73,689 matches
-
pretext se dovedește mai fertilă decât înscrierea într-un canon recunoscut", chiar dacă aceasta duce la îndepărtarea unei astfel de scrieri de nucleul dur și pur reprezentat de specificul SF-ului. Aici însă, Radu Pavel Gheo pune punctul pe i: "În contextul modificărilor petrecute în literatura postmodernă, disoluția genurilor și comunicarea intertextuală impun ca transformările SF-ului să îmbrace două forme diferite. Una este cea a adoptării unor strategii narative deja acceptate în literatură ș...ț Cealaltă este ce a acceptării ideii
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
hoarde barbare de crack-uri, soft-furăciune, DivX-uri prost ripuite" (revistahifi.ro). Din punct de vedere stilistic, cuvîntul e folosit atît în expresii populare, în care substituie sinonimul hoție - "Furăciune ca-n codru. Sunteți niște nesimțiți" (sportplus.ro), cît și în contexte culte, în alăturări contrastante destul de stridente: "descoperim o poveste similară, dar cu elemente de furăciune mai pronunțate" (revistapresei.ro). Cred că impunerea lui furăciune a fost favorizată și de existența adjectivului furăcios "care are obiceiul să fure". Mi se pare
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
în perioada comunistă îl transformă automat pe cel în cauză în nostalgic al fascismului și nazismului și, de ce nu, într-un antisemit mai mult sau mai puțin camuflat. Iar a-i vorbi de bine pe Eliade și Cioran, chiar în contexte care nu au nimic de-a face cu ideile promovate de ei în tinerețe este echivalent cu demascarea naturii politice dubioase a celui în cauză. Cei care au demontat aceste mecanisme de propagandă (Furet, Koch, Revel) sînt, în cel mai
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
pătrunde substanța, în toată complexitatea ei, și să-ți dai seama de dramele care îl consumă pe autorul lor; drame care nu sfârșesc nici o clipă. Se opune, fără cruțare, istoria. M-am străduit, pe cât cu putință (nu e posibil întotdeauna, contextul avându-și exigențele sale) să evit a confesa despre Lovinescu lucruri pe care le-au mai spus și alții. Unii se vor fi mirând poate că ceea ce m-am hotărât să evoc acum, după atâta amar de timp, nu a
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
și a fi trăit cu adevărat în casa lui Lovinescu acele clipe tămăduitoare, restitutoare a respectului pentru om. E o senzație încărcată de recunoștință, însoțită de o exaltare care nu se poate descrie în toată intensitatea ei benefică, stare sustrasă contextului istoric care o genera. Nu poți trăi în planul unei relatări literare, oricât de izbutită, ceea ce viața îți conferă nemijlocit, brutal de concret. Resuscitezi cumva trecutul, dar identificarea cu realitatea păstrează întotdeauna o marjă de accept convențional. în anii cât
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
însemnările lui Titu Maiorescu, ceea ce explică grija lui de totdeauna pentru păstrarea manuscrisului." Deși în contrazicere cu realitatea, afirmațiile lui Virgiliu Monda nu sunt lipsite de importanță, și voi arăta de ce. Dar ele trebuie preluate critic și situate într-un context temporal, pentru că Agendele lui Lovinescu cunosc o istorie și evoluează în salturi ondulatorii, ale căror alternanțe nu-și află prin conținutul lor o explicație. în lipsa unor documente care să înlesnească interpretarea, se pot face cel mult speculații sau simple presupuneri
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
apărut deja, acest text a fost cercetat parțial de Mircea Deac în cartea sa Mattis Teutsch și realismul constructiv, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1985, carte în care se și publică vreo cîteva fragmente, și de Mihai Nadin care îl amintește în contextul discuției despre Ideologia artei, în prefața la varianta românească a acesteia, Editura Kriterion,București, 1975. Dictat în limba germană și redactat în aceeași limbă de către eleva și colaboratoarea sa, pictorița Irene Lukas, Realismul constructiv este finalizat, așa cum se înregistrează, cu
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
puteau alege, pentru a cincea sau a șasea proiecție pe zi, fețe devorate și Teroare la cabană (regia Eli Roth) sau alte producții demne de Umbre mai nobile. Este regretabilă (și totuși previzibilă) absența unui film românesc în competiție, în contextul în care primul Trofeu TIFF a mers în palmares la un românesc: Occident, în regia lui Cristian Mungiu, același Cristian Mungiu care anul acesta a fost membru în juriu. Frustrarea " cu un ușor iz de naționalism, trebuie să recunosc " ce
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
rezultată uneori și din transcrieri automate ale vechilor rețete) ridică și alte probleme: cartea de bucate poate evoca în deplină liniște - și fără note de subsol - realități uneori mai puțin familiare cititorului contemporan. Desigur, această nobilă nepăsare devine, în anumite contexte politice, subversivă. În anii de progresivă sărăcire alimentară ai regimului comunist, o carte de bucate veche - pomenind de icre moi, sparanghel, nisetru - era un document antistatal și de propagandă burgheză; în perioada de maximă lipsă, deveniseră explozive chiar rețetele care
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
care e departe de a fi un necunoscut pentru noile generații, fiind de multă vreme studiat la școală, se cuvine examinat sine ira et studio din cîteva unghiuri de vedere care să-i clarifice atît specificul cît și încadrarea în contextul istoric. Departe de-a fi un "vestitor", un "revoluționar", cum au sunat și mai sună cîteva clișee, poetul e un înfocat tradiționalist ce nu aspiră cîtuși de puțin la o "înnoire", ci la o restaurare a rînduielilor vechi, la o
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
și pe urmă există Shakespeare, nu? Din care pornesc diferite lucruri. în Canonul occidental al lui H. Bloom e vorba de toate acestea. N.M: Partea proastă e că Bloom n-are cunoștință de literatura română. Dacă tot vorbim de contexte, Romantismul îmblînzit al lui Virgil Nemoianu conține un capitol despre România care este una din cele mai bune analize ale romantismului nostru, care s-a făcut vreodată. Motivul? Punerea lui cu adevărat în context european. Mai interesează în S.U.A. studiile
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
literatura română. Dacă tot vorbim de contexte, Romantismul îmblînzit al lui Virgil Nemoianu conține un capitol despre România care este una din cele mai bune analize ale romantismului nostru, care s-a făcut vreodată. Motivul? Punerea lui cu adevărat în context european. Mai interesează în S.U.A. studiile de istorie literară? M.C.: Istoria literară nu mai interesează, interesează unele studii, unele din ele foarte inteligente care discută aspecte ale istoriei literare. Indiferent dacă din unghi feminist, corect politic etc. Teoria mea este
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
aducerea lui în cel mai trepidant astăzi. De aceea, nu aș numi asta o actualizare, ci, mai degrabă, o nouă lectură făcută azi. Pentru că nu se urmărește forțat și cu orice preț actualizarea, ci se ajunge acolo firesc, prin ritmurile, contextul și presiunile la care mintea, trupul și sufletul cititorului de azi este supus. Neputînd rămîne indiferent, pe creator îl arde și îl costă prezentul fierbinte. Relațiile umane sînt, pînă la urmă, aceleași, cînd este vorba de iubire, de trădare, de
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
îi lovești înverșunat cu mătura sau cu "un ceva" te privesc batjocoritor de sub carapacea lor de granit și, în fracțiuni de secundă, se întorc victorioși în sânul familiilor... Ceea ce am scris până aici este, evident, o divagație, de fapt, în context, o uvertură, dar bine că n-a fost mai lungă! Fiindcă: după vizionarea spectacolului de la B1 Tv prezentat în premieră mondială de cvartetul compus din domnul Mugur Ciuvică la contrabas cu goarnă, domnul Victor Ciorbea la vioară cu tulnic, domnul
Cvartet de candidați by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12820_a_14145]
-
încerca să demonstreze că PN} CD-ul va face... etc, Vasile Gherasim, prins în menghina doamnei Buruiană și amenințat permanent de ghilotina domnului Ciuvică, își păstra, cu o putere misterioasă, grimasa de siguranță a locului PSD în sondaje... În acest context, "Nașul" Radu Moraru, profund muțit de emoția recitalului, devenise un participant oarecare, semănând cu personajul coșbucian din poezia "Nunta în codru", cărând apă cu ciurul ca să-i mai stâmpere pe soliști. Nici vorbă! Dar ar fi fost chiar nedrept pentru
Cvartet de candidați by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12820_a_14145]
-
diable? oů diable? pourquoi diable? etc.; cf. TLF, Le Trésor de la langue française informatisé), desigur cu diferențe în preferința pentru cuvîntul care denumește diavolul sau pentru alte expresii transgresive. Mult mai puțin frecventă pare a fi în romînă, în aceleași contexte, construcția - poate fenomen de hipercorectitudine sau de atracție - cu forma de genitiv-dativ dracului: "Ce dracului să-i fac ?"; Numai o secundă... nu știu ce dracului!..."; De unde dracului ai mai venit și dumneata?" (revistarespiro.com). Forma dracului este în schimb explicabilă în alte
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
R. Petrescu, Șansa). E probabil ca în aceste situații să fie vorba de o extindere a formei de dativ (inițial și cu valoare de locativ) din formulele de imprecație a da dracului, a se duce dracului. Iar cînd în asemenea contexte verbale apare și forma dracu', aceasta pare într-adevăr o trunchiere: "Lasă dracu și servici și tot și dă fuga să își ia masca de gaze" (fanclub.ro); "dă-le dracu' de cărți, las' că le băgăm pe toate într-
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
Diferenței clamate retoric - a scos în evidență și fața urîtă a "diferenței": 2004 a intrat în istorie ca ediția amenințată de intermitenții umiliți și obidiți, agitîndu-se pentru niște chichițe legate de ajutorul de șomaj - o vînzoleală care friza grotescul în contextul colosului luxos care e Cannes-ul festivalier, cu starurile lui planetare și cu cifrele lui de afaceri astronomice. Sigur, "diferența" există, de cînd lumea, dar la Cannes ea e, parcă, mai vizibilă și mai spectaculoasă decît oriunde. Așadar, sub semnul
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
necomunicat de UEFA la FIFA și, deci, neomologat; precum tot atât de posibil este și ca rezolvarea unor diferende să se poată realiza doar în văzul și auzul țării, mai ales dacă disputele iau forme mai mult sau mai puțin belicoase. Este contextul în care, după cum s-a constatat de-a lungul anilor, se poate ajunge lesne la situația ca dueliștii să nu respecte cea mai elementară și categorică regulă: folosirea aceluiași tip de armă... Apropo de panoplii, resurse verbal-și-medieval-războinice, și revenind: în timp ce
Pițurcă, Dinu și Lombroso by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12842_a_14167]
-
despărțirii prin însumare? Gest firesc al oricărui visător care privește, pe jumătate nostalgic, pe jumătate detașat, înapoi? Epilog sau punct de suspensie?... Greu de spus, dar avantajul cel mare îi revine cititorului. Pentru că alăturarea aduce beneficiul lecturii într-un nou context. Pentru că alăturarea confirmă și infirmă ceea ce știam - vom ști - despre Mircea Cărtărescu. Aș începe de altfel cu o constatare cuminte, cu o impresie vizuală, aptă de a fi extinsă simbolic. Cititorul nu ține în mînă o carte obișnuită, tipărită în
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
jocului simplu și întotdeauna surprinzător al relecturii, al confirmărilor și infirmărilor lucrurilor deja spuse, deja crezute definitive. Nimic mai firesc decît senzația de contrariere pe care o manifestă oricare cititor în fața unui text știut cu care se reîntîlnește în alt context. Și probabil primele semne ale relecturii critice a poeziei lui Mircea Cărtărescu le găsim în postfața lui Paul Cernat, subtilă analiză a poeziei cărtăresciene. Paul Cernat e convins că tot ceea ce părea, la cea dintîi citire, "subversiune", "demitizare" sau "frondă
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
care îl joacă, muchia de cuțit între inocență, prostie și ipocrizie se simt din plin și aduc pe scenă dinamică și un inspirat contrapunct. Ce cred eu că nu a izbutit, sînt celelalte două roluri masculine, secundare dar importante pentru context, pentru atmosfera textului, pentru a desluși ceva din motivele retragerii în sine. Șerban Georgevici, Will Kronk și Mihai Bendeac (student la U.N.T.C.), Patrick Bennet joacă superficial, exterior, în altă notă decît partenerii lor, strident. Merită să fie văzut și
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
putea importa de acolo, "caracterele". "Acestea ori cresc pe pămîntul nostru, ori nu există deloc!" Răzbate astfel, prin veac, un ecou al gîndirii, pecetluite de-o exemplară rectitudine personală, a lui P. P. Carp. Cu toate că nu ne putem reprima, în contextul nostru derizoriu inclusiv prin excesul de scepticism și ironie, o impresie de naivitate în fața "demodatului" concept: "caracter"... În paginile cărții de care ne ocupăm, dl Vasile Dan ilustrează o sumă de aberații ale epocii în curs, realizînd un album de
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
a-i da haina potrivită, contribuind astfel la îmbogățirea unui arsenal conceptual atît de necesar pentru schimbul de idei și dialogul între culturi. Dar problemele și dificultățile traducerii sunt numeroase, iar soluțiile diverse, nuanțate, mereu adecvate în funcție de opera tradusă, de contextul cultural, de evoluția limbii. Iată doar cîteva dintre ideile formulate de Irina Mavrodin în legătură cu traducerea literară și născute dintr-o experiență bogată, îndelungată și, lucru rar, împărtășită cu multă generozitate. Numeroasele premii care i-au răsplătit munca de traducător, dar
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
Atât. încolo, la o parte, sau la spionaj. Noi am plecat să liberăm Ardealul, iar acum ne vedem cotropită țara. Trebuie țapi ispășitori. Voi sunteți..." (Opere 3, p. 29). Apare pentru prima dată un cuvânt greu - spionaj - pus într-un context aparent neutru, ca simplă probabilitate, dar care va atârna decisiv, mai târziu, deasupra capului, grăbind deznodământul nefericit. Remus Lunceanu asistă deocamdată la victoria germanofililor, în frunte cu Marghiloman și Carp. Frică, suspiciune, vinovăție Subiectul epic e destul de palpitant, punctat de
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]