1,615 matches
-
nivelul sistemului reprezintă o parte importantă și tot mai mare din literatura din domeniu în ultimii ani (Huntley, 1996; Ray, 2000; Russett și Starr, 2000; Cederman, 2001; Russett și O'Neil, 2001; Harrison, 2002; Mitchell, 2002). Precum în cazul lucrărilor constructiviste despre socializare și dinamica normelor, o mare parte din aceste cercetări au fost publicate în timp ce elaboram studiul de față. Cu toate acestea, studiul rezonează puternic cu direcția teoretică generală a cercetării urmărite și, așadar, putem spera că lucrarea de față
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mai ales după ce normele păcii democratice se fixează în sistem, presiunile de socializare vor încuraja statele să internalizeze modificările identităților lor printr-un amestec puternic de stimulente normative și materiale. Există afinități între această formulare a teoriei liberale și abordarea "constructivistă" a relațiilor internaționale. Urmând exemplul lui Wendt, constructiviștii afirmă că structura culturală a sistemului internațional, și nu cea materială, este determinantul sistemic crucial al comportamentului statelor. Neorealismul și instituționalismul au ca premisă existența unor norme culturale egoiste stabilite ca urmare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în sistem, presiunile de socializare vor încuraja statele să internalizeze modificările identităților lor printr-un amestec puternic de stimulente normative și materiale. Există afinități între această formulare a teoriei liberale și abordarea "constructivistă" a relațiilor internaționale. Urmând exemplul lui Wendt, constructiviștii afirmă că structura culturală a sistemului internațional, și nu cea materială, este determinantul sistemic crucial al comportamentului statelor. Neorealismul și instituționalismul au ca premisă existența unor norme culturale egoiste stabilite ca urmare a întâlnirilor lor anterioare cu alte unități. În loc să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nu cea materială, este determinantul sistemic crucial al comportamentului statelor. Neorealismul și instituționalismul au ca premisă existența unor norme culturale egoiste stabilite ca urmare a întâlnirilor lor anterioare cu alte unități. În loc să presupună că statele caută să-și maximizeze interesele, constructiviștii examinează modul în care statele își construiesc interesele prin procese de socializare în interiorul sistemului internațional. Potrivit acestei perspective, auto-ajutorarea și politica de putere nu sunt cu necesitate trăsături ale unui mediu anarhic, ci reflectă, în schimb, internalizarea anumitor identități de către
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
urmare, sistemul internațional este cel puțin posibil deschis față de o transformare în alt sens decât logica auto-ajutorării, prin schimbări la nivelul culturii unităților care îl populează (Wendt, 1992). Una dintre problemele acestei direcții de argumentare constă în faptul că autorii constructiviști nu precizează clar mecanismele capabile să genereze o asemenea transformare sistemică. Wendt a răspuns acestor critici în lucrarea lui recentă, Social Theory of International Politics, oferind o explicație generală a felului în care tiparele socializării în sistemul internațional pot varia
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a reflectat o cultură lockeană, care întruchipează tendințele comportamentale asociate cu neorealismul. În prezent, acest sistem se transformă într-o cultură kantiană datorită unei mase critice de state cu înclinație către interdependență și normele păcii democratice (Wendt, 1999). Nu toți constructiviștii îl urmează pe Wendt, și nu există neapărat o afinitate între argumentele constructiviste și cele liberale. Cu toate acestea, lucrarea amintită subliniază complementarități distincte între constructivismul lui Wendt și intuițiile direcției sociologice din tradiția liberală. Așadar, vom folosi intuițiile lui
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
prezent, acest sistem se transformă într-o cultură kantiană datorită unei mase critice de state cu înclinație către interdependență și normele păcii democratice (Wendt, 1999). Nu toți constructiviștii îl urmează pe Wendt, și nu există neapărat o afinitate între argumentele constructiviste și cele liberale. Cu toate acestea, lucrarea amintită subliniază complementarități distincte între constructivismul lui Wendt și intuițiile direcției sociologice din tradiția liberală. Așadar, vom folosi intuițiile lui Wendt pentru a produce o formulare a teoriei liberale mai sistemică decât cele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ca incluzând o dimensiune reflexivă puternică, datorită concentrării sale asupra proceselor de selectare și socializare, ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Astfel se deschide o a doua direcție a criticii la adresa realismului, mai apropiată de o formulare cu influențe constructiviste a teoriei liberalismului. După cum am precizat deja, teoria liberală, așa cum este operaționalizată în studiul de față, face o prioritate din procesele sistemice ale socializării în raport cu rolul preferințelor interne, deși acceptă că variația internă joacă un rol puternic în medierea dinamicii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lui Wendt prezintă capcane potențiale. Potrivit unei critici la adresa lui Wendt, abordarea lui se bazează pe termeni teoretici dificil de definit (Keohane, 1989b; Keohane, 2001). Totuși, într-un studiu recent, Alderson face un exercițiu conceptual de "deminare", care facilitează aplicarea conceptelor constructiviste la analiza empirică (Alderson, 2001). Alderson definește "socializarea" ca internalizare a normelor. El observă că abordările socializării se deosebesc în ceea ce privește condițiile favorabile internalizării, mecanismele cauzale prin care se produc efectele sale, precum și factorii care sunt mai importanți cei normativi sau
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Autoarele aplică ciclul de viață în cazul unor regimuri internaționale, de obicei cele asociate cu preocupări umanitare. Cu toate acestea, cadrul lor ar putea fi aplicat structurii culturale a sistemului internațional. Această modalitate de contopire a intuițiilor liberale cu cele constructiviste indică faptul că, odată cu apariția unei mase critice de state democratice, se pune în mișcare un proces de aliniere la norme (Harrison, 2002; Mitchell, 2002). Putem folosi afinitățile dintre aliniere și socializare ca metafore descriptive pentru a evidenția tendințele comportamentale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
rândul actorilor semnificativi. Potrivit acestei descrieri, procesele competitive socializează unitățile în sensul adoptării unei identități egoiste, iar apoi asigură reproducerea ei în timp. A doua etapă a argumentului este reinterpretarea descrierii convenționale și reducționiste a teoriei liberale prin prisma intuițiilor constructiviste asupra socializării. Apariția unei școli constructiviste în anii 1990 a facilitat procesul de creare a unei legături între pacea democratică și analiza la nivel sistemic. Reinterpretarea neorealismului și a liberalismului în această manieră plasează chestiunea socializării în centrul dezbaterilor mult
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
procesele competitive socializează unitățile în sensul adoptării unei identități egoiste, iar apoi asigură reproducerea ei în timp. A doua etapă a argumentului este reinterpretarea descrierii convenționale și reducționiste a teoriei liberale prin prisma intuițiilor constructiviste asupra socializării. Apariția unei școli constructiviste în anii 1990 a facilitat procesul de creare a unei legături între pacea democratică și analiza la nivel sistemic. Reinterpretarea neorealismului și a liberalismului în această manieră plasează chestiunea socializării în centrul dezbaterilor mult mai ferm decât consensul anterior privitor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
afirmații generale despre comportamentul internațional (Moravcsik, 1997, pp. 515-516). Totuși, această formulare a teoriei liberale inversează recomandarea lui Moravcsik, ca preferințele interne ale statelor să aibă o prioritate cauzală în raport cu structura culturală a sistemului internațional. Această formulare pleacă de la intuiții constructiviste și susține că Moravcsik trece cu vederea o dimensiune sistemică centrală pentru direcția sociologică din tradiția liberală. Cu toate acestea, eticheta de "constructivism" este evitată în favoarea unei terminologii ce recunoaște conținutul normativ liberal al dinamicii socializării. În particular, această formulare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
schimbării culturale în sistemul internațional. Datorită concentrării asupra structurii culturale a sistemului internațional ca variabilă cheie ce afectează comportamentul statelor, statutul anarhiei în teoria liberală se deosebește fundamental de modelul neorealist și de cel instituționalist. Liberalismul se bazează pe ceea ce constructiviștii numesc un model transformațional al structurii, în care anarhia apare deschisă, potențial, la transformări prin schimbări la nivelul culturii și identității unităților ce populează sistemul internațional (Dessler, 1989, pp. 452-454). Totuși, un model liberal depășește această pretenție generală specificând o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
observă Sterling- Folker, separarea explicațiilor funcționale de cele culturale, pe motiv că primele sunt raționaliste, iar celelalte reflectiviste, generează între ele o falie ontologică, abruptă și, în cele din urmă, inutilă. Argumentele despre eficiența funcțională a instituțiilor pot completa intuițiile constructiviste dacă se recunoaște că circumstanțele ce țin de mediu se află într-un proces de evoluție. În timp, logica funcțională poate genera efecte de selective, în care formele organizaționale ce supraviețuiesc sunt produsul unei istorii eficiente. În mod similar, argumentele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
referitoare la teoria liberală. Potrivit consensului curent, liberalismul se concentrează asupra consecințelor internaționale ale structurii interne. Moravcsik (1997) a generalizat un astfel de cadru pentru a dezvolta un model liberal ce acordă prioritate cauzală preferințelor interne. Totuși, pornind de la cercetarea constructivistă a lui Wendt, putem produce o formulare mai sistemică a teoriei liberale, în care se consideră că sistemul internațional are o logică auto-transformativă. Înțeleasă astfel, probabil că focalizarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și asupra traiectoriei generale a socializării
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
receptoare, indiferent care sunt acestea: individ, grup, societate, generație, epocă, natură. Pragmatiștii refuză orice concepție statică și definitivă a adevărului. Ei consideră bună sau rea o credință după efectele ei asupra viitorului. Viziunea lor asupra lumii este în același timp constructivistă, voluntaristă și "failibilistă": adevărurile sunt failibile și falsificabile, relative și provizorii. Ca și la Popper, raționalitatea este procedurală prin natură: ea se dovedește. Potrivit acestui curent, teoria experienței se fondează pe efectele și utilizările pozitive sau negative care se obțin
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
această modă și se dedică uneia noi, prin care ele se diferențiază din nou de masele largi și cu care jocul reîncepe". Georg Simmel, 1988, pp. 92, 95 (ed. I germană, 1895). Această perspectivă simmeliană a găsit prelungiri în lucrările "constructiviste" care caută să explice activitatea colectivă, practică și simbolică generatoare de grupuri sociale (Boltanski, 1982; Desrosières și Thévenot, 2000). Sociologii și statisticienii de la INSEE, care din 1954 elaborează (și ajustează) grila de CSP (devenită PCS în 1982), amintesc întruna "remarcabilele
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
agenților acționează într-un spirit de raționalitate: confruntați cu un univers instabil (valori puțin stabilizate, poziții schimbătoare, importanța renumelui și a notorietății, elemente trecătoare așadar), aceștia sunt preocupați să reducă incertitudinile, producând norme sau sprijinindu-se pe convenții. Totuși, latura constructivistă este neglijată în anchetele lor, în favoarea unei perspective care se situează mai degrabă în amonte și care descrie strategiile raționale de reducere a incertitudinilor. • Actori calculatori și strategici Actorul este considerat drept un agent strategic, rațional și calculator, dacă nu
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pe planul învățării școlare. Asta nu împiedică analizarea modului în care unitățile școlare își constituie efectivul, de exemplu (Felouzis, 2005), sau participă la o piață școlară ce influențează și ea aceste rezultate. Literatura despre efectul școlii combină, într-o perspectivă constructivistă și non-deterministă, factori interni și factori externi unităților de învățământ. Cercetările soților Gottfredson, dar și cele ale mai multor echipe din SUA, Regatul Unit, Franța sau Israel urmează această direcție în ce privește diferențele riscului de a fi victimă sau agresor în funcție de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
școală, Laurențiu Șoitu, Cornel Hăvărneanu • Creativitatea pentru studenți și profesori, Ana Stoica Constantin • Consiliere educațională, Elena Dimitriu-Tiron • Educația în economia de piață, Florea Voiculescu • Elemente de didactică a activităților de educare a limbajului, Angelica Hobjilă • Managementul clasei, Emil Stan • Pedagogia constructivistă, Horst Siebert • Școala, familia, comunitatea, Mircea Agabrian În aceelași colecție au mai apărut: • Corupția politică, Robert Harris • Educația în postmodernitate, Emil Stan • Libertatea academică, Viorel Rotilă • Liberalismul, Gabriel Mursa • Memorandum către președintele ales, Madeleine Albright • Revrăjirea lumii. O etică pentru
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ori pe bună dreptate, dar fără nici un haz să râdă. Totul pentru că firește totul și el însuși este: Răscoala. Totul este ceea ce cineva vrea să fie. PIANISTA: Tu și răscoalele tale care te compostează pe la spate, tu și nebunia ta constructivistă, tu și tu, care unul peste altul nu sunteți nimic, cu toate că de aia probabil aveți dreptate. Omul plin de viață în fața deplinătății muzicale, care sincronizează plin de adâncime viața, formează masele umane cu grijă Arena Unsă cu ulei și carne
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aceasta din urmă viziune nu este complet eliminată. De aceea, Keohane reunește abordări hermeneutice critice în sociologia istorică sau în materialismul istoric (Cardoso 1977; Cox 1986 [1982]): epistemologii realiste științifice (MacLean 1981, 1988; Wendt 1987; Tooze 1988; Dessler 1989), epistemologii constructiviste (Onuf 1989) și poststructu-ralism (Der Derian și Shapiro 1989). Nu e momentul să ne oprim asupra acestor diferențe, dar în mod sigur e mai bine să le compari (așa cum a făcut Hoffmann 1991), decît să le distrugi. Logica internă a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
repro-șîndu-le că nu au un program de cercetare empirică (lăsînd la o parte studiile în mod vizibil mai empirice care vor fi publicate mai tîrziu). Cei mai criticați au fost poststruc-turaliștii. Principalele lor referințe empirice sînt practicile discursive. Într-adevăr, constructiviștii și poststructuraliștii s-au concentrat multă vreme asupra elucidării modului în care discursurile din disciplina relațiilor interaționale au constituit felul în care noi ne concepem și ne discutăm domeniul de cercetare și activitatea. Aceasta este, desigur, o chestiune empirică: să
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sau în jurul școlilor și publicațiilor în continuă extindere, cum ar fi Școala de Economie Politică Internațională de la Amsterdam (vezi de exemplu van der Pijl 1984), Școala de Studii asupra Securității de la Copenhaga (vezi, de pildă, Wæver ș.a. 1993) sau dezbaterile constructiviste din publicațiile lansate mai nou, European Journal of International Relations și Zeitschrift für Internationale Beziehungen. Totuși pare puțin prematur, ca să nu spun mai rău, să vorbești de stadiul post-pozitivist cu privire la disciplină în general. Din păcate, este adevărat că dezbaterea se
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]