1,290 matches
-
au apărut din «carisma» fratelui Charles riscă să cunoască puțin faza monahală care a pregătit experiența specific „defoucauldiană” de «mic frate». Marea școală a fratelui Charles a fost citirea evangheliei în conformitate cu tradiția monahală a așa-numitei lectio divina. În solitudinea contemplativă a Trapei, fratele Charles, după ce s-a despărțit de «lume», înțelege necesitatea de a sta la masa celorlalți, fără a desconsidera vreun tip de prietenie omenească. Așa s-a întâmplat cu Tereza Pruncului Isus, o altă sfântă care a fost
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
păr ondulat și o panglică verde. Otilia îi apăru ca o ființă fragilă, suferind la o muzică prea tare, ca o floare respirând în întuneric umiditatea. O fată care citea astfel de fluidități nu putea fi o ființă diabolică, ci contemplativă, victimă a oricărei mișcări pasionale prea tari, dependentă de cel care ar fi fascinat-o. Urî pe Samain. Se duse în odaia lui și luă o carte medicală în care se vorbea tocmai de conformația femeii și autorul sublinia, cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aceeași vocație și de același destin dumnezeiesc”. O astfel de chemare implică, înainte de toate, un răspuns specific în baza propriei vocații, indiferent în ce „stare” se prezintă și în ce formă se manifestă, „fie că vocația se verifică în viața contemplativă a unui convent, sau în acțiunea apostolică a unui preot sau a unui religios, sau ca drojdie în lume, într-un institut secular, sau în viața laică”. În plus, această chemare include și capacitatea de a se încrede în ceilalți
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
uneori chiar un caracter estetic. Nu se vorbește de o melancolie dulce, de o melancolie voluptuoasă? Dar însăși atitudinea melancolică, prin pasivitatea și considerarea în perspectivă, nu este ea colorată estetic? Atitudinea estetică în fața vieții se caracterizează printr-o pasivitate contemplativă care savurează din real tot ceea ce îi convine subiectivității, fără nici o normă și fără nici un criteriu. Lumea este considerată ca un spectacol, iar omul ca un spectator care asistă pasiv la desfășurarea unor aspecte. Concepția spectaculară a vieții elimină tragicul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în minor nu putea să se lege decât cu o gândire statică și cu o viziune pasivă a vieții. Este însă reconfortant a vedea cum România încearcă - printr-un instinct al devenirii ei - să-și lichideze pacostea tradițională a spiritului contemplativ. Cine-ar mai putea afirma astăzi că sîntem un popor contemplativ? Toți sânt de acord că am fost. Orientarea înspre politic a învins plaga unei visări sterile, lipsite de o adâncă interioritate, fără scuza profunzimii și a dinamismului interior. Trecerea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
statică și cu o viziune pasivă a vieții. Este însă reconfortant a vedea cum România încearcă - printr-un instinct al devenirii ei - să-și lichideze pacostea tradițională a spiritului contemplativ. Cine-ar mai putea afirma astăzi că sîntem un popor contemplativ? Toți sânt de acord că am fost. Orientarea înspre politic a învins plaga unei visări sterile, lipsite de o adâncă interioritate, fără scuza profunzimii și a dinamismului interior. Trecerea de la contemplativ la politic este una din fericitele conversiuni ale acestei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-ar mai putea afirma astăzi că sîntem un popor contemplativ? Toți sânt de acord că am fost. Orientarea înspre politic a învins plaga unei visări sterile, lipsite de o adâncă interioritate, fără scuza profunzimii și a dinamismului interior. Trecerea de la contemplativ la politic este una din fericitele conversiuni ale acestei țări. De altfel, comparând trecutul cu idealul de viitor, sîntem siliți a face o întreagă tablă de conversiuni. De o parte, anchilozele seculare, iar de altă parte, căile de eliberare; tot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu autonomia spiritului, care creează conștient adevăruri pentru o viață pierdută în rațiune. Fiecare cultură își are o epocă de cunoaștere, care nu coincide cu un moment de înflorire spirituală, ci cu luciditatea ca fenomen colectiv. Un fel de oboseală contemplativă, bazată pe lichidarea naivității, acest dar incomparabil al tuturor aurorelor de cultură. De o parte epoca de naivitate, de cealaltă, epoca de cunoaștere. Lumea homerică și sincretismul alexandriu înseamnă două epoci la antipod. Secolul lui Pericle este epoca de maturitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de întâlnirea cu opera de artă. Astfel, experiența estetică devine arhetipul cunoașterii hermeneutice. Adevărul operei de artă este descoperit în măsura în care este formulat. Nu există recunoaștere fără o atestare existențială, realizată într-un inepuizabil joc hermeneutic, la egală distanță de subiectul contemplativ, mediul său de reflecție și opera de artă. Și aici se verifică structurile anticipative ale conștiinței hermeneutice. Iluzia epistemologiei carteziene ținea de convingerea legată de posibilitatea realizării unei obiectivități absolute. După revoluția hermeneutică, asimptoticul ia locul exhaustivului, iar tangenta bănuielii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
târziu (de la Origen la Capadocieni), Clement subscrie nostalgic la o protologie statică și schițează o eshatologie a revenirii la perfecțiunea originară. Sexualitatea apare, în acest scenariu, ca un accident de parcurs. Menirea practicilor ascetice este aceea de a elibera facultatea contemplativă a sufletului de povara cărnii, grăbind astfel urcușul către tărâmul perfectei asemănări cu Dumnezeu. Pe scurt, între Irineu al Lyonului și Clement Alexandrinul există tot atâtea puncte de congruență câte sunt și în divergență. Importanța unei astfel de comparații rezidă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
actul uitării Vieții ca Revelație a filialității 2. Doar unei „a doua nașteri” - nașterea de sus (In. 3,3 sq) - îi poate reveni meritul de a restabili, pentru fiecare, adevărata condiție a umanității, iar aceasta nu implică neapărat o pasivitate contemplativă, ci mai ales gestul elementar al dezproprierii despre care vorbește etica creștină 3. Credința sau milostenia, de pildă, sunt forme de uitare a falsului sine (le moi haïssable, cum îl definea Pascal) și de abandonare în Autoafectarea/Autodăruirea Vieții 4
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unei ontologii a infinitului pe care gândirea filozofică grecească n-o putea întrezări. Sfântul Grigorie de Nyssa 2, de pildă, este primul teolog creștin care a acordat Dumnezeirii atributul infinității. Teologia trinitară apofatică își găsește astfel corelația în mistica „urcușului” contemplativ, „din slavă în slavă”. Acest balans paradoxal între pasivitatea „necunoașterii” esenței divine și progresia activă în cunoașterea energiilor divine arată în ce măsură creația „nu este o aparență, o mixtură de adevăr și neadevăr, legată de Dumnezeu printr-un semn minus, și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
realistă. Teologia nu ignoră, naiv, proporțiile catastrofale ale injustiției sociale din lumea de astăzi și nici nu speră la o îmbunătățire a lumii, fără har. Fiind prin definiție o religie mărturisitoare, creștinismul nu poate încuraja inerția mută sau pasivitatea fals contemplativă 2. Ortodoxia vede în persoana apostolului Pavel o fericită întâlnire a Martei și Mariei. Prin revelația căderii lui Adam, creștinismul indică adevărata sursă a răului și violenței în inima dezbinată și pătimașă a fiecărui om. Fără o adopție transcendentală întru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
În cartea de aur a pensionarilor români... Latura paradoxală a acestei psihologii e că prin intervenția rasei, sau prin cine știe ce fatalități ale destinului, acest iepure vrea să necheze și să muște, vrea să mugă și să sfîșie ca leii, acest contemplativ visător vrea să fie revoluționar. Voronca este, anume, unul din șefii integralismului, adică al unei arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te poți apropia fără a fi electrocutat pe loc, cu pocnet de mitraliere și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lacăte de ploaie Vor fi vînturi mai mari decît țările, Păsări Își vor ciuguli hohotele. ......................................... Dar numai glasul va rămîne Ca o sare a mării ucise. În general Însă, Patmos e poemul elevației și miracolului existențial, al purității și seninătății contemplative, de apropiat mai degrabă de lumea eterată și flotantă a unor Paul Eluard sau Robert Densos. Dar și, prin unele accente ale discursului, de solemnitățile altui călător vizionar al momentului, Saint-John Perse. El deschide calea poeziei de generoase elanuri umaniste
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
principiu fundamental din „alunecarea Într-o cale lactee de imagini”, propunîndu-și să adune „toate Înfățișările lumii sub cristalul pleoapei”, asemenea scăderi sînt Însă ca și inevitabile. Iar firea poetului nu era deloc Înclinată spre echilibrul lentelor decantări și al ascezei contemplative, ci tentată de spectacolul metamorfozelor unei lumi În mișcare, translate În frenezia imaginației lingvistice: o fervoare care i-a Îngăduit să Înlăture multe obstacole ale convenției literare, să aducă limbajul poeziei În acea stare de absolută disponibilitate, deschisă oricăror modelări
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
roce Miresme fugitive. Zvon. Migrații... Iar În cel de al doilea, sub un titlu sugerînd și el evanescența, deși În regim mai sumbru - Temnița de fum - o similară deschidere dinamică se conturează, semn ale nesiguranței și precarității ființei, dincolo de postura contemplativă invocată: Pace În inima voastră. În pura Oră oprită cu-o nălucă-n casă Rotiri prin veșnicia ca o axă Cu-oceanele, ca vorbe, umplând gura. ....................................................... Târât În larg. Ce bărci mă vor aduce Spre stâncile de var ca o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cărnii, materie perisabilă prin excelență. În orice caz, nu încape nici o îndoială că ele reprezintă, pentru ochiul care le privește cu sporită atenție, „un izvor de bucurii pe cât de la îndemână, pe atât de sobre și de sigure”. Că această voluptate contemplativă nu provine doar din simpla adecvare a cuvântului la obiect este îndeajuns de evident. Dar atunci ce anume ar putea să o provoace? Răspunsul cel mai nimerit poate fi găsit, după cum sugeram mai devreme, tocmai în predilecția scriitorului pentru stările
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
răspunse acesta cu un zâmbet chinezesc. - Ioanide e poet! exclamă Suflețel săltând pe scaun,pieptănîndu-și părul înfoiat cu degetele, visează sirene! Într-adevăr, Panait Suflețel nutrea opinia sinceră că Ioanide este inapt pentru orice operă pozitivă, un epicureu și un contemplativ. Ioanide nu dezminți prin nimic această ipoteză, din contră, se abstrase și mai mult. De fapt, el recapitula portretul etic al lui Gonzalv Ionescu, pentru care deținea o știre. Gonzalv urmărea o catedră de geografie, în vederea căreia făcea eforturi obsedante
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin exces de intelectualitate. În cazul acesta, goana tinerilor după senzaționalul de cea mai infamă calitate reprezenta o izbucnire a vitalității. Sunt generații căzute în paralizie morală din cauza cerebralității (ca generația lui Ioanide) și altele subsecvente, reacționând brutal contra vieții contemplative, în căutarea "dinamismului", de care vorbea Tudorel. Pragmatismul lui Tudorel era involuntar, rezultat al saturării de emoții interioare a generațiilor trecute. Ioanide ar fi avut și mai multă materie de reflecție dacă ar fi știut de al treilea eveniment, privind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dai zor cu recunoașterea viitorului? Lucrările pe care ți le-a încredințat statul, demnitățile pe care le-ai avut și le vei mai avea, decorațiile și altele nu sunt o dovadă că toată lumea te prețuiește? Pomponescu luă o figură foarte contemplativă, rămânând mereu politicos, și ocoli răspunsul direct. . - Sunt oameni, spuse el, care prin împrejurările sociale,prin ambiția celor din jurul lor sunt împinși în profesii pe care nu și le-ar fi ales singuri din simplă vocație. Ei le îndeplinesc bine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
riturile, precum soarele merge de la răsărit la apus"), Mesia extremoriental. În Bietul Ioanide, Șun e coborât din mit în lumea reală, așezat într-o societate și într-un moment istoric precis. Arhitectul Ioanide e întruparea artistului care trăiește pentru creație, contemplativ, considerând existența sub specie aeternitatis și pe care, spre a folosi o imagine a lui Lucian Blaga, "fantoma vremii nu-l atinge". În mediile frecventate, Ioanide trece drept un om excepțional, dar "dezordonat", cu capul în nori. Căutat în societatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era Demiurgul care îmi modela sufletul după cum îi șopteau trecătorii de pe stradă. Iubeam tăcerea cu care mă subjuga pe nesimțite. În tăcerea ei purficatoare, îmi care găseam tot adevărul nerostit. Noi trăiam o iubire de zămbete, ochi verzi și priviri contemplative, nu o iubire plină de vorbe și cuvinte smulse de pe buze, nu din suflet. Nu, cu alea își scria ea poveștile. Le scria altora, îi făcea pe toți să se îndrăgostească de ele și să o vrea doar pentru ei
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
Avem de-a face cu o discrepanță între scopul dominației, persoane și factorii aflați în joc, bunurile economice discrepanță care duce la impas și interzice orice stabilitate. Fiecare își etalează bunurile pentru a anexa persoana celuilalt; este un conflict pasiv, contemplativ, am putea spune. Într-un context ca acesta, nicio unitate, nicio stabilitate nu se poate manifesta. Sau persoanele sunt cele în cauză și, atunci, dominația lor nu se poate efectua decât prin jocul statutelor (organizarea ierarhică) -, sau ceea ce este în
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în primul rând în stările de excitație maniacală endogenă sau exogenă, în intoxicațiile de alcool, cocaină, în demențele presenile și senile (în faza de debut). 2) Extazul, fiind este o stare particulară de bine, mulțumire, fericire trăită într-o postură contemplativă. Este întâlnită în schizofrenie, tulburările de personalitate, la oligofreni și în isterie. 3) Moria, apare tot ca o trăire pozitivă, din care lipsește tonalitatea și faptul că nu este adecvată situației. Ea este euforia fără haz, demersul bolnavului fiind presărat
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]