KorAP: Find »[drukola/base=contrainformație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...33 >

818 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

mare preț” pe recrutarea ceferiștilor refugiați în Brașov, Lugoj, Caransebeș, Rodna, Alba-Iulia și Orșova. În plus, sume mari de bani au fost avansate pentru spionajul industrial la Uzinele IAR-Brașov, „Astra” Arad, Reșița, Cugir, industria textilă și fabricile chimice. Biroul 2 Contrainformații a elaborat un studiu intitulat Metodele și mijloacele acțiunii de spionaj maghiar în România, care avea următoarele capitole: I. Ce urmărește spionajul maghiar. Acesta a urmărit capacitatea de apărare a României în caz de ofensivă a armatei ungare, iar în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
moșia sa. Sub amenințarea concedierii de la fabrica de beton din Dorna-Tătăruș (Bihor) și trimiterea la lucru în mine, 15 români au preferat să treacă la religia reformată. B.3. Evoluția activității contrainformative Latura contrainformativă a fost asigurată de Biroul 2 Contrainformații (locotenent-colonel Gh. N. Petrescu, apoi locotenent-colonel I. Catană), care a coordonat activitatea Birourilor Statistice Militare, acestea conținând experiența și profesionalismul dobândite în decursul anilor de când au fost înființate. Biroul Statistic Militar București și-a creat rezidențe la Craiova, Ploiești și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
va urmări completa lor distrugere”. III. Organe și mijloace contrainformative. Aici au fost incluse comandamentele și trupele în subordine, serviciile pretorale, grupele de poliție specială de campanie, unitățile de poliție, organele speciale contrainformative ale Marelui Cartier General. IV. Zonele de contrainformații. V. Autoritate. VI. Activitatea contrainformativă: a) păstrarea secretului; b) Împiedicarea acțiunilor de spionaj, terorism și sabotaj; c) Împiedicarea propagandei subversive; d) Activitatea de contrapropagandă; e) Descoperirea nucleelor și organizațiilor ce există sau eventual ar lua naștere în mijlocul trupelor proprii; f

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
date au fost utilizate la îmbunătățirea apărării antiaeriene și apărării pasive, ceea ce a mai redus din victimele omenești și, probabil, din pagubele materiale. La jumătatea anului 1943, Biroul 2 al Corpului 3 Armată a pus la punct un Plan de Contrainformații pentru aria aflată în responsabilitate, în care au fost prevăzute șapte misiuni de bază. Ideea de lucru contrainformativ a avut în vedere centrele populate cu autohtoni și cu minoritari (ruși, bulgari, evrei), podurile de cale ferată, șoselele, nodurile de comunicații

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Est (maior Grigore Ernescu și locotenent-colonel D. Rădulescu, șeful Agenturii), Frontul de Vest (maior Aurelian Andra și maior I. Bălteanu, șeful Agenturii) și Frontul de Sud (maior I. Gh. Popescu și locotenent-colonel N. Trifon, șeful Agenturii). 2. Secția II-a Contrainformații, la care a fost numit șef maiorul Traian Borcescu (aprilie 1941), acesta înlocuindu-l pe directorul Florin Becescu (Georgescu). În cadrul aceste secții au funcționat patru grupe și cinci birouri: - Grupa I-a (șef de grupă I. Miu); - Grupa II-a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și, din 1942, Sevastopol și Rostov; - nouă subcentre informative înființate în U.R.S.S.: Verhiva, Stavopolskaia, Krasnodar, Piotrikovsk, Ordjonikidze, Sodovoje, Abganierova, Ciskiakova, Vecea-Telsveachi; - rețele informative: Yalta, Sevastopol, Eupakoria, Kerci, Djankai (toate în peninsula Crimeea), Nikolov, Krivoi-Rog, Dnepropetrovsk. 3. Secția II-a Contrainformații a procurat, verificat și completat datele informative interne, la cererea/semnalarea altor autorități (Marele Stat Major, Președinția etc.), a elaborat materiale analitice generale, tematice sau punctuale (starea de spirit a populației în mediul urban sau rural, în rândurile românilor sau

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
inamică din Marea Neagră. În perioada la care ne referim, interesul sovietic era canalizat către (re)cucerirea peninsulei Crimeea, fapt pentru care, atât pe uscat cât și pe apă, se duceau lupte crâncene. La 17 iunie 1943, Secția a II-a Contrainformații a transmis o circulară tuturor rezidențelor și agenturilor din subordine pentru a documenta și monitoriza activitatea membrilor partidelor desființate, cu precădere a liderilor acestora. Supravegherea trebuia să fie permanentă și fluxul informativ era îndreptat asupra: activităților inițiate de cei care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
aceștia. Șeful Secției a II-a, colonel Lahousen, a expus subiectul Misiuni speciale» executate de această structură, misiuni de anihilare sau de prevenire a distrugerilor pregătite de inamic. O altă prezentare a aparținut colonelului Bentivegni, șeful Secției a III-a Contrainformații, care a punctat acțiunile de contraspionaj și contrasabotaj desfășurate în teritoriile ocupate. Misiunile Secției aveau un caracter defensiv și defensiv-ofensiv. Cea din urmă consta în penetrarea organizațiilor de spionaj inamic, în scopul cunoașterii liderilor, agenților, ramificațiilor, rețelei și sistemului de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și chiar locale au dovedit eficiența acestora și posibilitatea rezolvării problemelor apărute într-un mod rapid și pozitiv. D.4. Colaborarea interdepartamentală Noile restructurări în domeniul securității naționale s-au răsfrânt nu numai asupra organizării și funcționării serviciilor de informații/contrainformații, ci și asupra școlilor de profil. Generalul Antonescu a dat directive în acest sens și s-a preocupat, constant, de evoluțiile pe acest plan. În conformitate cu legile din anii ’30, activitatea informativă s-a desfășurat „fără o directivă unică”, fără o

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pentru statele care au reprezentat obiect de interes în politica externă a României. În paralel, au mai activat D.G.P., I.G.J. și Corpul de Grăniceri prin formațiunile aflate în zona de frontieră, de unde au cules date de interes. Latura informativă internă (contrainformațiile) a revenit Secției a II-a și S.S.I. în problemele privind armata și apărarea națională, I.G.J. (în teritoriul rural) și D.G.P. (în teritoriul urban) pentru toate problemele de siguranță ale statului. În scopul înființării unei singure școli pentru agenți, care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a cererii S.S.I. de a se lua „urgente măsuri” de completare a efectivelor. La ședință au luat parte directorul-general al Poliției, general Leoveanu, directorul-general al S.S.I., Eugen Cristescu și delegatul Marelui Stat Major, locotenent-colonel Gheorghe N. Petrescu, șeful Biroului 2 Contrainformații din Secția a II-a, ceea ce atestă importanța problemelor discutate. În urma unei analize pertinente structurile abilitate au constatat: - serviciile de informații/contrainformații „nu răspund complet” nevoilor informative ale statului; - lipsa „cea mai accentuată” s-a resimțit în domeniul agenților recrutori

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Leoveanu, directorul-general al S.S.I., Eugen Cristescu și delegatul Marelui Stat Major, locotenent-colonel Gheorghe N. Petrescu, șeful Biroului 2 Contrainformații din Secția a II-a, ceea ce atestă importanța problemelor discutate. În urma unei analize pertinente structurile abilitate au constatat: - serviciile de informații/contrainformații „nu răspund complet” nevoilor informative ale statului; - lipsa „cea mai accentuată” s-a resimțit în domeniul agenților recrutori, cu însărcinarea de a urmări anumite probleme în stat, respectiv a agenților de investigații (acoperiți, de informații etc.). În vederea unei compensări a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
atunci când s-au stabilit modalitățile de colaborare și legăturile între organele de frontieră române și cele germane pentru „a zădărnici” pătrunderea de spioni, sabotori, teroriști în spatele trupelor combatante. Pe aceste baze, în decembrie 1942, Secția a II-a - Biroul 2 Contrainformații a elaborat și înaintat conducerii statului Instrucțiuni pentru organizarea, funcționarea și întrebuințarea unităților Poliției Speciale de Campanie. Acestea au constituit „unități mici, cu o instrucție specială, menite a contribui în zona de operațiuni la activitatea contrainformativă și, în special, la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
maiorul Nicolae Caloenescu. Nouă zile mai târziu Biroul 1 a revenit cu o notă în care a arătat că toate indicațiile primului ministru au fost rezolvate, iar ofițerii de armată nu se suprapun peste misiunile ofițerilor de jandarmi. Biroul 2 Contrainformații din Secția a II-a a verificat ofițerii propuși a fi detașați la Președinție pentru a compune garda personală a generalului Antonescu. Din cei 18 ofițeri de infanterie, căpitan Radu Apostol (Școala Militară de Ofițeri pentru Infanterie) avea calificative foarte

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
iau cuvenitele” măsuri de protecție. Prin Ordinul Circular nr. 31.633/11 aprilie 1942 au fost întărite măsurile de pază la adresa primului ministru în timpul deplasărilor în afara Capitalei. Cel de-al treilea segment de protecție a liderilor politici și militari, Secția Contrainformații din S.S.I., a păstrat sarcina infiltrării în medii ostile și supravegherea cortegiilor oficiale din locuri strategice, în vederea obținerii unor date anticipative care să prevină atentate sau alte acțiuni violente la adresa obiectivelor. În ianuarie 1941, o «echipă a morții» a avut

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
atentate sau alte acțiuni violente la adresa obiectivelor. În ianuarie 1941, o «echipă a morții» a avut inițiativa asasinării generalului Antonescu, însă structurile contrainformative ale S.S.I. au identificat persoanele și le-au reținut în timp util. La 3 februarie 1941, Secția Contrainformații a avut desfășurați pe teren, între Piața Victoriei - Calea Victoriei - Palatul Regal și Palatul Regal - str. C. A. Rosetti - bd. Take Ionescu - bd. Lascăr Catargiu, 38 de funcționari (un șef grupă, trei șefi de echipă, 14 posturi fixe și 20 agenți

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
un nou atac terorist, proiectat a avea loc pe traseul București - Brașov (zona Valea Largă), însă și acesta a fost neutralizat de agenții S.S.I.. Aniversarea Unirii (1 decembrie 1942) la Biserica Patriarhiei a fost repartizată Agenturii I-a din Secția Contrainformații, care a instituit posturi fixe pentru a semnala „aglomerările suspecte” și eventuale manifestări ostile. La slujba religioasă de la Patriarhie din prima zi a anului 1943, Agenturile I-a și a II-a au antrenat în acțiunea de pază câte 20

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
primului ministru. Aceștia din urmă nu și-au imaginat că pericolul principal nu se afla în afara, ci înăuntrul Palatului Regal, acolo unde, teoretic, se aflau colegi/parteneri și nu inamici. CAPITOLUL V REORGANIZĂRILE ȘI NOILE OBIECTIVE ALE SERVICIILOR DE INFORMAȚII/ CONTRAINFORMAȚII DUPĂ 23 AUGUST 1944 V.1. Transformările politice interne Arestarea mareșalului Antonescu și a principalilor săi colaboratori la 23 august 1944 a deschis drumul Armatei Roșii în România și a contribuit la învăluirea militară a trupelor germane din Peninsula Balcanică

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
S.S.I., la care s-au adăugat toți comisarii-șefi din București. Printre cei reținuți s-au numărat Gheorghe Rânzescu (șeful Corpului Detectivilor în perioada 1941-1944), Alfred Paximade (chestor), Mihai Păun (chestor), Cristache Chelbașu (chestor) și Florin Becescu (fost șef al Secțiilor Contrainformații și Contraspionaj din S.S.I. în perioada 1937-1944). Acuzatorul public Alexandru Drăghici, viitor ministru de Interne în perioada 1952-1968, era lăudat de „Scânteia”, la 4 mai 1945, pentru că anchetează „o nouă bandă de agenți ai Siguranței din regimul de teroare al

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
înființarea Direcției Generale a Securității Poporului (1 septembrie 1948), când a devenit subdirector general, deci adjunctul lui „Pantiușa”. Printre cei care au ales să-i sprijine pe comuniști s-au numărat generalul Constantin Popescu, locotenent-colonel Traian Borcescu (șef al Secției Contrainformații din S.S.I. între 1941-1944), Nicolae D. Stănescu (șeful Grupei Politice din Secția Contrainformații a S.S.I.), Grigore Petrovici (care a lucrat în D.P.S., apoi în S.S.I. și a ajuns șef al Corpului Detectivilor în 1944-1945) și alții. Sprijinul oferit de aceștia

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
general, deci adjunctul lui „Pantiușa”. Printre cei care au ales să-i sprijine pe comuniști s-au numărat generalul Constantin Popescu, locotenent-colonel Traian Borcescu (șef al Secției Contrainformații din S.S.I. între 1941-1944), Nicolae D. Stănescu (șeful Grupei Politice din Secția Contrainformații a S.S.I.), Grigore Petrovici (care a lucrat în D.P.S., apoi în S.S.I. și a ajuns șef al Corpului Detectivilor în 1944-1945) și alții. Sprijinul oferit de aceștia nu i-a scăpat pe unii dintre ei de implicarea în procese și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a durat până la 14 martie 1945 când S.I.M.R. a revenit atât în subordinea Președinției Consiliului de Miniștri, cât și la denumirea de S.S.I. Organizarea Secției s-a comprimat, împreună cu toate componentele armatei, însă a păstrat Biroul 1 Informații, Biroul 2 Contrainformații, Biroul 3 Protocol, Adjutantură și Legături cu atașații militari străini, Biroul 4 Personal, Studii și Administrativ. Din punct de vedere informativ, Secția a II-a și-a reorientat toată atenția spre actualul inamic, fostul aliat, Germania. Două au fost obiectivele

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
stabilit următoarele direcții de acțiune: starea de spirit; curentele subversive; manifestările politico-sociale ale militarilor, contrare intereselor statului și armatei. Din cele șase Centre de informații, două activau pe lângă cele două armate (Centrele „C” și „E”), iar celelalte, plus Birourile de Contrainformații, în arealul național. În ultima zi a lunii mai 1945, Secția a II-a a alcătuit un Studiu asupra prizonierilor români căzuți în captivitatea germano-maghiară, în care erau identificați un număr total de 60.963 militari români căzuți în prizonierat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
data de 1 aprilie 1946”. În același timp, efectivele C.C.M. trebuiau reduse la trei ofițeri, doi subofițeri, doi maiștri militari și 15 soldați, iar cele ale S.C.M. la un ofițer, doi subofițeri și trei soldați. Secția II-a, Biroul 2 Contrainformații a emis, la 1 octombrie 1945, Directiva Contrainformativă nr. 2, care a reluat normele anterioare privind combaterea propagandei defetiste, a spionajului, sabotajului și terorismului. Față de instrucțiunile anterioare se remarcă limbajul adoptat, unul de sorginte comunistă. În pofida greutăților cauzate de noile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Dobrogea (colonel Mantu). Rezidenți în străinătate: căpitan Decebal Celea (Ankara), maior Andrei Carra (Bulgaria), dactilograf special cl. II-a N. Călărașu (Sofia), locotenent-colonel Cezar Marinescu (rezident Berna), șef grupă Gh. Tristianu și șef grupă P. Vernescu (Elveția). - Secția II-a Contrainformații (locotenent-colonel Anton Popovici): 1. Secretariatul (șef grupă Em. Ghițescu): a) Subbiroul 1 Rezidenți (șef grupă D. Zorileanu); b) Subbiroul 2 Arhivă și Fișe (șef grupă I. Focșăneanu); c) Subbiroul 3 Dactilografi (dactilograf special cl. I-a I. Nestorescu). 2. Biroul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]