1,366 matches
-
astfel de substanță este ( corp animat, însuflețit compus dintr-un principiu material () și unul formal (), formând prin unitatea contrariilor (materie și esență) un tot armonios ( De Anima II, 412b). Filozofia latină urmează îndeaproape limitele trasate de spiritul grec în teoria contrariilor, singura contribuție notabilă fiind crearea sau adaptarea terminologiei elene. Opera filozofică a lui Marcus Tullius Cicero a avut drept finalitate principală dezvăluirea la Roma a doctrinelor filozofice grecești; meritul ei este de a fi reușit să creeze un limbaj filozofic
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
negantia (e.g. Academica II, 97 contraria... ea dico, cum alterum aiat, alterum neget; de fato 37 contraria... hoc loco ea dico, quorum alterum ait quid, alterum negat). Cicero susține cu strictețe ideile consacrate deja demult în filozofia greacă referitoare la contrarii și la rolul lor aparte: așezarea lor în rândul calităților și faptul de a fi un mijloc de definire a devenirii și de a reprezenta diferența maximă (Tusc.V, 50: contrarium est, quod positum in genere diverso ab eo, cui
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
in genere diverso ab eo, cui contrarium dicitur, plurimum distat ut frigus calori, vitae mors); necesitatea logică a adevărului unui contrariu și a falsității celuilalt (Tusc.IV, 53 necesse est ... in rebus contrariis duabus... alterum verum esse, alterum falsum); armonia contrariilor (De finibus bonorum et malorum, IV, 20 res..concurrent contrariae; sic omnia nimia...in contraria fere convertuntur R I, 68). Cicero aplică teoria contrariilor în fizică și etică, însă lipsit de constanță și originalitate, ca de pildă în De Finibus
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
celuilalt (Tusc.IV, 53 necesse est ... in rebus contrariis duabus... alterum verum esse, alterum falsum); armonia contrariilor (De finibus bonorum et malorum, IV, 20 res..concurrent contrariae; sic omnia nimia...in contraria fere convertuntur R I, 68). Cicero aplică teoria contrariilor în fizică și etică, însă lipsit de constanță și originalitate, ca de pildă în De Finibus (C.IV) susține concilierea necesităților fizice cu idealul virtuții echivalat cu binele suprem, acceptând astfel doctrina peripateticilor și academicilor, pentru care exigențele naturii sensibile
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
doctrina peripateticilor și academicilor, pentru care exigențele naturii sensibile a omului nu trebuie ignorate, deși virtutea este recunoscută ca fiind superioară și cea mai nobilă în cadrul structurii umane, în fizică (Rep. VI, 17) urmându-l pe Platon și pythagoreici, așează contrariile la baza sistemului planetar (mișcările contrare ale astrelor) și armoniei divine ce se naște din mișcările sferelor. Lucius Annaeus Seneca, personalitate marcantă care a avut o contribuție originală în aria stoicismului, nu a fost preocupat de logică, considerând-o între
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
verborum exigit et structuram et argumentationis, ne pro vero falsa subrepant), fapt posibil doar prin aplicarea principiilor non-contradicției, identității și a terțiului exclus. Prin adoptarea stoicismului, care este fundamentat pe doctrinele lui Heraclit, Seneca nu putea elimina întru totul teoria contrariilor, el admite unitatea lor (De Benef. 5,10,1 duo contraria in unum coeunt), ciclicitatea și eternitatea Universului se fondează pe contrarii (Ep.107, 8 contrariis rerum aeternitas constat), lupta, continua schimbare a unui contrariu în altul se dezvăluie atât
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
exclus. Prin adoptarea stoicismului, care este fundamentat pe doctrinele lui Heraclit, Seneca nu putea elimina întru totul teoria contrariilor, el admite unitatea lor (De Benef. 5,10,1 duo contraria in unum coeunt), ciclicitatea și eternitatea Universului se fondează pe contrarii (Ep.107, 8 contrariis rerum aeternitas constat), lupta, continua schimbare a unui contrariu în altul se dezvăluie atât la nivelul genesis-ului (nat.6,13,2 frigidum et calidum semper in contraria abeunt una esse non possunt, dial.3,3,8
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
dicimus, ex ipsis propositionibus facile ostendunt infra scripta. Incongruae Omnis voluptas bonum est Omnis voluptas bonum non est. Suppares Quaedam voluptas bonum est. Quaedam voluptas bonum est. III. Scopul lucrării este de a evidenția și de a analiza problematica armoniei contrariilor în opera lui Macrobius, Comentarii la Visul lui Scipio, de a cerceta toate domeniile și nivelele realității la care această teorie se aplică, de a ilustra pe de o parte influențele (tradiția filozofică asumată), pe de alta inovațiile (originalitatea) autorului
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
a fracțiilor rezultate din diviziuni succesive. Tot Philolaos 11 (Proclos in Tim. I, 176, 27 D) enunță tensiunea dialectică prezentă între principiul limită ( în text și cel de ne-limitare ( în text ) în cadrul conceptului de Unu, definit ca acord al contrariilor, expresia absolută a -ului ca armonie dintre imperfecțiunea terestră și perfecțiunea divină. Monada este element și cauză a oricărei multiplicități (I, 6, 7 - fons et origo numerorum; I, 6, 8 haec monas initium finisque omnium, neque ipsa principii aut finis
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
spațiu și timp, imperceptibilul, indivizibilul, adică obiectul rațiunii o învăluie întru totul. aer) sunt mijloace prin care principiile inteligibile devin tangibile și vizibile (visum tactumque, ): focul și pământul în crearea formei corporale (); apa și aerul legături intermediare care realizează conexiunea contrariilor (foc și pământ). Nici apa, nici focul, nici aerul, nici pământul și nici orice alt obiect sensibil determinat nu poate fi considerat substanță, adică subiect cu determinare fixă, un obiect concret al gândirii; elementele în măsura în care sunt obiecte ale gândirii, sunt
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
non aliter tam controversa sibi ac repugnantia et naturae communionem abnuentia permisceri terram dico et ignem potuisse et per tam iugabilem competentiam foederari, nisi duobus mediis aeris et aquae nexibus vincirentur) justificând astfel cu ajutorul Inteligibilului tradiția empedocleană. Pentru a apropia contrariile și pentru a realiza iugabilis competentia (), Demiurgul trebuie să recurgă la apă și aer pentru ca fiecare dintre elemente să posede două calități (binae qualitates atribute), astfel încât una să se găsească la următorul element, iar prin cealaltă să se opună, realizându
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
in eo cui adhaereret cognatam sibi et similem reperiret. Terra est sicca et frigida, aqua vero frigida et umecta est. [...] aer umectus et callidus est [...] super hunc ignis cum sit callidus et siccus. Din aceasta decurge o combinație elaborată de contrarii și identități între toate elementele care va fi pe de o parte cauza armoniei, pe de alta cauza devenirii continue. Transmutarea primelor trei elemente (pământul nu se transformă propriu-zis, diversele lui specii rezultă din proporțiile mai mari sau mai mici
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
semnifică o îmbinare, o sudură profundă a elementelor, conține toate implicațiile doctrinei platoniciene; metafizică, fizică, matematică (geometrie și artimetică). Conchide cu o exprimare oxymoronică, dar simbolică pentru întreaga teorie elementorum diversitatem ipsa differentiarum aequalitate consocians expresie puternică a doctrinei armoniei contrariilor, care stă la baza întregului Univers. Finalitatatea acestei digresiuni a lui Macrobius trebuia să fie evidențierea rolului numerelor 3 și 4 în teoria elementelor, însă autorul respinge legătura dintre trei elemente ca fiind posibilă (I, 6, 28) și preferă structura
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
se încline într-o direcție sau alta (nec in recessum aut accessum moveri eam patitur I, 22, 7). Astfel, figura Universului și a Pământului, imobilitatea acestuia din urmă în centru sunt deduse din considerațiile armoniei și conformității (Pământ Univers), armoniei contrariilor (Pământ restul planetelor). Noțiunea sfericității și a echilibrului mecanic a Pământului antrenează nenumărate consecințe în geografie 25: ideea de habitat în emisfera opusă nouă, diviziunea în cinci zone a Pământului (II, 5) bazată pe o perfectă simetrie, regiunile locuite și
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
trei tipuri de sunete, pe lângă cel ascuțit și grav, un sunet intermediar ( teorie pe care Macrobius nu o amintește și de care se distanțează, preferând schema binară (v. teoria elementelor I, 6, 25-26). Această opțiune demonstrează atașamentul autorului față de doctrina contrariilor, evidențierea în mod special a funcției generatoare, pozitive a lor ce devine manifestă prin acord și armonie. Această teorie a sunetelor și a calităților lor face din muzică o știință a mișcării; ea se fondează pe opoziția dintre rapiditate și
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
înlăuntrul aceleași scări muzicale, dacă răsunau în același timp, producea un dulcis sonus (Cic. Somn. Scip.5, 1). Harmonia presupunea ideea de concordanță, de unitate a două lucruri non-asemănătoare într-o mixtură perfectă, un tip de unitate produsă prin tensiunea contrariilor. Muzica a permis combinarea opușilor (ascuțit - grav) și a prezentat-o direct simțurilor. Interpretarea și teoria armoniei celeste a lui Macrobius este concentrată în jurul faimoasei formulări ciceroniene (Somn. Scip. 5, 1-2): în visul său, Africanus admiră, din perspectiva Căii Lactee, cele
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
per spatia grandiora discurrunt, ambitum suum tempore prolixiore conficiunt; quae per angusta, breviore. Constat enim nullam inter eas celerius ceteris tardiusve procedere: sed cum sit omnibus idem modus meandi, tantam eis diversitatem temporis sola spatiorum diversitas facit). Macrobius aplică teoria contrariilor ascuțit și grav, generatoare de muzică, care echivalează cu opoziția rapiditate - lentoare asupra muzicii celeste (II, 4, 2). Afirmase că un sunet este cu atât mai ascuțit, cu cât mișcarea este mai rapidă și mai grav cu cât mișcarea este
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
prin iluminarea Sufletului Universal, iar, în detaliu, prin luminile multiple ale sufletelor individuale; sufletele individuale rămân în Lumea Inteligibilă, unite cu Sufletul Universal prin partea lor superioară, care le intermediază și facilitează reîntoarcerea în cer la unitate. Concluzii 1. Teoria Contrariilor în Commentarii in Somnium Scipionis 1.1. Contrariile sunt percepute de Macrobius ca aparținând categoriei calităților, ca fiind specii extreme ce își găsesc unitatea în cadrul aceluiași gen, raportându-se atât la forma, cât și la esența lucrurilor. Contrariile prezintă legi
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
luminile multiple ale sufletelor individuale; sufletele individuale rămân în Lumea Inteligibilă, unite cu Sufletul Universal prin partea lor superioară, care le intermediază și facilitează reîntoarcerea în cer la unitate. Concluzii 1. Teoria Contrariilor în Commentarii in Somnium Scipionis 1.1. Contrariile sunt percepute de Macrobius ca aparținând categoriei calităților, ca fiind specii extreme ce își găsesc unitatea în cadrul aceluiași gen, raportându-se atât la forma, cât și la esența lucrurilor. Contrariile prezintă legi proprii de acțiune și dezvoltare, o cauzalitate unică
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
1. Teoria Contrariilor în Commentarii in Somnium Scipionis 1.1. Contrariile sunt percepute de Macrobius ca aparținând categoriei calităților, ca fiind specii extreme ce își găsesc unitatea în cadrul aceluiași gen, raportându-se atât la forma, cât și la esența lucrurilor. Contrariile prezintă legi proprii de acțiune și dezvoltare, o cauzalitate unică, ele conferă individualitate funcțională obiectelor, relațiilor și fenomenelor. 1.2. Legitatea contrariilor presupune: 1.2.1. nașterea periodică a unui contrariu din celălalt și imposibilitatea genezei opusului din două calități
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
extreme ce își găsesc unitatea în cadrul aceluiași gen, raportându-se atât la forma, cât și la esența lucrurilor. Contrariile prezintă legi proprii de acțiune și dezvoltare, o cauzalitate unică, ele conferă individualitate funcțională obiectelor, relațiilor și fenomenelor. 1.2. Legitatea contrariilor presupune: 1.2.1. nașterea periodică a unui contrariu din celălalt și imposibilitatea genezei opusului din două calități similare (II, 15, 7-8 lentoarea sau rapiditatea mișcării, prin urmare calitatea ei, este cea care determină ca un sunet să fie ascuțit
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
din celălalt și imposibilitatea genezei opusului din două calități similare (II, 15, 7-8 lentoarea sau rapiditatea mișcării, prin urmare calitatea ei, este cea care determină ca un sunet să fie ascuțit sau grav; II, 14, 3). 1.2.2. alterarea contrariilor, modificarea calitativă a obiectelor, conferirea specificului unui contrariu celuilalt (mișcarea sferei celeste, de rotație în jurul propriei axe definită prin identitate și mișcarea planetelor, de revoluție cu deplasare în spațiu definită prin diferență I, 17, 6-7). 1.2.3. dinamica, tensiunea
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
modificarea calitativă a obiectelor, conferirea specificului unui contrariu celuilalt (mișcarea sferei celeste, de rotație în jurul propriei axe definită prin identitate și mișcarea planetelor, de revoluție cu deplasare în spațiu definită prin diferență I, 17, 6-7). 1.2.3. dinamica, tensiunea contrariilor care implică o mișcare circulară, continuă, eternă, generatoare de noi elemente (sunetul ascuțit și cel grav, prin combinare, asociere, alăturare dau naștere în Lumea Sensibilă muzicii, în Lumea Inteligibilă muzicii sferelor II, 1; II, 4, 8). 1.3. În privința funcționalității
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
care implică o mișcare circulară, continuă, eternă, generatoare de noi elemente (sunetul ascuțit și cel grav, prin combinare, asociere, alăturare dau naștere în Lumea Sensibilă muzicii, în Lumea Inteligibilă muzicii sferelor II, 1; II, 4, 8). 1.3. În privința funcționalității contrariilor, Macrobius se concentrează pe funcția generatoare, pozitivă a lor, pe care o consideră o forță motrice, sursa principală și imanentă în apariția unor noi elemente sintetice, însă identice cu sine, unitare: Sufletul Universal creat din amestecul Parului și Imparului își
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
de sincretismul a două sunete contrare (II, 1, 7), alăturarea și influența reciprocă a mișcării planetelor și mișcării sferei stelelor fixe (II, 18, 4) confirmă regularitatea și periodicitatea mișcărilor astrale accentuând ideea de ordine și armonie universală. 1.4. Relativitatea contrariilor este o trăsătură definitorie și necesară, un contrariu nu-și poate îndeplini funcția și finalitatea separat de perechea sa contrară, nici nu poate fi definit: sunetul ascuțit nu poate fi ascuțit decât în opoziție cu cel grav, iar gravul cu
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]