3,537 matches
-
Shige. Tu, nu? Înainte ca el să-i răspundă, fata s-a răsucit și s-a prăbușit peste el, ca un zid ce se surpă. O clipă mai târziu, capul fetei stătea cuibărit în poala sa și s-a trezit contemplându-i trupul parfumat. Nu știa ce să facă. A privit-o nemișcat o vreme, de parcă încremenise, iar Fusako, după ce și-a îngropat capul în serjul bleumarin al uniformei lui, n-a mai dat semne că ar avea de gând să
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
cărți a căror temă a fost discreditată de istorie. E ca și cum ai păși într-o sală de muzeu în care busturile au fost acoperite cu pînză albă, neavînd voie decît să le citești numele de dedesubt, dar neputînd să le contempli înfățișarea. Le citești inscripțiile și treci mai departe din neputință de a le vedea. Și chiar dacă acoperirea vestigiilor se face în virtutea unei dizgrații generale, e îndeajuns să apară un vizitator care să smulgă pînza de pe busturi ca totul să iasă
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
suferința și poezia vindecătoare drept cale către lumea nevăzută (noaptea luminoasă a romanticilor). Comparația cea mai la îndemână este cu un faidit, cathar exilat (și în acest sens am înțeles referirile lui Vasile Igna la întoarcerea din exil), care își contemplă melacolic calea (din nou, cea mai la îndemână e comparația cu nervalianul soleil noir de la mélancolie). Volumul are o dihotomie voită: în prima parte, poemele sunt informe, probabil pentru a sugera haoticele tenebre unde fermentează devenirea, o mlaștină (care are
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
unic al lumii, disciplina aceasta a murit. Prestigiul i s-a surpat, autoritatea i s-a sleit, adepții i s-au rărit, iar efigia omniscientă care îi împodobea odinioară numele s-a fărîmițat în mozaicul unor cioburi sepulcrale. Astăzi îi contemplăm vestigiile livrești - tratatele și compendiile care au ajuns pînă la noi - cum am privi spectacolul unor corăbii în derivă. Iar împrejurarea că totuși mai aducem vorba de metafizică vine mai curînd din obligația didactică ca, privind în trecut, să-i
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
imperativ. Fără contradicție! Motanul a ieșit din ascunzătoare, stă pe coadă și nu se grăbește să-mi sară în brațe. Mă privește cu un ochi mefient, abstract, își face cu diplomație toaleta, apoi se îndreaptă spre fereastra pe care va contempla, dinafara timpului, panorama străzii. Mă ignoră cu majestatea rasei sale. Peste un ceas se va milogi pentru una sau alta, redevenind o felină de salon. Dar așa cum se pierde în nemișcare, mesajul lui este clar: "De ce ți-e frică, nu
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
volumele lui Georges Bataille, scria: "Astăzi știm: Bataille e unul din cei mai importanți scriitorii ai secolului." Citindu-i azi cuvintele, nu poți să nu te întrebi: narcisism, orbire, complezență dulceagă? Căci, judecată din unghiul solipsit cu care francezii își contemplă cultura, fraza lui Foucault nu are nimic surprinzător. Nu hiperbola ei are a ne irita, ci totala inadecvare la autor. Bataille e mare doar prin marea exagerare cu care i-am putea umfla însemnătatea operei. Autor eclectic și risipit, aflat
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
o dată... Știi, leoaica asiro-caldeeană cu șira spinării străpunsă de săgeți, cu capul ridicat, mai târându-se încă... Ca și basoreliefurile în cărămidă, seninătatea presupune o stăpânire a durerii,... o sculptură lăuntrică și o contemplare dinamică... - Vrei să spui că inteligența contemplând, reordonează o experiență informă, încă neajunsă la conștiința de sine? Care sunt forțele tinerei poezii?... - Cred că sunt mai mult niște afinități, decât forțe. Dar să le zicem acestor afinități, forțe, cum zici. Cred că unele opere de artă pot
Pasărea timpurie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7318_a_8643]
-
l-a reprezentat purtînd căciulă, cu capul întors spre stînga și cu privirea îndreptată în sus. Duhul scriitorului l-a smuls pe sculptor din somnul convenției și i-a dat curaj să sfideze stereotipiile. Bravos, nene Iancule! Ochii bustului tău contemplă neabătut seninul cerului de vară. Dacă ai consimți să-i cobori măcar o clipă, ai citi cu satisfacție pe un panou al Primăriei: "Rotonda scriitorilor. Acest monument aparține patrimoniului cultural al Bucureștiului. Vă rugăm protejați-l! Contravenienții vor fi sancționați
Lista lui Petrovici by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7100_a_8425]
-
când e prim-ministru care ține în mână soarta Angliei. El pare agasat că-l fixez... Curiozitatea mea de continental și tirania aceasta a văzului sunt puse la grea încercare. Cel mai cuminte, totuși, în protocolul acesta glacial, e să contemplu cerul de un albastru imposibil... acum observ, - cum nu reușește să fie nici cerul din pânzele Renașterii, cu meteorologia lui divină - observ drapelul și soldații care între timp s-au apropiat de altar, cu atât efort, ori asta nu a
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7108_a_8433]
-
La rîndu-i, emulul român al autorului Diotimei își varsă asocierile vizionare, cu tonalitate de rugă, în potirul salutar al muzicii: "Dacă aș rămîne în vidul ce de acum înainte are / A nevăzuților mișcare / Și în sine strălucește pe cînd mă contemplă / Cu văpaia sa, aș ține / Un colocviu fără milă cu eroarea din mine, / În genunchi, cu fața în lacrimi către templul / Prăbușirii soarelui. Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, / Ascult sunetele ce mă înconjoară / Născute din mîinile tale, cu
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
mundană: "De cînd acerastă carne mi-a fost pază / Și despăgubire, visul ce mă lovește orb / Cu confreria rănilor lucrează / revelator al infinitului fără corp" (De cînd această carne mi-a fost pază...). Lovit de "această îndelungată pierzare", poetul își contemplă lacrima din "corpul inert", conștient că "fibra cea mai înfiorătoare" e doar "masca amoroasă" a delirului, în timp ce veritabila iubire, de bună seamă agape, e "un giuvaer ce mă eliberează". Stăpînit de obsesia primordialului, Miron Kiropol se angajează pe o cale
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
căreia nu-i mai pot întrezări linia de sosire. Aleargă alandala, înconjurați de simulacre, de travestiuri și de măști. În această alergare, spune Baudrillard, cîteva cuvinte ne pot ajuta să ieșim pe margine, sustrăgîndu-ne cursei și dîndu-ne posibilitatea să-i contemplăm acerba derulare în gol. Cuvintele acestea sunt numite "de acces", fiindcă ne înlesnesc accesul la o latură neștiută a cursei. Nici unul dintre ele nu e spectaculos în sine, căci sunt cuvinte banale și comune, dar unghiul din care Baudrillard le
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
moarte ale acesteia. Timpul nu curge și pentru ei. Astfel se citesc Desprinderea de țărm sau Ambră, în care anii par un drum, iar lumea, "o insomnie de pași". Precum în elegiile abstracte ale lui Nichita Stănescu, eul se va contempla din afară, și nu dintr-un singur punct, ci din toate părțile deodată. Din multiplicitatea lumii, poetul a extras numitorul comun, pentru a-l redistribui acum în "jocul unghiurilor de materii", în mai multe universuri decât cel ce ne conține
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
convertire duse în numele unor porunci fără drept de apel." O viziune, desigur, care poate fi discutată. Unul dintre cele mai captivante eseuri ale acestei cărți este Fin-de-siécle cafč: Modernismul vienez și intelectualul de cafenea. Autorul, Sorin Tomuța, începe prin a contempla acuarela Café Griensteidl a lui Reinhold Völkel, pentru a dezvolta tema importanței pe care au avut-o în atmosfera culturală și în orientarea artistică a Vienei cafeneaua și foiletonul, inseparabile, considerate ca adevărate instituții ale vremii. Recurgând și d-sa
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
coșmar din care încerc să mă trezesc"- și a demonstrat că o literatură de caracter universal este posibilă numai prin depășirea unei experiențe traumatice: Istoria, chiar și cea contemporană, este un coșmar din care încerc să mă trezesc pentru a contempla într-un mod mai profund realitatea în ansamblul ei și nu numai din a dimensiunii sale istorice. O contemplare, să zicem, a ființei ca un tot și percepută prin intermediul unei experiențe mult mai personale și mai profunde decât cea a
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
hai-ku-ului, culcă barajul în fața șuvoiului liric. Altfel, finețea amănuntului, conjugând cele mai depărtate între ele entități, caracteristică pe toată activitatea de decenii a poetului s-a încă mai acutizat în timp, până la a deveni dureroasă, contemplația dobândind o particulară dinamică: "Contempli și nu te mai saturi/ aceste cristaluri pline de pești/ aceste ziduri pline de privighetori/ aceste cărți pline de cârtițe/ ce se străduiesc laolaltă/ pești, privighetori și cârtițe/ să ajungă până la tine" (Contempli și nu te mai saturi), unde imobilitatea
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
deveni dureroasă, contemplația dobândind o particulară dinamică: "Contempli și nu te mai saturi/ aceste cristaluri pline de pești/ aceste ziduri pline de privighetori/ aceste cărți pline de cârtițe/ ce se străduiesc laolaltă/ pești, privighetori și cârtițe/ să ajungă până la tine" (Contempli și nu te mai saturi), unde imobilitatea aparține actantului! De la boarea de feminitate, de static, a hai-ku-ului, la întrepida masculinitate, am spune, paradoxal, că aceasta domină, într-un soi de autoritarism de nemascată magnificență. Se impune o lirică a investigației
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
iertare, ori de câte ori vorbim despre pictură", spunea Paul Valéry... Cu modestie așadar, cu atât mai mult într-un prilej ca cel oferit de expoziția lui Vladimir Zamfirescu recent deschisă la Sala Dalles, unde ochiul se bucură de privilegiul de a putea contempla - ca pe o rodnică încununare - unul din cele mai bogate florilegii din creația pictorului, arătată acum sub un titlu care, prin vastitatea semnificațiilor sale ar putea, la o pripită vedere, să intrige: - Trupul și Ființa. De bună seamă, iată trupuri
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
a lui Orfeu. Greu, dar nu imposibil. Dovadă darul pe care Mihail Mihailide, în urma unei munci al cărei preț numai el îl știe, l-a făcut colegilor săi: o antologie în care generațiile de medici cu aplecări literare își pot contempla, biobibliografiile și opiniile criticii literare pe marginea volumelor scrise.
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
Talentele, spiritul de inițiativă, cutezanța specifică tinereții au fost retezate, ca pe un pat al lui Procust, în numele aceluiași spirit egalitarist, pus la baza întregii ideologii și politici comuniste. Ajuns într-un moment de cumpănă al existenței sale, personajul-narator își contemplă cu tristețe, dar și cu luciditate soarta: Destinul anunțat cândva fastuos îmi jucase o festă urâtă, dacă nu cumva mi-o jucasem singur, dar n-ar servi la nimic să mă plâng. Traversasem amorf vârste și situații, nu știu cui îi semănam
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]
-
sensul de oglindire și autooglindire a unei realități din afara sau dinăuntrul nostru", cea de-a doua se întemeiază pe intuiție și spontaneitate, ca manifestare a unei interiorități personale, "răspunzînd unei exigențe intime de adevăr". Numai coroborarea inteligenței cu sensibilitatea ce contemplă, ferită de balastul conformist, duce la depășirea "tehnicilor" inteligenței în sine, a acelor uneori foarte abile speculații sofistice pe care le pune în mișcare. Căci numai pe această cale spiritul creator accede la climatul unei veritabile libertăți, în afara căreia productele
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
să mă opresc lângă o casă care se demola pentru a fi construită alta nouă și urmăream fascinată grinzile putrede de lemn, groapa urâtă din nisip cu ochiul de apă stătută care țâșnea la suprafață din străfunduri nevăzute. Obișnuiam să contemplu muncitorii cum aranjau caldarâmul din Amsterdam, cum scoteau din nisip piatra cubică existentă, cum nivelau nisipul și puneau piatra la loc. Nisipul era, metaforic vorbind, adevărata temelie a orașului, iar eu îl percepeam aproape fizic. Mă însoțea permanent senzația că
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
într-o zi exasperat de platitudinea lor. Drept care și-a pus în gînd să vadă de unde-i vine nemulțumirea, culegînd un set de indicii menite a-i justifica senzația de strîmtorare pe care i-o dădeau disciplinele fizicii. La sfîrșit, contemplînd rezultatele căpătate, și-a spus că, dacă tot le avea la îndemînă, era păcat să nu le împărtășească și altora. Așa s-au născut la Harvard, în 2005, prelegerile de istoria științei și de fizica astrelor, în cuprinsul cărora profesorul
Omisiunea lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5708_a_7033]
-
religie și știință. Dar cum neîmpăcarea celor două domenii vine de acolo că fiecare caută să-l subjuge pe celălalt, Gingerich a aplicat tactica uimirii: trebuia să-i facă pe studenți să guste din mirarea esențială pe care un om, contemplînd universul, o simte în clipa în care îi intuiește ordinea, acea țesătură, stupefiant de exactă, pe care se sprijină edificiul cosmic. Iar cine poate sesiza cît de fin e reglajul universului la nivel cuantic, acela poate sări peste rigorile de
Omisiunea lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5708_a_7033]
-
sens întîmplărilor, și nu întîmplările ca atare. Doi subiecți, descriind aceleași întîmplări, vor ajunge la două istorii diferite, universalul din capul interpretului avînd întîietate față de detaliile particulare pe care le descrie. Concluzie: necesitatea istoriei stă în creierul celui care o contemplă, neexistînd un adevăr istoric pe care să-l îmbrățișeze toți. Adevărul e o fantasmă, totul stînd în „sinteza epică“ pe care istoricul o face pe seama datelor pe care le are la îndemînă. Și cum necesitatea trecutului stă în mintea subiectului
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]