8,426 matches
-
acuratețe de ziarista Muguraș Maria Petrescu. În cadrul acestor manifestări și-au lansat cărți și reviste scriitorii: Dorel Cosma, Cioba Ioan, Maria Muguraș Petrescu, Anca Sîrghie, Mariana Pândaru, Elena M. Cîmpan, Fătu Nalațiu Victoria, Feier Nicolae, Yang Zhaoyu, din China, Joel Conte din Franța, Afif Shlewet din Israel, Pop Aurel, Pop Felician, Cornel Udrea, Vasile Muste, Laszlo Robert, Weimer Adrana, Menuț Maximinian, Miloș Alexandru Cristian, Mizgan Gheorghe, Vidican Alexandru și Nicolae Vrășmaș. Au foat lansate revistele “Citadela ,”Confluențe “ , “Muzeul Sătmărean“ și ”Marmația
SCRIITORI CLUJENI LA FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU ȘI LITERATURĂ LIVIU REBREANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383216_a_384545]
-
Pisa? — Cu cei ca dânsul? Îi Închid Într-un turn zidit. Sau Îi atârnă de catargele galerelor, acoperiți cu păcură, ca să reziste mai mult fără să se descompună. Îi Îngroapă În cer, barbarii! Dante Își amintea de Înfiorătoarea poveste a contelui Ugolino, zidit de viu În turnul Muda, Împreună cu copiii săi. Corso Donati ar fi meritat același tratament... astfel s-ar fi conservat pentru multă vreme, servind drept pildă pentru alții. Un fulger Îi străbătu creierul. Pentru o clipă, crezu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poate spune și așa, deși... - Deși? - Sincer să fiu, nu m-a dat pe spate. Privit literar, este un roman popular standard, bine scris, e adevărat, respectând rețetele genului. Un gen pe care nu-l gust foarte tare, recunosc. Prefer Contele de Monte Cristo. Cât privește partea de istorie, aici lucrurile sunt ceva mai complicate. Dar, desigur, un roman nu trebuie judecat după cantitatea de adevăr istoric pe care o conține, e o ficțiune și atâta tot, să nu Încurcăm planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că undeva, Într-o peșteră marca Ali-Baba, sunt adunate laolaltă bijuterii, nestemate de tot felul, coliere, coroane Împodobite cu pietre prețioase, monede, multe monede și grămezi de lingouri mă captiva nu - sau nu numai - ca om de știință. Pasajul din Contele de Monte Cristo care descrie momentul când Edmond Dantes dă cu ochii de comoara abatelui Faria, ca și secvența corespunzătoare din numeroasele ecranizări ale romanului lui Alexandre Dumas pe care le-am văzut mă emoționau de fiecare dată, declanșând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca să fii cineva. Veneția era, dimpotrivă, un oraș al muncii în care chiar dacă aveai o gondolă, nu erai nimic. între orele 11-12 dimineața, compoziția celor care circulau pe canale se schimba simțitor. Apăreau acum, proaspăt rași, inșii fără ocupație, marchizii, conții, viconții, ducii, cerșetorii, mateloții fără vreun membru, pierdut în luptele cu turcii, chiorii, hoții de buzunare și pictorii la minut. în jurul prânzului apărea însăși maiestuoasa gondolă a Dogelui care mergea pe canal în zig-zag, stârnind admirația mulțimii. Pe canaletele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Tresoro, pescuind și-apoi ronțăind o tulpină mai groasă - eram un copil foarte retras. Nu mă interesau poveștile sau întâmplările celorlalți, ci numai ceea ce se petrecea cu mine, în mine. Țin minte că mă ascundeam de ai mei, care erau conți, în pod, și ore întregi îmi priveam stomacul. Voiam să cunosc ce se petrece înăuntru, să deslușesc zgomotele tainice de-acolo, să știu de ce câteodată, când mâncam din plin, e mai rotund, iar alteori, mai ales pe la 5 dimineața, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lipsea nimic: femeile roiau, mâncam numai banane, mă rog, belșug. La sfârșitul lunii împrumuta de la alt cămătar dublu sumei și al dobânzii, plătea datoria celui dintâi și cu restul - trai neneacă! în scurtă vreme se zvonise printre cămătari că bunul conte Tresoro e atât de bogat, că plătește orice dobândă. Se înghesuiau care mai de care să-l împrumute. Străbunicul a reparat palatul și gondola, a mai cumpărat o flotă, a făcut în curte un heleșteu, a ridicat o școală, dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mândră de ea, gândindu-se că dacă în viață n-a reușit s-o facă nici zece minute, măcar în somn să reziste tentațiilor câteva zile. Și tocmai când socotea că e timpul să aleagă, oprindu-și privirea pe un conte de Savoya, tinerel, palid la față și plin de mușchi, ciolănoasa de Fibbia care dormea alături se răsuci în somn și-o lovi cu cotul în cap. Amada se trezi. Palatul, marchizul, pretendenții dispărură ca prin farmec. Sculându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tata a început să mă pună să-i zic tot ce vorbea cu mine tanti Mae când eram împreună și a continuat să mă întrebe în fiecare zi după aceea. I-am zis cum tanti Mae mi-a povestit despre contele care îi pupa mâna și o cerea mereu de nevastă și o ruga să meargă să trăiască cu el în Europa. Și despre cum un bărbat a băut vin dintr-unul din pantofii ei. Eu i-am zis lui tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei-i care-i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. Dacă privitorul s-ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul imprimat cu litere aldine: Contele de Monte Cristo). Era Într-o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătînd ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a aprins prima țigară, În closetul școlii, Îndemnat de un anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămînă mai tîrziu, Îl va conduce Într-o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cînta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea dezvelirii monumentului din Kalemegdan, intoxicația cu Înghețată cumpărată din colțul străzii Makedonska, primii lui pantofi ascuțiți cumpărați cu banii primiți de la tatăl lui, drept răsplată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mîinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gîtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerînd conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordîndu-și mîinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsînd urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu boabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
camarazi sau corespondența ofițerilor ruși, Sankt-Petersburg, 1833; Marmont: Mémoires 1772-1841, Paris, 1857 (primele trei volume cu autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis Davidov: Documente privind istoria războiului contemporan (fără loc și dată); Mistris Bradon: Aurora Floyd, roman, Sankt-Petersburg, 1870; Contele F.V. Rastopcin: Însemnări, Moscova, 1889; D.S. Mereșkovski: Tolstoi și Dostoevski, Sankt-Petersburg, 1903 (cu autograf și dedicație pentru V.M. Șciukina); A.S. Pușkin: Opere, Academia Imperială de Știință, sub Îngrijirea lui V.I. Saitov (trei volume), Sankt-Petersburg, 1911; Knut Hamsun: Opere complete (primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care le dau în schimbul oțelului, lânii, sticlei și bijuteriilor din Flandra. Diferențele dintre nivelul de viață al meșteșugarilor și cel al negustorilor î„patricienii” care conduc orașul) sunt considerabile; răscoalele se țin lanț; în 1302, meșteșugarii care-l sprijină pe contele de Flandra obțin o victorie provizorie în fața patricienilor, susținuți de regele Franței. Viața democratică este în expansiune. Deși aflată încă sub controlul Bisericii, viața intelectuală și artistică este totuși ceva mai liberă decât în alte părți. La începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a purtat mocasini care se născuseră galbeni, dar, după dese aplicări de cremă și murdărie, și-au asumat o culoare matură, un brun-verzui murdar. A purtat o pelerină gri cadrilată și o șapcă roșie, de forma unui tobogan. Câinele său, Conte Del Monte, i-a mâncat șapca roșie, așa că unchiu-său i-a dăruit una gri, care putea fi trasă peste față. Necazul cu șapca asta era că respirai În ea și-ți Îngheța răsuflarea. Într-o zi, afurisitul de obiect a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Necazul cu șapca asta era că respirai În ea și-ți Îngheța răsuflarea. Într-o zi, afurisitul de obiect a făcut să-i degere obrazul. Și-a frecat fața cu zăpadă, dar s-a ales oricum cu o pată vineție. Conte Del Monte a mâncat o dată o cutie de albăstreală, dar n-a pățit nimic. Totuși, după câtva timp a sărit de pe fix și s-a pornit să gonească nebunește pe stradă, izbindu-se de garduri, tăvălindu-se În șanțuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și s-a pornit să gonească nebunește pe stradă, izbindu-se de garduri, tăvălindu-se În șanțuri și urmând un traseu excentric care l-a scos din viața lui Amory. Amory s-a trântit pe pat și a plâns. — Sărmanul Conte! striga el. O, sămanul Conte mic! După câteva luni, a Început să-l bănuiască pe Conte că jucase teatru ca să-l emoționeze. Amory și Frog Parker considerau că cea mai grozavă frază din toată literatura se găsea În Actul III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gonească nebunește pe stradă, izbindu-se de garduri, tăvălindu-se În șanțuri și urmând un traseu excentric care l-a scos din viața lui Amory. Amory s-a trântit pe pat și a plâns. — Sărmanul Conte! striga el. O, sămanul Conte mic! După câteva luni, a Început să-l bănuiască pe Conte că jucase teatru ca să-l emoționeze. Amory și Frog Parker considerau că cea mai grozavă frază din toată literatura se găsea În Actul III din Arséne Lupin. Ședeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
șanțuri și urmând un traseu excentric care l-a scos din viața lui Amory. Amory s-a trântit pe pat și a plâns. — Sărmanul Conte! striga el. O, sămanul Conte mic! După câteva luni, a Început să-l bănuiască pe Conte că jucase teatru ca să-l emoționeze. Amory și Frog Parker considerau că cea mai grozavă frază din toată literatura se găsea În Actul III din Arséne Lupin. Ședeau În rândul Întâi, la matineele de miercuri și sâmbătă. Replica era următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fi spus că e nebun. Majoritatea celor așezați în jurul mesei și-ar fi exprimat, aproape cu certitudine, aceeași opinie, dacă e să ne luăm după fețele lor: Hans Lobbes, al treilea în ierarhie după Reichskriminaldirektor și șeful executivului în Kripo; contele Fritz von der Schulenberg, aghiotantul președintelui poliției berlineze și reprezentându-i pe băieții în uniforme din Orpo. Chiar și cei trei ofițeri din Kripo, unul de la Moravuri și doi de la Omucideri, care fuseseră desemnați să constituie o nouă echipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lecție de echitație la școala de călărie la Grădina Zoologică, unde nu a ajuns. Cadavrul ei a fost descoperit într-o canoe veche dintr-un adăpost pentru bărci de lângă Lacul Muggel. — Omul nostru se plimbă mult, nu-i așa? zise contele von der Schulenberg pe un ton liniștit. — Exact ca Moartea Neagră, spuse Lobbes. Illmann preluă din nou discuția: — Strangulată, zise el. Fracturi ale laringelui, osului hioid și lobilor tiroidei, indicând un grad mai mare de violență decât în cazul fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ochii lui se uitară fugar în jos pe notițe. — A dispărut miercuri, 24 august, când a plecat de acasă să facă o colectă pentru Programul Economic al Reich-ului, pentru BdM. Făcu din nou o pauză. — Și ce anume colecta? întrebă contele. — Tuburi vechi de pastă de dinți, domnule. Cred că metalul este... — Mulțumesc, inspectore, știu care este valoarea reziduală a tuburilor de pastă de dinți. — Da, domnule. El privi din nou notițele: — S-a raportat că a fost zărită pe Feuerbachstrasse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
anumite trăsături ale acestui sindrom, mai ales lipsa capacității de a-și stăpâni instinctele sexuale, iar acest fapt este cu siguranță valabil în cazul lui Josef Kahn. El suferă și de parkinson, care are ca efect o debilitate fizică mărită. Contele von der Schulenberg căscă și se uită la ceasul de la mână, dar doctorița nu fu intimidată. În schimb, păru să găsească amuzantă nepolitețea lui. — În ciuda aparentei sale vinovății, zise ea, nu cred că Josef a omorât pe vreuna dintre fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
scaun, ridicând capacul tabacherei. Fumatul, ca și a fi doctor, era încă ceva ce femeile nu aveau voie să facă, dar îmi dădeam seama că nu era genul de lucru care i-ar fi dat prea multe mustrări de conștiință. Contele fu cel care vorbi după aceea: — În lumina acestor informații, poate fi întrebat Reichskriminaldirektor dacă interzicerea știrilor în ziare, care s-a aplicat în acest caz, va fi acum înlăturată. Cureaua lui scârțâi când se aplecă peste masă, aparent dornic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să înțeleagă că trebuie să aibă grijă. În același timp, o astfel de campanie ar trebui să primească binecuvântarea Obergruppenführer-ului. El este foarte îngrijorat ca nu cumva să se spună ceva care ar putea crea panică în rândul femeilor germane. Contele dădu aprobator din cap: — Și acum, zise el uitându-se la mine, am o întrebare pentru domnul Kommissar. Zâmbi, dar nu aveam de gând să mă încred prea mult în acest zâmbet. Dădea impresia că făcuse aceeași școală pentru sarcastici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]