimentul de siguranță. Cu ce bani mi-au mai rămas am cumpărat trupa de operă a lui Su Shun. În viața mea singuratică de văduvă imperială, opera a devenit o consolare. Curtea a votat și a adoptat propunerea pe care am făcut-o în numele lui Tung Chih de a se acorda promovarea lui Yung Lu și a lui An-te-hai. Din acel moment, Yung Lu a deținut cea mai înaltă funcție din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să fi simțit deja că Tung Chih avea să se dovedească a fi o dezamăgire pentru mine, și voiam să cresc eu însămi un copil, ca să văd dacă aș putea să schimb ceva. Într-un fel, prințesa Jung îmi oferea consolare după pierderea fiului meu. Chiar dacă prințesa Jung era sora vitregă a lui Tung Chih, Curtea nu a vrut să-i permită să locuiască cu mine, decât dacă o adoptam în mod oficial, așa că am facut-o. Ea s-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a interzis să întreprind altceva în afara ordinelor. În aria mea de jurisdicție. În propria mea arie de jurisdicție! Pufni pe nas, înfuriat de propria-i neputință, ceea ce îi făcu pe cei doi subalterni să se încrunte și ei. Însă numaidecât consolarea își făcu apariția în mintea lui: dar dacă ultimele zvonuri pe care le-am auzit nu sunt numai niște simple zvonuri atunci problemele mele sunt ca și rezolvate. Dacă Federația se va angaja împotriva Independenților atunci lucrurile devin clare. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de acolo În următoarele ore, chiar dacă asta ar fi Însemnat să nu mănânc nimic la prânz. M-am Întins pe pat. Liniște, aveam nevoie de liniște. Lucrul pozitiv era că scăpasem din Încurcătură și că smulsesem, cu această poveste lacrimogenă, consolările unui tip frumos. Din păcate, urma În schimb să-mi petrec o mulțime de timp În camera aceea nenorocită a unui copil răutăcios. Iar acest copil era, printr-o coincidență nefericită, fratele meu. Desigur, nu puteam schimba nimic din toate
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
se așezase. Știu că unii dintre voi mi-au mai auzit povestea, dar femeia care trebuia să vină astă-seară a avut o cădere marți și a murit. Am paralizat de uimire și m-am uitat repede împrejur în căutarea unei consolări. Neil m-a privit îngrijorat. —Ești bine? m-a întrebat el. Am fost surprinsă să descopăr că nu mai părea furios. Și nu numai atât: nici eu nu-l mai uram. Am clătinat din cap recunoscătoare. Inima nu mai încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că nu avea nici un rost să mă gândesc la asta, fiindcă nu poți schimba trecutul. Cel mai bun lucru pe care-l puteam face era să accept situația prezentă. Și chiar dacă nu câștigasem marele premiu, tot aveam niște premii de consolare cu care să plec acasă. Nu descoperisem că mă iubise cândva? Nu mă iertase? Nu mă comportasem ca un adult responsabil? Nu ne despărțiserăm prieteni? Tristețea care-mi umplea sufletul era durere, dar și o formă de vindecare. Mă întorsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
parter. Trecuseră două săptămâni de când îl văzusem pe Luke și așteptam încă în van ca durerea din inimă să mi se risipească. Era foarte dificil să fii un adult matur. Dar în toată agonia aia găsisem și o fărâmă de consolare. Poate că toată experiența asta avea să mă facă mai puternică. Uneori credeam în chestia asta. Cam două secunde pe zi. în restul timpului, plângeam de-mi sărea cămașa de pe mine, convinsă fiind că n-o să scap niciodată de durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]