33,831 matches
-
-uri-le, nuanțează. De fiecare dată cînd un nou personaj este introdus în scenă, alunecă pe bară de unde ne prindem, în mod obișnuit, cu mîinile cîte o compoziție vizuală reprezentativă, o instalație, dacă ar fi să apelăm la limbajul artei contemporane. Fotografii de nuntă de epocă, Ea și El micșorați, pitici, în sepia, sifoane, obiecte care mai de care de se găseau prin toate dughenele cînd eram copil, sticle și clondire de toate formele și mărimile, colivii care strîng în sîrma
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
Constanța, Lapidariul de la Muzeul Colecțiilor de Artă, curatori Rodica Matei și Anca Lăzărescu, și Constantin Cerăceanu, curator Pavel Șușară, galeria Luchian 12. Un premiu pentru întreaga activitate i-a revenit lui Liviu Stoicoviciu, figură singulară și enigmatică a picturii românești contemporane. În acest context al bilanțului artistic pe care Fundația Margareta Sterian îl face în fiecare an, apariția lui Constantin Cerăceanu în spațiul public trebuie rememorată în mod obligatoriu pentru că ea reprezintă una dintre cele mai viguroase și mai surprinzătoare prezențe
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
iubiți? - A, e ușor! "Now can zou tell/ the Dancer from the Dance?". William Butler Yeats. - Poetul dvs. preferat? - Rimbaud. Dar și Baudelaire, iar dintre americani Yeats e foarte important pentru mine, apoi Wallace Stevens și John Ashbury, un poet contemporan foarte bun și destul de dificil. L-am și tradus în franceză. În tinerețe îmi plăcea e.e. cummings. Aveam o prietenă la Boston, fuseserăm colegi de facultate, și i-am făcut o vizită odată, ocazie cu care l-am cunoscut
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
decadența" unui scriitor tipic epocii comuniste, "grandoare și decadență" nu în ordine succesivă, ci într-un inextricabil amestec, precum o descompunere fosforescentă... Să observăm din capul locului că Eugen Barbu are, în percepția noastră, a celor ce i-am fost contemporani, un statut de personaj cel puțin tot atît de caracteristic cît și opera sa cu înfățișări neîndoios valoroase, dar acut inegală, impregnată păgubitor de conjuncturalisme și, hélas, tangentă la plagiat. Barbu a fost un "princepe" în domeniul literaturii și publicisticii
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
expunere și a migrat, într-un mod inexplicabil, în folclorul de atelier și în anecdotica boemei artistice bucureștene, și nu numai, din ce în ce mai restrînsă și ea. Cum nici un eveniment public nu pare să marcheze acest moment important al calendarului sculpturii românești contemporane, nu ne rămîne decît apelul la memorie. Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel de mistică neprotocolară și de pioșenie greoaie, el este un sculptor romanic - un poet al
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
acestuia. Am încercat a ne obișnui, deși nu ne-a fost foarte ușor, cu o asemenea reducție. Acum s-a tăiat un număr de arbori (cineva i-a numărat: douăzeci și unu!) ce alcătuiau un fundal pentru Masa Tăcerii, unii din ei contemporani cu Brâncuși, care neîndoios îi acceptase. în jurul Mesei s-a produs prin suprimarea vegetației un spațiu circular enorm, un gol care o micșorează în ochii celor ce-o privesc, o minimalizează absorbind-o în albul gălbui al unei încadrări pe
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
lui suscită din capul locului un interes nu întotdeauna lămurit, perpetuat sub formula inconvenientă de "misterul lui Creangă". Și, cum pe seama unui scriitor de asemenea importanță puțină mitologie nu strică, să începem cu o amintire aparte a mai vîrstnicului său contemporan, Gr. Alexandrescu. Neputîndu-și explica prea bine "colorația atît de vie, sugestivă și naturală" a originalului autor "poporal", fabulistul și prietenii îl însărcinează pe profesorul Gruber a-l cerceta mai îndeaproape. "Distinsul observator", preocupat de psihologia experimentală cu aplicații în "audiția
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
traduceri, premii, referințe critice. Spațiul cel mai mare este ocupat de descrierea analitică a romanului și de evidența receptării, cu diferențe considerabile de la un roman la altul, în funcție de valoare, dar și de alți parametri extraliterari. Indiciile de conținut pentru romanul contemporan (de exemplu) sunt date de categorisiri care oferă o imediată orientare a cititorului în câmpul vast al temelor și al formulelor narative. Avem astfel roman polițist, social, istoric, de aventuri, de spionaj, SF, politic, de familie, de tip comportamentist, de
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
lumi sonore, ce se armonizau în baza unui model mitologic paradigmatic), faza subordonării (un anume limbaj a devenit cu timpul hegemonic), și pînă la faza atomizării de azi (cînd asistăm la pulverizarea limbajelor muzicale). întreaga babilonie stilistică din creația muzicală contemporană este redevabilă tocmai acestei dispuneri cvadrifazice a istoriei fenomenului sonor, lumea muzicii resimțind tot mai acut și mai dramatic nostalgia unui spirit al epocii investit cu proprietatea izotropiei. Aceasta și pentru că, în conformitate cu legea entropiei, evoluția marchează crearea unor insule din ce în ce mai
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
cazul celor mai mulți dintre scriitorii ruși, ceea ce este cel mai uimitor în scrisul dvs. este firescul. Sunteți la curent cu ceea ce se petrece azi în proza rusească. Și în Rusia, în general vă interesează ce se petrecere? O.L: În literatura contemporană a țărilor din Est , îmi place foarte mult Andrei Kurkov și faimosul lui Pinguin, care, găsesc că alcătuiește un portret tulburător al societății post-comuniste delincvente, oscilând între burlesc și patetic. Îmi place foarte mult și Ludmila Ulițkaia, la care atmosfera
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
într-o restabilire a echilibrului țării care să-i permită să se dezvolte departe de influențele mafiote și de disparitățile economice extraordinar de mari. D.J. O altă trăsătură uimitoare a romanului dvs., de data aceasta raportată la peisajul prozei franceze contemporane, este o puritate a limbajului absolut remarcabilă. Limbajul erotic crud al unui anumit curent al prozei tinerilor de azi nu vă spune nimic? O.L. Mi se pare că această trăsătură a limbajului mi s-a impus în chip firesc
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
de asemenea personajelor mele, am încercat să redau ceea ce ar putea fi veșnicele monologuri interioare ale unui bătrân amnezic ca și cele ale unui adolescent crescut într-un mediu protejat. Cruditățile de limbaj așa cum pot fi ele găsite în scrierile contemporane nu-și aveau deci locul aici. D.J. Dintr-o frază care se pierde cu totul în țesătura narațiunii ( la prima lectură eu una nici n-am remarcat-o) aflăm că prima soție a lui Fiodor Vasilievici se numește Iulia. A
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
de Custine, când pe Pușkin și pe a sa Nathalie, când pe Ecaterina cea Mare, când pe Griboedov, alături de puzderie de conți și contese, baroni și baronese, ambasadori din Răsărit sau din Apus, vizitatori din diverse epoci ale muzeului, inclusiv contemporani, ba îl recunoști chiar și pe actualul director, împovărat de imensa responsabilitate ce-i apasă umerii. E un fel de vârtej postmodern al tuturor vârstelor muzeului-reședință imperială, alimentat de două fluvii distincte: cel al actanților propriu-ziși și cel al publicului
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
este o victorie simbolică în fața dezordinilor de tot felul. Acest portret de acum cîțiva ani acoperă perfect imaginea de astăzi a unui artist așezat și proaspăt în același timp. În cadrul generației sale și în spațiul mai larg al artei românești contemporane, Claudia Todor este o prezență singulară. Mai întîi o individualizează un anumit exotism al apariției nemijlocite și insolitul definiției somatice. Suplă ca o atletă în plin exercițiu competițional, cu tenul măsliniu și cu ochii mari, umbriți de un păr întunecat
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
cenzura și interdicțiile ideologice, ci au de înfruntat dificultăți economice de tot felul. Semnificativ este faptul că în perioada de după 1989, în Slovacia au apărut numai cîteva volume din literatura română, printre care o antologie de povestiri ale unor autori contemporani intitulată Stratení v Balkánii ( Pierduți în Balcania), selecționată și prefațată de Libu�a Vajdová, și romanul Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade (traducere: Jana Páleníková), cunoscut publicului slovac și prin lucrările sale din domeniul istoriei religiilor. De un succes neașteptat
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
români au făcut progrese evidente din 1946 și pînă astăzi - asta e în afară de orice îndoială. Din păcate, ei nu și-au schimbat nici mentalitatea, nici stilul. între generația comunistă care a fraudat în 1946 și cea reprezentată de urmașii ei contemporani nu există o diferență de substanță, ci doar una de ambalaj. Mai grav apare însă faptul că ziua de 28 noiembrie ne-a scos, pentru multă vreme, din rîndul popoarelor credibile. în nici o altă țară ex-comunistă, de la Polonia și Ungaria
Modelul sordid by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12202_a_13527]
-
scrierile pe temeiul cărora se poate clădi o cultură solidă și cuprinzătoare". Două cuvinte despre aria de competențe a autorilor de articole, așa cum o deduc din frecvența semnăturilor. Dan Grigorescu scrie despre criticii și eseiștii interbelici, dar și despre unii contemporani. Adriana Mitu și Manuela Anton își împart scriitorii vechi până la clasici. Nicolae Mecu face bibliografia clasicilor și a scriitorilor de la începutul secolului XX. Dorinei Grăsoiu îi revine sectorul interbelic. Misiunea cea mai grea o are, după părerea mea, Raluca Dună
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
despre specificul selecției? Ne ajută, într-o primă instanță, Raluca Dună, redactor coordonator, într-o scurtă explicație din Nota asupra ediției. Selecția este mai severă pentru perioada veche și pentru perioada clasică, dar ceva mai permisivă, mai laxă, pentru perioada contemporană. E, oarecum, firesc, să fie așa. Nu am remarcat absențe flagrante din posibilul tablou al scriitorilor clasici și interbelici. Discutabilul începe în sectorul actualității. Din generația războiului, lipsește frapant Geo Dumitrescu (nici C. Tonegaru și D. Stelaru nu sunt), în timp ce
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
să constatăm cât de repede se învechesc bibliografiile care au în vedere istoria receptării adusă la zi. Dintr-o notă preliminară aflăm că Bibliografia esențială... și-a oprit înregistrările, în cele mai multe dintre cazuri, în anul 2000, dar uneori, pentru scriitorii contemporani, a mers până în 2003. Datorită confuziei editoriale de după 1989, cele mai multe carențe ale bibliografiei provin din acest segment temporal 1990-2003. La Nicolae Breban nu sunt înregistrate cărțile clujenilor Laura Pavel și Ovidiu Pecican; la D. Cantemir, lipsește cartea Adrianei Babeți; la
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
Dumitru Hurubă Nu v-am spus? Prietenul meu Haralampy nu este doar unul dintre cei mai mari poeți din blocul nostru, ci și un prestigios culegător și prelucrător de folclor contemporan. Ca poet, după ce a văzut la televiziune un tânăr lirician-torpilă anti-caravana Eminescu-Blaga-Arghezi-Voiculescu ș.a., a publicat în "cutia de de sesizări și sugestii" două poeme dedicate președintelui Asociației de proprietari, încât acesta, când le-a citit, s-a schimbat la față
" Români de români" și la TVR1 - cu felicitări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12224_a_13549]
-
pare să-l fi acaparat cu totul. În doar câțiva ani, Bogdan Ghiu a tradus din Bataille, Foucault, Deleuze, Baudrillard, Bourdieu, Derrida, Todorov, pentru a numi doar o parte dintre eseiștii și filozofii care i-au deschis apetitul pentru filozofia contemporană. Facultatea de litere este o culegere de eseuri, cronici, prefețe, răspunsuri la anchete și alte articole ocazionale publicate în ultimii ani în presa culturală. Textele sunt dispuse în pagină foarte interesant și grupate în mai multe secțiuni. O singură privire
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
Mihai Zamfir Titlu intenționat ambiguu: nu va fi vorba de ceea ce "suferă" scriitorul atunci cînd își exercită oficiul (posedăm în acest sens nenumărate și lacrimogene mărturii), ci de modul în care literatura contemporană și-a făcut din suferință materie predilectă. Cum s-a ajuns aici? Că scriitorii s-au considerat dintotdeauna sarea pămîntului - nu-i nici un secret. Au avut acest bizar sentiment încă din Antichitatea europeană, atunci cînd depindeau în mod direct de
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
adevărata stare doar atunci cînd s-a aflat pus la zid; condiția umană apare în toată exactitatea ei cînd nu mai poți da nici un pas înapoi, cînd trebuie să te sacrifici pentru că nu ai altă soluție. în viziunea modernă și contemporană asupra literaturii, tot ceea ce - în epocile îndepărtate - glorificase viața, speranța, încrederea în posibilitatea fericirii (idila, pastorala, ecloga, poezia ceremonială, oda etc.) este astăzi considerat literatură de calitate îndoielnică, dulcegărie depășită. Chiar și specia comediei (fortificare sufletească prin rîs compensatoriu) a
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
grupul restrîns al creatorilor de artă nu poate astfel decît să crească de la an la an. Fie că o mărturisește sau nu, majoritatea cititorilor nu doresc altceva decît realizarea unei modeste fericiri și a împăcării cu soarta. Or, marea literatură, contemporană nu pare a le oferi soluții accesibile pentru realizarea acestui vis legitim. Să ne mai mirăm că publicul îl caută în sub-literatură, în proza de consum, în romanele "apă de trandafiri"? Doar acolo are el senzația că va găsi puțină
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]