1,467 matches
-
înseamnă creație în backgroundul textului literar: Ilustratorul poate pleca de la text așa cum peisagistul pleacă de la peisaj, cum portretistul pleacă de la modelul său17. În egală măsură, Geta Brătescu definește ilustrația ca operă a uitării 18, înțelegând prin uitare o formă de contemplație a sinelui, adică de autocunoaștere: Poate că ilustratorului i se cere părăsire de sine întru descoperirea teritoriului literar... Nu, ilustratorul, ca și poetul, cunoscând se exprimă pe sine19. Într-un articol din 1984, Mihai Drișcu analizează desenele lui Ștefan Câlția
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ajuns să ocupe "aproape o treime din lățimea peretelui." Discursul se concretizează în forma descrierii de acțiuni. Tabloul este achiziționat în 1932 de către tatăl lui Chiril și păstrat cu mare grijă de către membrii familiei, pentru care, de altfel, devine obiectul contemplației repetate. Tabloul funcționează ca un liant biografic în viețile lor. Chiril crește în umbra lui, domnul Merișor, tatăl lui Chiril, descoperă de fiecare dată când îl contemplă câte un amănunt nou pe care i-l spune și lui Chiril. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Citatul din Evanghelia lui Matei (XV, 14) explică sursa de inspirație a tabloului descris, Parabola orbilor fiind, așa cum am văzut, reprezentarea acestei scene biblice. În fine, al treilea nivel al construcției fragmentului ekphrastic are o dimensiune dramatică fiindcă înregistrează efectele contemplației asupra celor care îl privesc. Tabloul este, în romanul lui Augustin Buzura, subiectul unei puneri în scenă a reacțiilor celor doi protagoniști ai dialogului, doctorul Vlad Cosma și Ioana Olaru. Pentru Vlad Cosma pictura din cabinetul său este un prilej
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
stimulează confesiv cei doi contemplatori ai tabloului: protagonista este înspăimântată de figurile dizgrațioase ale orbilor (vezi nota 11) și, mai mult, orbitele celui de-al doilea îi creează senzația unui vertij care o absoarbe (vezi nota 11). Pentru Ioana Olaru contemplația tabloului este un act ce provoacă reacții chiar organice, în timp ce pentru Vlad Cosma contemplarea picturii generează un brainstorming cultural: pictura îi amintește de poemul lui Baudelaire, poem care la origine are tot pânza lui Breugel (vezi nota 35). Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
fizică a sanatoriului în care ea trăiește. În contextul discuției despre receptare, pasajele ekphrastice se constituie și într-un excelent exercițiu contemplativ pentru cititori. Cele două fragmente se revelează astfel ca o tehnică mise en abyme a însăși ideii de contemplație. Ele forțează cititorul din toate timpurile la o comparație a descrierii ekphrastice cu scenografia reală a tabloului. Descoperim astfel că Buzura evocă atât tabloul original creat de Pieter Breugel în 1568, dar și copia acestuia realizată de fiul artistului și
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
dezvoltă o tehnică meditativă în jurul numelui lui Dumnezeu, aplicându-i știința combinatorie a literelor alfabetului ebraic. autorul se referă și la practici de tip yoga: ritmarea respirației, posturile speciale, formele de incantație. Prin asocieri și permutări de litere se obțin contemplația mistică și viziunea profetică; j) Sefer ha-Zohar („cartea Splendorii”). Cuprinde aproximativ 1.000 de pagini. A avut un succes neobișnuit în istoria cabalei. A fost considerat text canonic și este așezat alături de Biblie și Talmud. Scopul: cunoașterea și descrierea lucrării
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
închiderea tuturor lojilor masonice.” Ocupându-se cu politica, masoneria ar pune în primejdie securitatea statului. Masoneria devine de acum societate secretă. Avea în principal scopuri de ordin spiritual: cunoașterea de sine, penitența, edificarea Templului lăuntric, dezvoltarea puterii de pătrundere sufletească, contemplația etc. Schimbarea socială este condiționată de cea lăuntrică. Altfel nu am obține libertatea, ci doar siguranța. lojile rusești cuprindeau membri indiferent de statutul lor social. Adunau la un loc oameni care, altminteri, n-ar fi ajuns să se întâlnească. Francmasoneria
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ușor pe cap și pe mîini și poate fi rugat să-și ridice mîinile deasupra capului pentru cîteva momente, Însă toate aceste gesturi și cerințe trebuie să fie blînde, Încurajatoare și liniștitoare. Acordajul este o experiență foarte deosebită, meditativă, iar contemplația În tăcere, cu ochii Închiși, se realizează din două motive. Primul este, evident, acela că, fiind vorba despre o ceremonie sacră și spirituală, procedurile trebuie sînt ținute secrete pînă În momentul În care fiecare student se pregătește pentru a deveni
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
de violență sau orori, ascultarea muzicii la volum ridicat, Întîlnirile cu oameni care au opinii negative sau mersul În locuri ce vă fac să nu vă simțiți confortabil. • Acordați-vă un anumit timp pe care să-l petreceți liniștiți În contemplație sau meditație, pentru plimbări În parc sau la țară sau pentru a asculta muzică clasică sau „New Age”, Întrucît aceste activități sînt utile și vă detensionează, deci veți fi mult mai În ton cu natura cursului. Toate sugestiile de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
ar trebui să realizați o anumită autopurificare după fiecare tratament. Eu aș recomanda tehnicile Periajul uscat sau Dușul Reiki. S-ar putea să simțiți nevoia să vă tratați și pe dumneavoastră cu puțin Reiki și să petreceți ceva timp În contemplație sau meditație. CÎt de multe tratamente? Acest lucru e ca și cum ai Întreba cît de tare se Întinde o bucată de elastic și depinde, evident, de ceea ce este tratat. Pentru problemele de sănătate minore sau pentru a diminua stresul și a
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
la un moment dat, vi se va cere să vă ridicați mîinile deasupra capului pentru cîteva clipe, apoi să le așezați ușor Înapoi. După terminarea procesului, ar trebui să aveți timp să rămîneți Într-o stare de liniște și de contemplație Înainte de Începerea altor activități și chiar să vă acordați ceva timp meditînd, stînd În mijlocul naturii și Însușindu-vă simbolurile Reiki. Ce așteptări să aveți de la un curs Reiki 2 Așa cum am mai spus, durata cursului variază de la un Maestru la
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
acest proces ca pe o șansă veritabilă de evoluție spirituală. Fiți blînzi cu dumneavoastră Înșivă: promiteți-vă să vă tratați singuri În fiecare zi; beți zilnic șase-opt pahare cu apă de izvor și Încercați să petreceți un anumit timp În contemplație și meditație. Dacă se poate, faceți În așa fel Încît să aveți la dispoziție cel puțin o zi pentru a reintra treptat În lumea obișnuită după puternicele efecte spirituale ale cursului. Practica și jurnalul tratamentului Reiki Din moment ce una dintre caracteristicile
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
mîinile În poziția de rugăciune (Gassho), să-mi arăt respectul și să mulțumesc mintal energiei Reiki, iar apoi să bat cu putere din palme (de obicei de trei ori), pentru a rupe conexiunea energetică. După aceasta, petrec cîteva minute În contemplație, apoi mă purific - fie prin Dușul Reiki sau prin Periajul uscat, fie prin Întregul Hatsurei-ho. Un tratament mintal/emoțional la distanță Aceasta este o cale și mai puternică de a realiza un tratament la distanță. Acționează În profunzime asupra nivelurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
nopții, când contururile devin tremurătoare și parcă ireale. El este un descriptiv, limpede și luminos, de peisaje cu linii clare, un solar ahotnic de a se desfăta în splendoarea calmă a spațiului în care spiritul său se regăsește, cel mediteranean. Contemplația nu se fixează în reverie, beatitudinea se perturbă lesne, căci memorialistul, înclinat să vadă lucrurile mai mult sub latura lor amuzantă, nu se lasă în voia extazelor. Cu o vorbă de duh, cu o glumă, sublimul este iute readus la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
regret, de „romantismul demodat din mine” - un „vals fosil” ce „supără urechea mea modernă”. Idealurile „antediluviene” sunt cenzurate de „năzuința de-a nu mai năzui”, fără măști calofile, sufletul se livrează contemplării propriei drame: „Mormântu-ți îmi astupă toată zarea”, dar contemplația revelă și bogăția lumii, în care „șchiopătând va reîncepe viața”. Cu ochi de plastician, S. compune scene de gen, cultivând pitorescul domestic și o peisagistică antropomorfă, unde valul mării răstoarnă trupul ca „un amant grăbit”, iar duna de nisip spulberată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
portretul intelectual și psihologic al unui om reputat, până atunci, prin ascetismul și obsesiile lui profesionale. Pentru P. Ibrăileanu este un creator complex, tulburat, ca Titu Maiorescu, de drame interioare, inclusiv acelea de ordin sentimental, un spirit superior tinzând spre contemplație, în fine, un moralist strălucit. Când investighează opera, criticul merge dincolo de text, caută filiația ideilor și metamorfozele spiritului care le pune în mișcare. Temperează legenda și dă, prin analiză, o imagine verosimilă a lui Ibrăileanu: un critic prob, fin cititor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
de „cărți” care circumscriu experiențe, trepte ale creației și ale unei biografii interioare: Cărțile tinereții și ale începutului, Cărțile istoriei și ale miturilor, Cărțile înțelepciunii, Cărțile Povestirii ș.a. Exegetul urmărește edificarea progresivă a operei, de la primele scrieri la stadiul calmei contemplații din cele cu subiect „oriental”. Capătul traiectului se află în proza ce cristalizează „spectacolul total” al artei narative sadoveniene, Hanu Ancuței și Divanul persian, ilustrând triumful povestirii și al povestitorului. Revenind în spațiul teoretic, Aventura formelor, un eseu cu dublă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
persistente cum sunt, vin chiar de la forurile conducătoare ale Bisericii. Nici cea mai patetică apologie a ortodoxiei și nici cel mai convingător eseu teologic despre „Ființa eclezială” nu le poate ignora dacă vor să rămână întru adevăr. A evoca sublimul contemplației filocalice fără să șoptești o vorbă despre ruina concretului prin fața căruia defilăm zilnic mi se pare nedrept. Este imoral să lauzi virtuțile atemporale ale unei tradiții creștine bimilenare, uitând să te mai întrebi dacă vom rezista, in corpore, până la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
liniște care îți dau pregustarea vieții de dincolo. Există mănăstiri unde călugării se nevoiesc în posturi, rugăciune, purificarea minții, curățirea inimii, priveghere și slujirea aproapelui. Trăiesc, ascunși vederii, duhovnici îmbunătățiți care iubesc mai mult decât orice sărăcia chiliei și solitudinea contemplației. Sunt monahíi în felul Martei sau al Mariei care, acolo unde le este dat, râvnesc după virtuțile nepieritoare. Există numeroase familii darnice, în care se poartă iubirea de străini. Nu ne lipsesc tinerii voluntari în asistența socială. La fel, studenți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Metoda actuală de introducere a studentului ortodox în tainele teologiei este tocmai cea mai contraindicată de Părinții Bisericii. În loc să se înceapă cu instrucția ascetică (lectura Scripturii, mai cu seamă a Cărților Sapiențiale și a Psalmilor), pentru ca, abia apoi, trecând prin contemplația naturală (filozofia etică a gânditorilor păgâni și a Părinților Bisericii), să se ajungă la dogmatică, la noi se face exact pe dos1. Îl introducem mai întâi pe învățăcel în păsăreasca dogmaticii, pentru a-i da apoi o spoială de filozofie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre adevărul-corespondență în favoarea noțiunii teologice de adevăr (a-létheia) ca revelație, survenire sau dezvăluire a unui înțeles multă vreme ascuns în neștiință sau uitare (léthe). Plecând de la această percepție dinamică asupra adevărului, Gadamer analizează întâlnirea interpretului cu opera de artă. Experiența contemplației active și mereu reînnoite a obiectului de artă devine arhetipul tuturor celorlalte situații hermeneutice, care implică citirea și interpretarea unor semne. Precum într-o liturghie sacră, adevărul nu se constată, ci se descoperă. Adevărul nu se lasă consemnat, ci este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
univoc realitatea, ca pe o ciornă ce poate fi mereu transcrisă „pe curat”. Totuși, ne înșelăm dacă așteptăm ca din această practică hermeneutică să rezulte „identitatea narativă” a unui subiect vital. Orice discurs poetic, filozofic sau religios avansează tema unei contemplații imediate. Dacă invocăm poezia sau tabloul ca repere ale unei „formări umaniste”, se schimbă oare ceva în destinația tristei noastre derive? Analfabeți la capitolul liturghie, ideologii știu să debiteze sloganuri, și nu stări de spirit. Seducția ambiguitățiitc "Seducția ambiguității" Poate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ce este temelia lucrurilor mai presus de minte și de rațiune”2. O asemenea premisă de lucru n-ar fi putut schița arhitectura tomistă a lucrării Summa theologica. În al doilea rând, mă gândesc la diferența dintre înțelesul teopoetic al contemplației naturale (physiky the:ria)3 - asumat ca un exercițiu ascetic, precedat de suferințele despătimirii - și orientarea dialectică a filozofiei naturale în scolastica târzie 4. Această incongruență se explică prin atașamentul Părinților Bisericii față de distincția între creația divină (ktisis) și lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
grecească conform căreia „a fi” înseamnă necondiționat „a fi prezent”, iar „a fi prezent” înseamnă „a fi vizibil” - măcar în sens intelectual, dacă nu sensibil. Dinamica proprie unei autentice vieți religioase, trăită în meditație și rugăciune, este atunci desprinsă de contemplația asupra realităților ultime. Fie reificarea stearpă a divinului învinge, fie sentimentalismul pietist debordează. Modernii târzii - aflați deja în posesia briciului lui William Ockham (1288-1347) - au apoi toate motivele să suspecteze ineficacitatea mecanic-cauzală și futilitatea logic-matematică ale postulatului existenței lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înțelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârșit”. O privire sumară în dezordinea istoriei poate radicaliza sentimentul deșertăciunii, trezind la adevăr un suflet slujitor la idoli. Ajuns de cele mai multe ori neprogramat și ireversibil la acest stadiu de „contemplație naturală”, văzând pretutindeni pecetea morții care face și desface istoria, conștiința umană va putea rememora istoria dramatică a lui Hristos Iisus, Cel făcut blestem pentru noi, dar fără de păcat. Urmând via Crucis, fiecare dintre noi își va bea paharul părăsirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]