1,040 matches
-
nr. 10 din Cahiers d’Art o (altă) mențiune second hand: „Chervos (sic!) studiază desenul lui Cezanne și la urmă sînt reproduse ultimele creațiuni de arhitectură modernă cehoslovacă”. O atenție similară e acordată revistei Horizont și în numărul 74 al Contimporanului, nu fără (încă) o indicare a influenței germane: „Horizont este revista grupului arhitecților moderni cehoslovaci. Numărul al doilea aduce proiectul și modelele unui pod în beton armat, o soluție nouă constructivă antiarhitectonică de-a dreptul impresionantă, după proiectul Farsky-Kroha. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îndeplinește pentru noi funcționarea creatoare a artelor surori”. Ultimul și cel mai amplu material despre arhitectura/arta nouă cehoslovacă este „Casa de locuit“ de B. Vaclavek (Praga), publicat în nr. 79 (1 februarie 1929), cu precizarea finală „articol scris pentru Contimporanul”: „Cehoslovacia poate fi așezată între primele țări care au realizat arhitectura nouă. Mai întîi s’a lucrat teoretic. Karel Teige și alții în Stauba au reușit să influențeze și generațiile vechi. Nu au fost specialiști cari au pregătit terenul, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înainte de războiu încercase drumuri nouă. După război s’au strîns la lucru forțele tinere. Orașele noastre se dezvoltă repede (...) Din ce în ce însă, intră în centrul preocupărilor moderne casa de locuit, din cauza lipsei de locuințe”. Reforma urbanistă preconizată de „contimporani“ se așază așadar sub semnul unui „utilitarism” colectiv (blocurile), însă „experimental” și fasonat estetic (spre deosebire de mai vechile „cazărmi hidoase”): „Prin întinderea acestor cartiere noui cu rețeaua de străzi, apă, gaz și lumină se încărcau peste măsură bugetele orașelor fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de A. Tairoff). Anunțata colaborare cu „grupul artiștilor ruși refugiați la Berlin” nu s-a concretizat, din păcate, prin nici o (altă) semnalare a revistei Objet, dar informațiile privind constructivismul vin adeseori — prin Marcel Iancu — pe această „filieră germană”. În 1923, Contimporanul va fi cea dintîi publicație de la noi care publică versuri din Maiakovski (în numărul 30, un poem apocaliptic, intitulat „Foamete pe Volga“, „se datorează poetului boleșvic Mayakowsky, tradus dintr-una din revistele revoluționare ruse care apar la Berlin”. Este primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Este primul poem maiakovskian tradus în România). Semnificativă este însă și notița simpatetică despre gruparea postsimbolistă „Frații lui Serapion”, aflată în flagrantă contradicție cu ideologia Sovietelor. Despre limbajul zaum întîlnim o referire — la mîna a doua — într-o notiță din Contimporanul nr. 49 despre revista belgiană Het Oversicht (Anvers, caiet 210), „un studiu (...) asupra poetului rus Iliazd, inventatorul limbei zaum de muzicalitate rusă”, anticipată de o alta, în numărul 45, unde este prezentat Le dentu de Phare. De reținut analogia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autor ca șeful școalei Dada din Moscova”. Principalele puncte de contact cu avangarda rusă/sovietică sînt reprezentate totuși de teatru (pe linie futuristo-constructivistă, prin experiențele lui Meyerhold și Tairoff) și de artele plastice (pe linia „purismului” constructivist și a suprematismului). Contimporanul a publicat reproduceri ale unor lucrări de G. Anenkoff (machetă p. Gaz de G. Kaiser — în nr. 55-56, martie 1925) sau Rodschenko (Construcție — în nr. 59, mai 1925). Numărul 53-54 al Contimporanului (consacrat arhitecturii moderne) cuprinde două articole semnate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plastice (pe linia „purismului” constructivist și a suprematismului). Contimporanul a publicat reproduceri ale unor lucrări de G. Anenkoff (machetă p. Gaz de G. Kaiser — în nr. 55-56, martie 1925) sau Rodschenko (Construcție — în nr. 59, mai 1925). Numărul 53-54 al Contimporanului (consacrat arhitecturii moderne) cuprinde două articole semnate de Marcel Iancu, făcînd referiri entuziaste la adresa constructivismului rus: „Constructivism și arhitectură“ („acele serii de expoziții din Rusia și mai ales Germania, pe cari noi le considerăm ca un vulcan de adevăruri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se poate să nu schimbe suprafața pămîntului”) și „Arhitectura nouă“ („Constructivismul ale cărui origini se găsesc în începuturile artei abstracte (...) s’a dezvoltat mai ales în Rusia și Polonia”). În privința teatrului, un moment semnificativ îl reprezintă apariția numărului 55-56 din Contimporanul („Teatru/Cinema“), unde Sandu Eliad semnează un articol amplu („Teatrul teatrului“) despre două opțiuni antinaturaliste și antimimetice ale „teatrului nou” — „teatrul stilizat”, static al lui Meyerhold și teatrul constructivist, dinamic, „umanizat” al lui Tairoff. Preferințele autorului merg — în mod vădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urmă. Tot aici sînt reproduse „pagini din Tairoff” despre arta actorului (articolul „Actorul. Diletantism și materie“). Sandu Eliad va reveni mai tîrziu — explicativ și polemic totodată — asupra opoziției teatru dinamic vs teatru stilizat într-un articol din numărul 59 al Contimporanului (anul 1925). Începutul articolului exprimă elocvent relațiile mediat-conspirative ale avangardiștilor români cu „arta nouă” din URSS: „Zidurile chinezești ridicate în jurul activului laborator care prepară în eprubete uriașe precipitate de idei, bogate în virulență și aciditate, împiedică orice cunoaștere de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
schimbă în fața spectatorului după nevoile scenice, ale textului”. Idei asemănătoare despre „revoluția teatrală” sovietică, însă cu o notă mai apăsat politică, întîlnim și în articolul „Drama-pantomimă“ al lui Ion Călugăru, din același număr al revistei Integral: „Acolo însă unde mitul contimporan, evident politic, în stăpînirea proletariatului, s-a difuzat în colectivități, se înfăptuie și un teatru nou: Rusia”. O „notiță” din numărul 6-7 al Integralului („Teatrul sovietic“) merge și mai departe. E vorba de o prezentare a opiniilor despre teatru expuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revoluționar, apt să antreneze poporul. Teatrul nu-i o formă de expresiune literară și nu autorul face teatrul (...) Arta nu este individuală. (...) Teatrul care profesează sub forma cea mai avansată principiile și tendințele vremurilor actuale este acela al lui Meyerhold”. Contimporanul semnalează însă, oarecum ironic, și alte „evenimente artistice” din URSS: „la Moscova a fost executată o simfonie futuristă, cu ocazia aniversării revoluției, de către o orchestră compusă din tunuri, puști, sirene de vapor, fluiere de locomotivă și tot felul de sgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Aci cu ocazia acestui jubileu și’a publicat o carte plină de știința artei pe care o profesează. Este volumul 9 din baukausbucher”. O nouă și ultimă mențiune notabilă a avangardei de peste Nistru vom întîlni abia în numărul 100 al Contimporanului (martie 1931), unde este publicat un articol-necrolog despre „Maiakovski“. Textul din Contimporanul oferă o caracterizare avizată a poeticii autorului rus, datoare — în parte — influenței expresionismului german: „Wladimir Maiakovski. Șeful futuriștilor ruși comuniști cîștigase o notorietate mondială grație traducerilor în limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
știința artei pe care o profesează. Este volumul 9 din baukausbucher”. O nouă și ultimă mențiune notabilă a avangardei de peste Nistru vom întîlni abia în numărul 100 al Contimporanului (martie 1931), unde este publicat un articol-necrolog despre „Maiakovski“. Textul din Contimporanul oferă o caracterizare avizată a poeticii autorului rus, datoare — în parte — influenței expresionismului german: „Wladimir Maiakovski. Șeful futuriștilor ruși comuniști cîștigase o notorietate mondială grație traducerilor în limba germană a poeziilor lui. Maiakovski a avut marele merit de a urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cînd proletariatul marilor orașe în persoana lui Lenin (sic!) a luat conducerea politică, M. devenise poetul oficial al Sovietelor. Sinuciderea lui răpește Moscovei sovietice poetul reprezentativ al epocei”. Necrologul din unu e mai scurt și mai rudimentar decît cel din Contimporanul, însă mai afectiv și mai aprins militant: „A murit în Rusia Mayakowsky. Un nume care a răsvrătit lirica rusească prin 1915 cu dinamismul unui temperament în artă exploziv. Dintre futuriștii ruși a fost cel mai însemnat. Agitațiile lui ca orator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în nr. 42, și „Apusul lui Burliuck“ în nr. 44), prezentate ulterior — prin intermediul lui Sașa Pană — ca fiind „primele în limba română”. Lucrul este însă - după cum am văzut - inexact, prima traducere românească a unui poem maiakovskian apărînd în 1923 în Contimporanul. Cît privește următoarea afirmație a lui Sașa Pană, „Nu știu să mai fi apărut în presă, în acele zile, încă vreun cuvînt iscat de dispariția voluntară a marelui poet al Marii Revoluții”, e limpede că ne aflăm în fața unui lapsus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cuvînt iscat de dispariția voluntară a marelui poet al Marii Revoluții”, e limpede că ne aflăm în fața unui lapsus calami. Singurele referințe la avangarda sîrbă au în vedere gruparea și revista Zenit, prezentată pentru prima oară în numărul 49 al Contimporanului: „no. 26-33 (octombre). O reproducere din pictorul sîrb Lozovick (New York), poezie „MOTS DANS L’ÉSPACE“, proclamație de Liubomir Mitzici, o traducere din poetul italian Vasari”. Catalogul expoziției internaționale a revistei lui Vinea și Iancu indică: LA SERBIE par Jo-Kleck le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetic antieuropean» al lui Liubomir Mitzich, «Avion sans appareil», manifest poetic lansat Europei civilizate, de rezumat cu amenèe est le fruit de la culture européene sur le continent balcanique”. Acesta va fi, de altfel, „semnul” sub care va fi percepută la Contimporanul mișcarea de avangardă din Serbia. O notă din nr. 71 (decembrie 1926) trimite către o antiteză între „Europa jună” și „putregaiul” civilizației occidentale (admirat de poetul indian Tagore): „Gruparea Zenit din Belgrad în frunte cu Lubomir Mitzici a înmînat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bolșevizant - sînt ingredientele particularizante ale imaginii oferite avangardiștilor români de către avangarda „zenitistă” sîrbă. Percepția modernismului sloven este, în revistele românești de avangardă, grevată de confuzii amuzante, explicabile prin faptul că ecourile sale parvin exclusiv mediat, prin intermediul unor publicații occidentale. În Contimporanul nr. 81, o notiță despre Der Sturm, salută numărul special dedicat avangardei „slavone”, textul încheindu-se pe o notă din care transpare frustrarea nerecunoașterii internaționale a mișcării moderne autohtone: „Der Sturm consacră ultimul număr mișcărei moderne din Slavonia. Plastică, arhitectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasament ipotetic - pe locul al treilea, după Franța și, la mică distanță, Italia. Preferințele poetice ale lui Ion Vinea merg cu precădere înspre comilitonul Georges Linze, director al revistei Anthologie din Liége, ale cărui poeme (cu sau fără dedicații către „contimporani”) și manifeste „ilustrează” frecvent paginile revistei unde este un fel de colaborator permanent. Un studiu comparativ între poemele sale și cele semnate de Ion Vinea ar scoate la iveală similitudini surprinzătoare, de la decupajul versurilor pînă la cerebralitatea și tonul elegiac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestor compoziții lirice, diagrame „simultaneiste” ale tristeții în decor cosmopolit. Același Linze s-a ocupat, după cum am văzut, de vizita artiștilor plastici din Belgia la marea expoziție internațională de la București. Textele sale au fost citite la toate manifestările poetice ale Contimporanului. Numărul 57-58 conține un bogat grupaj de prezentare a artei noi - literatură, arhitectură și plastică - din Belgia: „La poésie nouvelle“ de Linze (o panoramă a revistelor și direcțiilor poetice din avangarda belgiană), „En Belgique. Un manifeste. Georges Linze & son ésthetique
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
belgiană), „En Belgique. Un manifeste. Georges Linze & son ésthetique du paysage“ de Gommaire van Looy și un poem al lui Emile Malespine („Vers“) dedicat lui Marcel Iancu. Într-o „Scrisoare din Belgia“, publicată în traducere română în nr. 45 al Contimporanului, poetul valon vorbea despre statutul periferic al țării sale „minuscule”, situată între Franța și Germania - într-un „extrem occident european”, dar și între două epoci: este mai mult decît posibil ca Vinea să se fi simțit aproape nu doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de a se clădi orașe noui, salubre; 2) de a înlocui haosul ancestral printr’o geometrie rațională”. Paralel cu Anthologie, o altă publicație importantă din „noua Belgie”, 7 Arts - Bruxelles, condusă de frații Victor și Pierre Bourgeois - gravitează pe orbitele Contimporanului. Ultimul semnează în nr. 75 un text despre „Aspecte ale mișcării moderne în Belgia“, în care își exprimă credoul constructivist afin celui al lui Marcel Iancu. Tot în Contimporanul, Linze publică manifestele „Art de temps“ (nr. 74) și „Création de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Bruxelles, condusă de frații Victor și Pierre Bourgeois - gravitează pe orbitele Contimporanului. Ultimul semnează în nr. 75 un text despre „Aspecte ale mișcării moderne în Belgia“, în care își exprimă credoul constructivist afin celui al lui Marcel Iancu. Tot în Contimporanul, Linze publică manifestele „Art de temps“ (nr. 74) și „Création de l’homme par la machine“, despre „omul nou” al erei mașiniste (nr. 96-97-98). Alte figuri „contimporane” ale modernismului extrem din Belgia sînt Victor Servrancks, „maestrul” constructivist al lui Magritte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care își exprimă credoul constructivist afin celui al lui Marcel Iancu. Tot în Contimporanul, Linze publică manifestele „Art de temps“ (nr. 74) și „Création de l’homme par la machine“, despre „omul nou” al erei mașiniste (nr. 96-97-98). Alte figuri „contimporane” ale modernismului extrem din Belgia sînt Victor Servrancks, „maestrul” constructivist al lui Magritte (cu credoul constructivist „Conféssion“ - nr. 64, pledoarie pentru ordinea colectivă a construcției abstracte) și poeții Emile Malespine, Michel Seuphor și Marcel Loumaye. Reclamele la reviste belgiene „împodobesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extrem din Belgia sînt Victor Servrancks, „maestrul” constructivist al lui Magritte (cu credoul constructivist „Conféssion“ - nr. 64, pledoarie pentru ordinea colectivă a construcției abstracte) și poeții Emile Malespine, Michel Seuphor și Marcel Loumaye. Reclamele la reviste belgiene „împodobesc” frecvent paginile Contimporanului (ca și reproducerile plastice sau arhitectonice după artiști belgieni), iar rubrica de „revista revistelor“ comentează elogios expozițiile, volumele și publicațiile avangardiștilor flamanzi și valoni, insistînd, nu o dată, asupra caracterului lor de „colaboratori” ai publicației lui Vinea și Iancu. Schimburile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]