1,465 matches
-
grecească conform căreia „a fi” înseamnă necondiționat „a fi prezent”, iar „a fi prezent” înseamnă „a fi vizibil” - măcar în sens intelectual, dacă nu sensibil. Dinamica proprie unei autentice vieți religioase, trăită în meditație și rugăciune, este atunci desprinsă de contemplația asupra realităților ultime. Fie reificarea stearpă a divinului învinge, fie sentimentalismul pietist debordează. Modernii târzii - aflați deja în posesia briciului lui William Ockham (1288-1347) - au apoi toate motivele să suspecteze ineficacitatea mecanic-cauzală și futilitatea logic-matematică ale postulatului existenței lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înțelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârșit”. O privire sumară în dezordinea istoriei poate radicaliza sentimentul deșertăciunii, trezind la adevăr un suflet slujitor la idoli. Ajuns de cele mai multe ori neprogramat și ireversibil la acest stadiu de „contemplație naturală”, văzând pretutindeni pecetea morții care face și desface istoria, conștiința umană va putea rememora istoria dramatică a lui Hristos Iisus, Cel făcut blestem pentru noi, dar fără de păcat. Urmând via Crucis, fiecare dintre noi își va bea paharul părăsirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a razei Lui. Rugăciunea tăcută (exaltată în toată tradiția răsăriteană de la Ignatie Teoforul, trecând prin Isaac Sirul, și până la Teofan Zăvorâtul) dezvăluie secretul ultim al pietrei filozofale: iubirea (s. 244) care îmbracă mirii în „veșmântul de nuntă” (s. 262). Stadiul contemplației naturale (numită physike theoria în teologia lui Evagrie Ponticul) descoperă în orice creatură „ecoul Domnului” (s. 264), eliberând-o de supoziția simplei contingențe. Textul se încheie cu o apoftegmă în registru parenetic de care depinde, în ultimă instanță, orice progres
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Domnului. Monahii și monahiile participă la liturghia cosmică a îngerilor. Hrana lor permanentă este Cuvântul lui Dumnezeu. Desfătarea în rostirea numelui lui Iisus se prelungește în bucuria nepieritoare de a mulțumi pentru darul necuprins al vieții. Aflat în starea de contemplație naturală, monahul face experiența „eternei reîntoarceri” a doxologiei. Când rugăciunea euharistică arde în inima monahului ca rugul nemistuit de flăcări al lui Moise, atunci viața sa nu mai suferă amenințările traumaticei experiențe a plictisului. Repetiția - atât de importantă în rumegarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de importantă în rumegarea Scripturii, ea însăși o formă de rugăciune - se regăsește cu aceeași greutate în doxologia creației. Am observa aici că, într-o lume care a secularizat prin cultura grădinilor nostalgia pentru originea noastră paradisiacă, caracterul poetic al contemplațiilor monahilor poate fi răstălmăcit. Contemplațiile duhovnicești sunt lipsite de echivocul emoțional al modernilor aflați în fața frumuseții naturii. Privirea monahului păstrează însă ceva din foamea artistului aflat în căutarea formelor primordiale. Bucuria de a fi plecat deja pe cărarea Împărăției nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ea însăși o formă de rugăciune - se regăsește cu aceeași greutate în doxologia creației. Am observa aici că, într-o lume care a secularizat prin cultura grădinilor nostalgia pentru originea noastră paradisiacă, caracterul poetic al contemplațiilor monahilor poate fi răstălmăcit. Contemplațiile duhovnicești sunt lipsite de echivocul emoțional al modernilor aflați în fața frumuseții naturii. Privirea monahului păstrează însă ceva din foamea artistului aflat în căutarea formelor primordiale. Bucuria de a fi plecat deja pe cărarea Împărăției nu alungă mirarea. Uimirea îmblânzește gesturile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
formelor primordiale. Bucuria de a fi plecat deja pe cărarea Împărăției nu alungă mirarea. Uimirea îmblânzește gesturile mai mult decât cuvintele; gesturi de copil, care cuprind mângâierea tandră sau atingerea temătoare, fără să cunoască violența poftei sau plăcerea manipulării. Prin contemplația naturală, misticul își însoțește mirarea, nevăzut și neauzit, cu o perpetuă laudă (Evagrie Ponticul). Monahul face în sine sinteza între percepția oculară a lumii - care pentru greci este un mic rezumat taumaturgic - și sensibilitatea auditivă a poeticii iudaice, înclinată teocentric
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ascetice pe care sufletul le duce în urcușul către unirea cu Dumnezeu. Sofronie devine ucenicul direct al Sf. Siluan pentru opt ani de zile, învățând de la acest teolog de statura unui Antonie sau Macarie Egipteanul marea artă a rugăciunii, a contemplației naturale și dumnezeiești. În esență, Sf. Siluan îi predă cheia de înțelegere a existenței monahale, care rămâne deșartă atunci când nu are în vedere porunca iubirii de vrăjmași, căutarea smereniei lui Hristos și, mai ales, rugăciunea pentru lumea întreagă. Desigur, preotul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Carnap), vechile aspirații ale metafizicii au dispărut de pe firmamentul preocupărilor filozofice. În acest context de profund scepticism față de metafizica occidentală a avut loc descoperirea patristicii, cu discursul său eminamente poetic - deși niciodată lipsit de rigoare filozofică - despre Dumnezeu. În loc să transforme contemplația misterului ultim într-un obiect de studiu universitar, Părinții Bisericii au vorbit într-un registru poetic și mistic despre revelația biblică, lăsând loc pentru conversația cu marile voci ale filozofiei. Redescoperirea rădăcinilor patristice ale teologiei Bisericii universale a înnoit așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ceea ce constituie substanța sa”1. Refuzul categoriilor metafizicii permite acestor gânditori să identifice principiul teologic de unitate al Sfintei Treimi în iubirea donatoare a Tatălui 2. Fără această libertate, nici teologia trinitară, nici economia divină n-ar putea fi subiectul contemplației ecleziale. În afara cunoașterii revelate de Hristos în Scripturi, teologia cinstește dumnezeiasca Treime în tăcere. Tradusă într-un plan antropologic, teologia lui Zizioulas recunoaște urgența depășirii viziunii metafizice a omului ca „animal rațional” ori „substanță cugetătoare”; nici o determinare empirică nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ușor pe cap și pe mîini și poate fi rugat să-și ridice mîinile deasupra capului pentru cîteva momente, Însă toate aceste gesturi și cerințe trebuie să fie blînde, Încurajatoare și liniștitoare. Acordajul este o experiență foarte deosebită, meditativă, iar contemplația În tăcere, cu ochii Închiși, se realizează din două motive. Primul este, evident, acela că, fiind vorba despre o ceremonie sacră și spirituală, procedurile trebuie sînt ținute secrete pînă În momentul În care fiecare student se pregătește pentru a deveni
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
de violență sau orori, ascultarea muzicii la volum ridicat, Întîlnirile cu oameni care au opinii negative sau mersul În locuri ce vă fac să nu vă simțiți confortabil. • Acordați-vă un anumit timp pe care să-l petreceți liniștiți În contemplație sau meditație, pentru plimbări În parc sau la țară sau pentru a asculta muzică clasică sau „New Age”, Întrucît aceste activități sînt utile și vă detensionează, deci veți fi mult mai În ton cu natura cursului. Toate sugestiile de mai
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
ar trebui să realizați o anumită autopurificare după fiecare tratament. Eu aș recomanda tehnicile Periajul uscat sau Dușul Reiki. S-ar putea să simțiți nevoia să vă tratați și pe dumneavoastră cu puțin Reiki și să petreceți ceva timp În contemplație sau meditație. CÎt de multe tratamente? Acest lucru e ca și cum ai Întreba cît de tare se Întinde o bucată de elastic și depinde, evident, de ceea ce este tratat. Pentru problemele de sănătate minore sau pentru a diminua stresul și a
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
la un moment dat, vi se va cere să vă ridicați mîinile deasupra capului pentru cîteva clipe, apoi să le așezați ușor Înapoi. După terminarea procesului, ar trebui să aveți timp să rămîneți Într-o stare de liniște și de contemplație Înainte de Începerea altor activități și chiar să vă acordați ceva timp meditînd, stînd În mijlocul naturii și Însușindu-vă simbolurile Reiki. Ce așteptări să aveți de la un curs Reiki 2 Așa cum am mai spus, durata cursului variază de la un Maestru la
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
acest proces ca pe o șansă veritabilă de evoluție spirituală. Fiți blînzi cu dumneavoastră Înșivă: promiteți-vă să vă tratați singuri În fiecare zi; beți zilnic șase-opt pahare cu apă de izvor și Încercați să petreceți un anumit timp În contemplație și meditație. Dacă se poate, faceți În așa fel Încît să aveți la dispoziție cel puțin o zi pentru a reintra treptat În lumea obișnuită după puternicele efecte spirituale ale cursului. Practica și jurnalul tratamentului Reiki Din moment ce una dintre caracteristicile
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
mîinile În poziția de rugăciune (Gassho), să-mi arăt respectul și să mulțumesc mintal energiei Reiki, iar apoi să bat cu putere din palme (de obicei de trei ori), pentru a rupe conexiunea energetică. După aceasta, petrec cîteva minute În contemplație, apoi mă purific - fie prin Dușul Reiki sau prin Periajul uscat, fie prin Întregul Hatsurei-ho. Un tratament mintal/emoțional la distanță Aceasta este o cale și mai puternică de a realiza un tratament la distanță. Acționează În profunzime asupra nivelurilor
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
Convorbiri literare”, „România literară” (revistă în care ține, din 1992, rubrica „Cerșetorul de cafea”) ș.a. Este laureat al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” (2002). Aparent, într-o primă instanță, poezia lui B. s-ar situa în filiația liricii de contemplație domestic-bucolică ori gospodăresc-intimistă a unor simboliști și postsimboliști români din primele decenii ale veacului al XX-lea. S-a vorbit și despre descendența sa din G. Topîrceanu, legat de modul de a produce „suprarealitatea afabilă, plutitoare, plină de deliciile spiritului
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
aurul, safirul, diamantul, fildeșul, apele „fosforoase”, eterul „cerul de arme cristaline”, „sorii nuli”, toate alcătuiesc materia evanescentă a versului din Eulalii. Trupul însuși mai păstrează, chiar în cădere, ceva din aura lui siderală, astfel că ispita îi este deturnată în contemplație estetică. False descrieri, chiar când propun universuri artistice (Meling, Delft, Botticelli), poemele caută, de preferință, „ora difuză” a serii și a aurorei. Intenția de a conferi imaginii verticalitatea unor „dorice, prudente forme” (Proemiu) are a învinge atracția spre volutele melodioase
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
a unui pannaturism legitimat de sentimentul de participare la viața cosmică, perceperea aștrilor, stihiilor și mineralelor, a plantelor și viețuitoarelor ca părți integrante ale eului poetic ori, mai degrabă, „vărsarea” acestuia din urmă în natură, împletirea inextricabilă între confesiune și contemplație. Toate acestea și probabil încă multe altele îi definesc poezia, dar nu o individualizează ci, dimpotrivă, o ancorează solid într-un peisaj poetic - cel șaptezecist - în care aceste trăsături, accente și perspective erau uzuale, dacă nu ubicue. Astfel, deși vibrația
BURICEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]
-
din centrul cărora provin deopotrivă forța și neliniștea fără margini a gândului poetic. În ciuda multelor aparențe (serafismul, tonalitățile de litanie, lamentoul perpetuat din rațiuni (auto)persuasive, diafanul, vegetalul și irizațiile angelice), poezia nu se edifică exclusiv din pasivități, langori și contemplații, ci și dintr-o covârșitoare energie a ipostazierii: „De ce să nu desfid surâsul, plânsul,/ Ca pe-ale clipei stranii accesorii,/ De ce să nu mă-ncredințez sub norii/ Oricărui sens ce m-ar sorbi într-însul?” Întrebarea desfide orice limitare. Ea
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
mai târziu, în stilizările și ermetismul din Planta memoria (1985). Odată cu acesta și cu Cină bogată în viscol (1983), abstractizarea peisajului și închiderea poemului într-o ermetică și glacială vizualitate, suspendarea și chiar anularea, pe alocuri, a centrului afectiv în numele contemplației cu vibrații de sarcasm, fluxul incertitudinilor, generat între altele și de eliminarea punctuației - totul oferă sugestia unui eu pierdut, amăgit de propria-i imagine. Ineditele cuprinse în finalul antologiei Cheia închisă (1987), în strictă continuitate cu claustrul eliberator din Planta
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
instituțiile noastre, să critice oficiul de închirieri etc, trece acum pe stradă cuprins de visuri, de dragoste, de chemări tainice, și nu mai vede nimic în jurul său. Atât de roză i se pare realitatea, încât, îmbătat de atâta visare și contemplație, nu discerne decât trandafirul. Viziunea idilică are, la Frunză, o rază mai largă: în poezia lui, lupta de clasă apare - pe plan intern - cu totul convențional prin câteva versuri sau chiar strofe lipite ici și colo și care ar voi
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
meu. Etalarea palidă a culorilor pe pânză avea, pentru ea, „forța asta a ei, vezi bine, violența asta, și apoi roșul ăsta care transcende complet fondul...“. Am întors ușor capul. Tânără, brună, extrem de elegantă, un chip cu adevărat transportat de contemplație. O admiram. Întreg Occidentul era acolo, în acea ipocrizie extatică dinaintea unei mâzgăleli lipsite de vlagă, în care trebuia să descoperi geniul. Minciuna asta împărtășită era contractul lor social, parola lor mondenă, nonconformismul lor credincios. Acest acord tacit era cel
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
brațele în lături, cu fața spre cer, spre soarele acela frumos, de iarnă, care și-ar fi păstrat aceeași splendidă indiferență și dacă n-ar mai fi rămas nimeni în dimineața de decembrie. Era sigur că trăise clipele acelea de contemplație detașată și nedureroasă, sigur că văzuse fragila dantelă de chiciură care înconjura capul soldatului nemișcat. Capul lui... Când își recăpătă cunoștința, la spital, și putu iarăși să audă, află că fusese cât pe ce să fie crezut mort și părăsit
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
evoluției unor procese sau fenomene (cf. Ciolan, 1996, p. 17). Metodele calitative iau amploare și constituie un motor important pentru toate științele socioumane; ele își fac loc însă și în științele exacte, ale căror noi teorii propun o resurecție a contemplației, a înțelegerii lumii - „enormă îndrăzneală într-un secol al cercetării parcelate, dominată de imperativele randamentului și ale rutinei administrative”, după cum afirma J. Largeault în 1984. Un sistem haotic cum este cel al educației, în care previziunile exacte și garantate nu
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]