2,692 matches
-
o nouă dimineață. Legături nevăzute se dezlegau pe rând, Înlănțuiți în fire și în gând. Și mii de stele luminau, Pe cerul nostru blând, se dăruiau. Șoapte, murmur de apă vie, Simțurile pe rând le învie. Două râuri ce se contopesc, De iubire-și povestesc. Îmi place Îmi place să pierd în jocul copilăresc între tine și mine. Îmi place să m-alinți, îmi e atât de bine. Îmi place cearta de dragul împăcării, Scrutatul din priviri, blândețea revederii. Îmi place să
O NOUĂ DIMINEAŢĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354979_a_356308]
-
iubire, trebuie să o practicam. Încerc să adun nectarul sufletului mea - iubirea-, si sa hrănesc inima lumii. În calitate de creator de cuvinte și de emoții, dorința mea este de a-mi simți cititorul, de-ai descoperi trăirile profunde, de a-mă contopi cu visurile lui, cu durerea și speranțele lui... de a-l înțelege, de a îl iubi, cunoscându-l în profunzime. Condiția esențială a scriitorului este de a iubi cuvântul, si pe cel ce îl citește. Și cum să îl iubească
ARTA DE A IUBI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355279_a_356608]
-
tăcerii. Înlăcrimate-n pur argint, Eu văd în voi lumina radioasă Chemându-mă pe calea gândului, acasă... Privind la voi, pe mama o zăresc Cu ochii blânzi, cu chipul îngeresc Și-n ochi o lacrimă-mi răsare, Și lacrima se contopește-n floare. Pe când eram micuță, la vatra părintească, V-am răsădit, adeseori, în glia strămoșească Cu mama ce vă-ngrijea duioasă. Apoi, când eu crescui mai mare, Iar dragostea mă-nvăluia-n a ei vâltoare, Am răsădit iubitului, în zi
LĂCRĂMIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355506_a_356835]
-
tăcerii. Înlăcrimate-n pur argint, Eu văd în voi lumina radioasă Chemându-mă pe calea gândului, acasă... Privind la voi, pe mama o zăresc Cu ochii blânzi, cu chipul îngeresc Și-n ochi o lacrimă-mi răsare, Și lacrima se contopește-n floare. Pe când eram micuță, la vatra părintească, V-am răsădit, adeseori, în glia strămoșească Cu mama ce vă-ngrijea duioasă. Apoi, când eu crescui mai mare, Iar dragostea mă-nvăluia-n a ei vâltoare, Am răsădit iubitului, în zi
LĂCRĂMIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355506_a_356835]
-
eroii, profeții, sfinții-ctitori ai unei ai unei “morale deschise”, care îndrumă oamenii către “societatea deschisă“, prin care se înțelege umanitatea. Sub imboldul lor înmugurește în om dorința de identificare cu principiul iubirii și creației emanate de divinitate și să se contopească cu ea. Prins în capcana timpului, în chinga lui haină, omul trece necurmat prin un nesfârșit șir de metamorfoze, devine mereu altul; niciodată ființa lui intimă nu se îmbăiază de două ori în valurile aceluiași râu sufletesc. Filosofia lui Bergson
MAŞINA DE FĂURIT ZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356808_a_358137]
-
lume fără centru iar în cer într-un crunt război al focului stelar, fără să știm cu adevărat mesajul Noii Regalități ce-l purta în ea. Se pare că în horoscopul ei o ciudată conjuncție prevedea că, după ce se va contopi ea însăși cu Calul Alb, urma să devină Regina celor deznădăjduiți din toată lumea. Doamnelor și domnișoarelor, dați-mi voie să pun o întrebare care este acum cât se poate de evidentă, de legitimă și de obligatorie pentru noi toate acum
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
logică dacă ne bazăm pe sporul firesc al populației în timp de pace. Această clădire se număra, printre cele mai mari școli din mediul rural din România, dinaintea războiului de întregire. Potrivit aceluiași Rădulescu-Codin, la acea dată, în local sunt contopite și funcționează cele două școli (din lipsa unui spațiu adecvat) și care au doar trei învățători : I. Ștefănescu- diriginte, I. Macedonescu și Eliza Durdunescu, la cele trei clase existente. Iată și câteva date privitoare la populația școlară și la știutorii
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (X) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356907_a_358236]
-
că nu există locuri perfecte pe planetă și că experiențele sale de viață trebuie să rămână scrise pentru aceia care vor începe aventura americană, după ce dumnealui nu va mai exista fizic printre noi. În acest punct, viziunea mea s-a contopit cu cea a autorului și cu cea a personajului său principal și m-a condus la concluzia că locul cel mai frumos și cel mai plăcut de pe Pământ este acela în care te simți „acasă”. Am avut surpriza să descopăr
O FRÂNTURĂ DIN ISTORIA EMIGRAŢIEI ROMÂNEŞTI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356529_a_357858]
-
mângâiau pielea netedă, înfiorând-o. Se lăsă condusă in lumea fierbinte a pasiunii fără margini. Îl îmbrățișă, dezmierdată de omul care-i oferea dragoste și senzații nebănuite. - Te aștept dintotdeauna! îi murmura la ureche, umplându-i trupul de fiori. Se contopeau în noaptea magică a trecerii dintre ani. În jurul lor, lumea se transforma în lumină și basm. Târziu, urcau fericiți treptele spre castelul unde petrecerea era in toi. În urma lui, pe scări, ea observa șosetele bărbatului ... una roșie alta galbenă. Camelia
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
minune, dar nisipiul s-a transformat într-o nuanță de albastru-cenușiu, asemănătoare cețurilor nordice. Și, cu fiecare bătaie a lor, culoarea devenea mai intensă. Admiram o minune a naturii, fragilă și delicată. În îmbrățișarea-i tandră, fluturele părea că se contopise cu crăița. Atunci, mi-am spus: poate că și el este un crai! Am să-i schimb numele și am să-i spun, „craiul îndrăgostit”. Când își contempla cu atâta iubire crăița, i-am făcut câteva poze pentru a imortaliza
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346110_a_347439]
-
și uitau de vremea tristă, de reomatism, de dureri și gânduri negre...; uitau că timpul zboară fără milă și fără a le dărui decât ...clipa care murea. In acele zile mi-am simțit incandescența din suflet...; ceva ardea și se contopea cu visul sihastru al acestor ființe... Lumina lunii toarnă, de sus, în noi, iubire”... Iubirea ne face mereu să fim înfometați... și ne scufundă adeseori într-o mare de...dor. Prima mea iubire nu am uitat-o și nu o
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
cei patru pereți o ascund. Se apleacă, culege în mânuța ei firavă câteva floricele mici... care instantaneu zugravesc pe chipul ei un surâs divin. Vântul începe să adie ușor, Scuturând petalele vișinilor ca niște lacrimi zburătoare care încep sa se contopească cu părul fetiței bălaie, născând imaginea unui înger... un înger cu părul de aur și cu ochi triști și plânși. ȘI DACĂ Și dacă ar fi să fim sortiți unui alt trai, Și dacă ai fi și tu un muritor
JURNALUL UNEI FETE CARE RÂDE (POEME) de IOANA CREŢ în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346153_a_347482]
-
zâmbet și totuși nu visa...mâinile lui escaladau sânii mici cu sfârcurile umflate de dorință și atingerea aproape că o durea; a încercat să se smulgă din îmbrățișarea aceea venită brusc, odată cu momentul când soarele își prăbușea trupul în mare, contopindu-se cu neărginirea. Nici măcar nu știa cine este. Se întâlniseră pe plaja de lângă hotel București acolo unde era spuma celor de bani gata.Ea făceam plaje de când se știa în locul acela liniștit și mult mai curat decât oriunde altundeva , el
FUNDUL DE OCHI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356071_a_357400]
-
cu florile, cu păsările, cu vântul, cu stelele. Citind această carte începi să visezi, să-ți pui întrebări, să te transfigurezi în această culoare, apropiindu-te mai mult de tine însuți și de Dumnezeu. E ca o alchimie ce te contopește, ce te transformă, ce te duce în alte timpuri. Iubirea și credința se țes spre a ne îmbrăca sufletul cu o haină ce nu se demodează în timp - speranța într-o lume mai bună, mai plină de sens. Cartea aș
MĂ NUMESC ALBASTRU. NOTE DE LECTURĂ. de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368843_a_370172]
-
tăcerii. Înlăcrimate-n pur argint, Eu văd în voi lumina radioasă Chemându-mă pe calea gândului, acasă... Privind la voi, pe mama o zăresc Cu ochii blânzi, cu chipul îngeresc Și-n ochi o lacrimă-mi răsare, Și lacrima se contopește-n floare. Pe când eram micuță, la vatra părintească, V-am răsădit, adeseori, în glia strămoșească Cu mama ce vă-ngrijea duioasă. Apoi, când eu crescui mai mare, Iar dragostea mă-nvăluia-n a ei vâltoare, Am răsădit iubitului, în zi
LĂCRĂMIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368951_a_370280]
-
nu doar poate înțelege fericirea, ci o și împarte...! Când publicul cu suflet uscat de plăcerea cântecului înflorit, luminos și mângâietor, căruia doar buze curate îi pot da glas și pe care doar artiști cu cer lăuntric pot să îl contopească, se adună, la strigarea trubadurului, nevoia fiecăruia de a se simți iubit dă să înmugurească, iar bunăvoința de a dărui iubire devine nemărginită! Din adâncă rezonanță afectivă, maestrul Tudor Gheorghe răspunde, la rându-i, strigării admiratorilor săi, atras necontenit în
„ÎNDRĂGOSTIŢI FĂRĂ NOROC”, TURNEU NAŢIONAL DE CONCERTE, CU TUDOR GHEORGHE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369017_a_370346]
-
Oameni responsabili să ne determine să dezvoltăm țara”. Seara, ați mers împreună la operă. Un pianist polonez susținea un concert gratuit. Ai fi vrut ca și tata să fie alături căci, cu siguranță, i-ar fi plăcut. V-ați fi contopit în frumusețea abisală a momentelor împreună, a momentelor când tu te-ai îndrăgostit de compozițiile lui Chopin. În următoarea zi, chiar tu începi să urmezi cursuri de pian. Cum ai putea visa, fără muzică? Referință Bibliografică: O zi în România
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370796_a_372125]
-
dezvoltă în noi, copacii înrădăcinați înseamnă întoarcere la rădăcini, casa părintească, coloana vertebrală pe care o avem și noi.” El reprezintă, totodată, individul, perechea sau specia. Natură și om sunt două entități care se suprapun în sufletul unui copac, se contopesc, își dau mâna, își întrepătrund sentimentele și ies victorioase la suprafață, netemătoare în fața trecerii timpului. Din tablouri se degajă impresia generală de viață, de vigoare, de seninătate, de bucurie, sugerată, în mod deosebit, de cromatica luminoasă ce acoperă părți importante
VERNISAJUL EXPOZIŢIEI “COPACUL” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370832_a_372161]
-
pământul-mamă și vârful către cerul la care aspiră, din al cărui trunchi de culoare maronie se degajă o lumină pură și vie. Copacul separă și totodată unește două entități, două ipostaze, două moduri de a fi care par a se contopi, anulând sentimentul de tristețe și de frică în fața asfințitului și a întunericului. Lumina care triumfă ocupă cea mai mare parte din tablou. Omul, o mare fărâmă din marele Tot, se bucură sincer și modest de tot raiul pământesc concetrat într-
VERNISAJUL EXPOZIŢIEI “COPACUL” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370832_a_372161]
-
de mamă, în Portret uitat de timp, un tulburător omagiu adus mamei dispărute și în Copilăria, unde este evocată iubirea părinților, mâinile mamei ce "mângâie și alină” și „sufletul ei mirosind a veșnicie". La rândul lor, toate aceste iubiri se contopesc în iubirea de țară, din poezia În fiecare an, iar tot în creuzetul iubirilor pământene este concentrată Iubirea Divină din poemul Ce ți-ai dori de ziua ta? Voi putea concluziona că cel mai probabil, prin al său Parfum de
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
câte ființe omenești sunt pe pământ, reușește să ne transmită subtil percepția iubirii, prelucrată cu finețe în cuvinte pline de candoare și sinceritate. În viziunea poetului, desprinsă din poezia "Parfum de tei", care dă și titlul volumului, parfumul teiului se contopește nu numai cu cel al iubirii pentru aleasa inimii sale, ci și cu esența creațiilor sale literare. Poezia se constituie ca un adevărat crez artistic. Pentru aleasa ei frumusețe o reproduc în întregime: “S-au așternut pe coala albă / Un
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
metaforic respectiv asupra acelui sistem. Marea poezie este factorul inestimabil al viabilității unei culturi, cum și al maturității sale, aceasta stă sub semnul ritmurilor distincte, de existență inițiate și fundamentale. Poetul aparține poeziei sale în virtutea faptului că el și-a contopit existența sa cu opera poetică. Chiar dacă prin aceasta nu descoperim întocmai Omul, însă, descoperim și înțelegem o esențialitate umană răsfrântă în destinul creatorului. Actul creției poetice este o angajare la Infinit, iar poetul, conștient de lucrarea sa, nu va putea
METAFORA CA RITM AL GÂNTIRII POETICE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370920_a_372249]
-
place sufletului meu sau inimii mele. Am scris prin ce am trecut, ce am simțit legat de experiențele mele, ce am văzut. Prin intermediul internetului am aflat că foarte mulți cititori au apreciat scrierile mele, care descriau ceea ce și dumnealor trăiseră contopind scrierile mele cu viața unor persoane care doar citiseră ce am scris. Nu cred că e frumos, ba sănătos nu este în primul rând, să alergi după ceva prea frivol, referindu-mă aici la gloria efemeră. Scrierile tale dacă ai
MAESTRUL SIMPLITĂŢII POETICE, DOMNUL MIHAI LEONTE – INTERVIU. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371011_a_372340]
-
divină! Cuvinte găsit-ai pe înțeles, Și-n în rime 'mperecheate, Simplu le-ai spus pe toate, Strai nou le-ai dat în vers. Și ai zburat spre infinit Ca Pasărea Măiastră, Grăind în limba noastră - Cu noi te-ai contopit... Drag Poet, iubit părinte, Parcă nici n-ai fi plecat! Am rămas cum ne-ai lăsat: Truditori și fără minte... Cabotini fără chemare... Alți farsori cu alte măști, Au venit, ne iau de proști - Panglicari, cu gura mare. Of, tare
LUI EMINESCU, OMAGIU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371020_a_372349]
-
zile negre”, care a avut lansarea în luna iulie a acestui an, în contextul sesiunii de lucru a „Cenaclului de seară” de la Biblioteca Națională a României, (Editura ZIP, București, 20 iulie 2012). Australia și România, Sydney și București, două locații contopite prin „Cancer la sânul iubirii”: nu, nu ai cum să separi iubirea, de durere... nici de tristețe... nici de prăpăstii... at fi ca și cum i-ai extirpa unei femei un sân cu argumentul că așa-i mai bine, mai frumos în
DESPRE INEXISTENŢA GEOGRAFIEI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369857_a_371186]